Cerere reconvenţională având ca obiect anularea clauzei contractuale. Caracter neevaluabil în bani
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 2 pct. 1 lit. a), art. 2821
în cauză, instanţele au fost investite cu soluţionarea acţiunii având ca obiect pretenţii în cuantum de 4406,32 lei, iar în ce priveşte cererea reconvenţională, petitul privind nulitatea absolută a unei clauze contractuale nu are obiect patrimonial, astfel că nu va fi cuantificat.
C.A. Bucureşti, s. a IV-a civ., dec. nr. 269R din 15 martie 2011 (nepublicată)
Prin acţiune înregistrată la Judecătoria Sector 3, reclamanta RA APPS, prin Sucursala pentru Administrarea şi întreţinerea Fondului Imobiliar a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Cabinet Individual de Avocatură S.I.N., obligarea acestuia la plata sumei de 4406,32 lei reprezentând debit neachitat compus din 3724,70 lei chirie pe perioada iunie - august 2005 şi penalităţi în sumă de 681,62 lei pe perioada septembrie 2005 - decembrie 2005.
Acţiunea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 969 şi 1079
C. civ.
Pe cale reconvenţională, pârâtul-reclamant a solicitat să se constate că reclamanta a modificat unilateral tariful chiriei şi, ca atare, să se constate nulitatea absolută a clauzei contractuale prevăzute la art. 2 alin. (2) din contract şi încetarea contractului începând cu 1.07.2003.
S-a pronunţat sentinţa civilă nr. 7267 din 11.09.2007 prin care s-a admis excepţia de prematuritate pe cererea principală şi excepţia de prematuritate pe cererea reconvenţională, fiind respinse ambele cereri ca inadmisibile.
Hotărârea a fost recurată, iar prin decizia civilă nr. 966R din
21.05.2008 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă a fost respinsă ca neîntemeiată excepţia necompetenţei funcţionale a secţiei civile şi s-au admis recursurile părţilor, hotărârea de fond fiind casată, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe, întrucât s-au aplicat greşit dispoziţiile art. 7201 C. proc. civ.
Cauza a fost reînregistrată la Judecătoria Sector 3, iar potrivit sentinţei civile nr. 1561 din 11.02.2009 pronunţată de Judecătoria Sector 3, ambele cereri au fost admise în parte în sensul că s-a constatat că reclamanta-pârâtă a modificat în mod unilateral tariful chiriei prevăzută în contractul de închiriere şi prestări servicii nr. 1113 din 26.11.2002, iar pârâtul-reclamant a fost obligat să plătească reclamantei-pârâte suma de 6662,6 lei reprezentând chiria aferentă lunilor iunie şi iulie 2005 şi penalizări de întârziere pentru perioada septembrie 2005 - iulie 2007 şi s-a constatat încetat contractul de închiriere la data de 1.08.2005 prin denunţare unilaterală.
Soluţia a fost menţinută în apel întrucât prin decizia civilă nr. 625 din 8.06.2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de ambele părţi împotriva hotărârii de fond.
Părţile au declarat recurs împotriva deciziei civile pronunţate în apel, iar prin întâmpinare RA - APPS a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurentul-pârât, constatându-se că valoarea chiriei nu a fost modificată unilateral, ci raportat la prevederile contractuale însuşite de ambele părţi contractante.
Recurenta-reclamantă critică decizia civilă din apel potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. ca fiind lipsită de temei legal şi dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, având în vedere că instanţa de fonda interpretat prin depăşirea cadrului procesual că debitul aferent lunii mai se facturează în aceeaşi lună, deşi prin acţiune cererea este formulată distinct.
Din interpretarea clauzelor contractuale conform art. 982 C. civ., rezultă că pârâtul a acceptat modificarea periodică, unilaterală a tarifului datorat cu titlu de chirie de către locator, prin indexarea preţului convenit iniţial în funcţie de rata inflaţiei şi de alţi factori obiectivi.
Sub sancţiunea nulităţii contractului, chiria trebuie să fie sinceră şi serioasă, în caz contrar, contractul de închiriere căpătând caracterul unui contract de comodat.
Pârâtul-reclamant a invocat în susţinerea recursului motivat critici întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., având în vedere că reclamanta a înţeles să modifice în mod unilateral cuantumul chiriei stabilită prin contract ce exprimă acordul de voinţă al părţilor, iar instanţa de fond a stabilit în mod greşit că încetarea contractului a avut loc la
1.08.2005 şi nu la 1.07.2005, urmare a atitudinii abuzive a reclamantei.
