Acţiune în nulitatea dispoziţiei emise de primar. Autoritate de lucru judecat
| Comentarii |
|
Legea nr. 10/2001, republicată, art. 26 C. civ., art. 1201
Pentru a se reţine autoritate de lucru judecat, nu este necesar ca în ambele acţiuni obiectul să fie formulat în acelaşi mod, ci doar din cuprinsul celor două cereri să rezulte că scopul final este acelaşi.
Decizia civilă nr. 39 din 20 februarie 2009
Prin sentinţa civilă nr. 684 din 17 iunie 2008, pronunţată de Tribunalul Vaslui, s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamant, în contradictoriu cu Primăria municipiului Vaslui, privind anularea dispoziţiei primarului nr. 132/22.03.2006.
In pronunţarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, reclamantul a solicitat să se dispună anularea dispoziţiei nr. 132/22.03.2006 emise de Primarul municipiului Vaslui, ca urmare a soluţionării notificării nr. 18989/2003, prin care a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Vaslui.
Din actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 1201 C. civ. referitoare la autoritatea de lucru judecat. Astfel, din sentinţa civilă nr. 1297/2006 a Tribunalului Vaslui, a rezultat că reclamantul a mai formulat o contestaţie împotriva dispoziţiei primarului nr. 132/2006, contestaţie care a fost soluţionată prin această sentinţă în sensul respingerii acesteia.
Cum în cauza de faţă erau întrunite cerinţele prevăzute de art. 1201 C. civ., instanţa reţinând în cauză autoritatea de lucru judecat, a respins contestaţia formulată de reclamant.
împotriva acestei sentinţe a formulat apel reclamantul, criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală şi netemeinică. în motivarea apelului, reclamantul a arătat că în mod greşit instanţa de fond a reţinut autoritatea de lucru judecat, întrucât în cauză nu exista identitate de părţi, obiect şi cauză, în cauza de faţă solicitând anularea dispoziţiei nr. 132/22.03.2006, iar prin sentinţa civilă nr. 1297/20.06.2006 s-a soluţionat acţiunea în revendicarea terenului situat în municipiul Vaslui, în suprafaţă de un ar, din care 24 mp suprafaţă construită care a fost preluată în mod abuziv şi atribuită altor persoane. Reclamantul-apelant a arătat că în cauză nu opera nici identitatea de părţi, întrucât în procesul de faţă a chemat în judecată Primăria municipiului Vaslui, reprezentată de primar, pe când în acţiunea soluţionată prin sentinţa civilă nr. 1297/20.06.2006 acţiunea s-a judecat doar în contradictoriu cu Primăria municipiului Vaslui.
întrucât nu au fost întrunite cerinţele autorităţii de lucru judecat, recla-mantul-apelant a solicitat admiterea apelului formulat. în soluţionarea apelului, instanţa a dispus ataşarea dosarului nr. 4081/89/2006 al Tribunalului Vaslui, în care s-a pronunţat sentinţa civilă nr. 1297/20.06.2006.
Analizând actele şi lucrările dosarului, raportat la motivele de apel invocate şi dispoziţiile legale incidente în cauză, curtea de apel a constatat că apelul este întemeiat, potrivit art. 297 C. proc. civ., având în vedere următoarele considerente:
Hotărârea atacată era nelegală, întrucât în mod greşit s-a reţinut în cauză excepţia privind autoritatea de lucru judecat, în speţă nefiind întmnită cerinţa referitoare la identitatea de obiect, chiar dacă condiţiile referitoare la identitatea de cauză şi părţi erau îndeplinite.
în primul litigiu ce a format obiectul dosarului nr. 4081/89/2006 al Tribunalului Vaslui, reclamantul a solicitat să i se atribuie în compensare terenul şi casa deţinute în regim de chirie situate în Vaslui, str. A.P. nr. 36, în schimbul terenului ce a fost proprietatea autorului său B.M., teren situat în str. M. nr. 84.
în cauză, reclamantul a solicitat, potrivit cererilor scrise şi concluziilor orale consemnate în încheierea de şedinţă din 17 iunie 2008, anularea dispoziţiei nr. 132/22.03.2006 emise de primar şi acordarea în compensare a suprafeţei de 300 mp situată în Vaslui, str. A.P. nr. 36.
între cele două acţiuni nu exista identitate de obiect, întrucât din cuprinsul acţiunilor nu rezulta că scopul urmărit de reclamant era acelaşi în ambele acţiuni.
întrucât în cauză nu erau întrunite cumulativ condiţiile înscrise în art. 1201 C. civ., ceea ce a condus la reţinerea greşită a autorităţii lucrului judecat, în temeiul dispoziţiilor art. 297 C. proc. civ. apelul reclamantului a fost admis, cu consecinţa desfiinţării sentinţei apelate.
Urmare a rejudecării în fond a pricinii, curtea de apel a reţinut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. 3874/89/2007 pe rolul Tribunalului Vaslui, astfel cum a fost precizată, reclamantul a solicitat anularea dispoziţiei nr. 132 din 22.03.2006 emise de primar, prin care i s-a soluţionat notificarea nr. 18.989/06.10.2003.
Articolul 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 prevede că decizia emisă de unitatea deţinătoare poate fi atacată în justiţie în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia. Reclamantul a primit dispoziţia contestată la data de 31.03.2006, semnând de primire chiar pe verso-ul actului comunicat, decizie care a fost invocată şi depusă la dosarul nr. 4081/89/2006 în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 1297/20 iunie 2006 a Tribunalului Vaslui. Impunând împlinirea unui act de procedură înlăuntrul său, termenul de 30 de zile în care persoana îndreptăţită poate ataca dispoziţia motivată de respingere a notificării este un termen imperativ, a cămi nerespectare atrage sancţiunea decăderii, întrucât nu se poate recunoaşte sine die posibilitatea de a declanşa în instanţă procedura de recuperare a imobilelor preluate în mod abuziv, întrucât ar conduce la generarea unui climat de insecuritate juridică în domeniul proprietăţii imobiliare.
întrucât reclamantul nu s-a conformat dispoziţiilor imperative instituite prin actul normativ sus-menţionat, curtea de apel a respins ca tardivă contestaţia formulată de reclamant împotriva dispoziţiei nr. 132/22.05.2006.
| ← Unitate deţinătoare. Cerere prin care se solicită... | Acţiune în nulitatea dispoziţiei emise de primar.... → |
|---|
