Acţiune în nulitatea dispoziţiei emise de primar. Admisibilitatea căii de atac a apelului declarat de consiliul local
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 41, art. 282 Legea nr. 10/2001, republicată, art. 21, art. 26 Legea nr. 215/2001, republicată, art. 36
Hotărârea judecătorească ce se pronunţă în materie civilă are putere de lucru judecat numai între părţile litigante. Dreptul de a ataca cu apel o hotărâre pronunţată într-o cauză soluţionată în procedura Legii nr. 10/2001 aparţine numai părţilor care au participat la judecată în primă instanţă sau succesorilor universali ori cu titlu universal ai persoanei îndreptăţite, ori acelora care, potrivit regulilor de drept material, reprezintă părţile.
Decizia civilă nr. 40 din 25 februarie 2009
Prin sentinţa civilă nr. 1273 din 28 octombrie 2008 a Tribunalului Vaslui, s-a admis contestaţia formulată de reclamant, în contradictoriu cu Primarul municipiului Bârlad, ca reprezentant al Primăriei Bârlad, s-a anulat dispoziţia nr. 1436/2008 emisă de primar şi s-a constatat calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantului la restituirea în natură a imobilului teren în suprafaţă de 234 mp situaţi în Bârlad.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că, în conformitate cu actul de vânzare-cumpărare întocmit în anul 1961, reclamantul a dobândit de la D.E. un imobil compus din construcţie şi teren în suprafaţă de 234 mp. Imobilul a fost trecut în proprietatea statului, în baza Decretului de expropriere nr. 297/1987.
Reclamantul a formulat notificare în baza dispoziţiilor art. 22 din Legea nr. 10/2001, notificare ce a fost soluţionată cu întârziere prin dispoziţia nr. 1436/2008, în care s-a reţinut că la momentul judecării pricinei construcţia era demolată, terenul în suprafaţă de 234 mp fiind ocupat de un bloc de locuinţe şi lucrările de sistematizare aferente.
Din concluziile raportului de expertiză a rezultat că terenul în litigiu era liber, putând fi retrocedat în natură.
Restituirea în natură a unui imobil preluat abuziv, care intră sub incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, se dispune în situaţia în care bunul este liber, precum şi în cazul imobilelor prevăzute de art. 16 din legea reparatorie.
Terenul în litigiu se încadra în categoria imobilelor prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 (teren neocupat de construcţii, rămas după demolarea construcţiei preluate abuziv de stat).
Tot din raportul de expertiză efectuat în cauză a rezultat că terenul nu era afectat de amenajări de utilitate publică, aşa cum sunt considerate de pct. 10.3 din Normele metodologice, în care se arată că sunt terenuri afectate de amenajări de utilitate publică, acele terenuri pe care se află străzi, trotuare, alei, parcări amenajate, spaţii verzi din jurul blocurilor de locuit, parcări şi grădini publice, pieţe pietonale ori afectate, amenajări subterane, cum ar fi dotările tehnico-edilitare subterane (conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare).
Pârâta nu a dovedit faptul că pe temui în litigiu s-a aprobat amenajarea unei parcări, iar reţelele edilitare despre care făcea vorbire nu se aflau exact pe proprietatea reclamantului, aşa cum a reţinut expertul, pe baza măsurătorilor efectuate. Dacă, totuşi, în apropierea terenului a cărui restituire s-a solicitat, existau astfel de reţele care ar fi fost afectate dacă reclamantul ar fi dorit să ridice o construcţie, exista posibilitatea verificării acestor condiţii cu prilejul emiterii unei eventuale autorizaţii de construire. Restituirea în natură ar fi fost condiţionată de restituirea despăgubirilor ce au fost eventual încasate, actualizate cu coeficientul de actualizare stabilit conform legislaţiei în vigoare, adică potrivit art. 1 alin. (1) din Titlul II din O.U.G. nr. 184/2002.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel Consiliul local municipal Bârlad, considerând-o nelegală şi netemeinică, deoarece în speţă s-a dovedit că terenul solicitat în baza Legii nr. 10/2001 era ocupat de un bloc de locuinţe şi de lucrări de sistematizare aferente, reclamantului-intimat oferindu-i-se măsuri reparatorii.
Apelantul a arătat că s-a dovedit în cauză că terenul era ocupat de parcare şi reţele edilitare, depunându-se la dosar procesul-verbal de recepţie a lucrărilor, contractul de execuţie a parcării şi adrese emise de Distrigaz şi E.
Curtea de apel a reţinut că apelul este inadmisibil pentm considerentele expuse în continuare.
Căile de atac sunt mijloace sau remedii juridice procesuale prin intermediul cărora părţile pot solicita verificarea legalităţii şi temeiniciei hotărârilor judecătoreşti. Existenţa căilor legale de atac constituie pentru părţi o garanţie a respectării drepturilor lor fundamentale, conferindu-le posibilitatea de a solicita remedierea eventualelor erori judiciare.
Aşadar, dreptul de a apela o hotărâre este recunoscut părţilor, adică tuturor persoanelor care au figurat în cadrul litigiului dedus judecăţii primei instanţe, şi care justifică un interes.
în speţă, litigiul s-a purtat în primă instanţă între reclamantul B.V. şi Primarul municipiului Bârlad, ca reprezentant al Primăriei Bârlad, în calitate de pârât, hotărârea primei instanţe putând fi atacată cu apel doar de părţile menţionate.
Or, în speţă apelul a fost formulat de Consiliul local Bârlad împotriva sentinţei civile nr. 1273/2008 a Tribunalului Vaslui, astfel că este inadmisibil, de vreme ce consiliul nu a fost parte în litigiul soluţionat prin sentinţa civilă nr. 1273/2008. Aşa fiind, curtea a respins apelul.
| ← Acţiune în nulitatea dispoziţiei emise de primar. Autoritate... | Legea nr. 7/1996. înscrierea dreptului de proprietate în... → |
|---|