Având în vedere că reclamanta nu cunoştea data predării spaţiului şi că între data impusă de reclamantă pentru încetarea contractului (1.07.2005) şi data predării efective a imobilului (1.08.2005) au trecut 30 de zile, situaţia de fapt nu poate fi imputată recurentului-pârât întrucât omisiunea preluării spaţiului se datorează în exclusivitate reclamantei, cu atât mai mult, la data predării spaţiului pârâtul îşi desfăşura activitatea în alt sediu.
La termenul din 15.03.2011, Curtea din oficiu a pus în discuţie excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Bucureşti în soluţionarea apelului, în raport de dispoziţiile art. 2821 C. proc. civ..
Asupra excepţiei, Curtea constată:
Conform art. 2821 alin. (1) C. proc. civ.: „Nu sunt supuse apelului hotărârile judecătoreşti date în primă instanţă, în cererile introduse pe cale principală ... în litigiile al căror obiect are o valoare de până la
100.000 lei inclusiv.”
Rezultă conform acestor reglementări, că exercitarea căii de atac asupra hotărârilor fondului este determinată de valoarea obiectului litigiului, în raport de dispoziţiile art. 2821 C. proc. civ..
în cauză, instanţele au fost investite cu soluţionarea acţiunii având ca obiect pretenţii în cuantum de 4406,32 lei, iar în ce priveşte cererea reconvenţională, petitul privind nulitatea absolută a unei clauze contractuale nu are obiect patrimonial, astfel că nu va fi cuantificat.
Aşadar, valoarea litigiului dedus judecăţii este evidentă sub 100.000 lei, astfel că, în cauză, Curtea va constata incidenţa dispoziţiilor art. 2821 C. proc. civ. şi ale art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. şi va admite excepţia necompetenţei materiale a Curţii în soluţionarea recursului, urmând a trimite cauza în vederea soluţionării recursului de către Tribunalul Bucureşti.
Considerăm că aprecierea instanţei asupra caracterului neevaluabil în bani al cererii reconvenţionale este criticabilă. Astfel, considerăm că solicitarea constatării nulităţii absolute a unei clauze contractuale este evaluabilă sau nu în bani în funcţie de efectul pe care îl va determina anularea clauzei. Dacă anularea clauzei antrenează în vreun fel o repunere în situaţia anterioară, atunci acţiunea în anulare a clauzei va fi întotdeauna evaluabilă în bani. Dacă anularea nu are un asemenea efect, spre exemplu atunci când vizează o clauză compromisorie, considerăm că acţiunea în nulitatea nu are caracter evaluabil în bani.
Articolul 2 pct. 1 lit. a) a fost abrogat de către Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil. Prin urmare, până la intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilă cererile evaluabile în bani cu o valoare de până la suma de
500.000 RON vor fi judecate de către judecătorii, iar cererile care depăşesc această valoare vor fi judecate de către tribunale, indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti. De asemenea, cererile neevaluabile în bani în raporturile dintre profesionişti vor fi judecate, în principiu, de către judecătorie cu excepţia cazurilor în care există dispoziţii derogatorii.
Cu privire la aplicarea în timp, art. 223 din Legea nr. 71/2011 prevede că dacă prin prezenta lege nu se prevede altfel, procesele şi cererile în materie civilă sau comercială în curs de soluţionare la data intrării în vigoare a Codului civil se soluţionează de către instanţele legal învestite, în conformitate cu dispoziţiile legale, materiale şi procedurale în vigoare la data când acestea au fost pornite. Prin urmare, dispoziţiile expuse la nota II vor fi aplicabile cererilor de chemare în judecată înregistrate după data de 1 octombrie 2011.
După intrarea în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, având în vedere art. 92 pct. 1 lit. 1) coroborat cu art. 93 pct. 1, judecătoria va judeca în primă instanţă orice cerere evaluabilă în bani de până la
100.000 RON iar tribunalul pe cele care depăşesc acest cuantum. Se păstrează acelaşi principiu, fiind indiferentă calitatea părţilor de profesionişti sau neprofesionişti.
Articolul 2821 a fost modificat de Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, în sensul că indiferent de calitatea părţilor, profesionişti sau neprofesionişti, cererile evaluabile în bani de până în 100.000 RON sunt supuse numai recursului. ( Victor Constantinescu)
| ← Cerere reconvenţională care atrage competenţa instanţei... | Acţiune în constatare a caracterului simulat şi a nulităţii... → |
|---|
