Contestaţie. Calitatea procesuală a statului reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice. Unitate deţinătoare
| Comentarii |
|
Legea nr. 10/2001, republicată, art. 21, art. 31, art. 32
în contestaţiile ce au ca obiect restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv de stat, calitatea procesuală pasivă revine unităţii deţinătoare, şi nu statului reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice. Unităţii administrativ-teritoriale cu personalitate juridică prin primar îi revine şi obligaţia de restituire în natură, în condiţiile legii, sau propunerea de măsuri reparatorii.
Decizia civilă nr. 191 din 9 decembrie 2009
Prin sentinţa civilă nr. 535 din 1 aprilie 2009 a Tribunalului Iaşi, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor statul român, prin Ministerul Finanţelor şi Economiei, a primăriei şi a Consiliului local al comunei I.N. şi, în consecinţă, s-a respins acţiunea formulată de reclamanţi, în contradictoriu cu pârâţii, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
S-a admis totodată acţiunea formulată de aceiaşi reclamanţi, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul local al comunei C. şi Primăria comunei C., fiind obligat Primaml comunei C. să emită dispoziţia de restituire în natură a imobilului casă de locuit şi teren aferent în suprafaţă de 1,3701 ha situat în valea satului C., comuna C., către reclamanţi.
Pentm a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut:
Cu privire la excepţiile invocate prin întâmpinare de statul român, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului laşi şi Primăria I.N., cât şi raportat la cererea modificatoare, se impunea ca instanţa să admită excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestor pârâte.
Astfel, Ministerul Economiei şi Finanţelor reprezintă statul ca subiect de drepturi şi obligaţii în faţa organelor de justiţie, precum şi în alte situaţii în care participă în mod nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice civile, numai dacă legea nu stabileşte în acest scop un alt organ.
în cazul de faţă, raportat la cererea reclamantului, statul român, prin Ministerul Economiei şi Finanţelor, nu putea răspunde în calitate de pârât în cauză, pentru acordarea despăgubirilor în natură solicitate de reclamanţi, întrucât prin Legea nr. 247/2005 au fost stabilite alte instituţii competente să acorde aceste despăgubiri.
Conform acestor dispoziţii legale, respectiv art. 16 din acelaşi act normativ mai sus citat, deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale.
Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care nu au fost soluţionate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a legii, se predau pe bază de proces-verbal de predare primire Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoţite de deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administraţiei publice centrale, conţinând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi de întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispoziţiilor sau, după caz, a ordinelor. Articolul 31 din Legea nr. 10/2001 prevede că poate fi citat în cauză Ministerul Economiei şi Finanţelor, dacă persoana îndreptăţită optează, prin cerere, pentru titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare, iar stabilirea valorii acestora a fost făcută prin ordin al ministrului.
în speţa dedusă judecăţii, reclamanţii au solicitat instanţei de judecată să dispună restituirea în natură a imobilului casă de locuit şi a terenului aferent de 1,3701 ha situat în intravilanul comunei I.N. (fost T.F.) sau C., în suprafaţă de 136 mp.
In conformitate cu dispoziţiile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 10/2001: măsurile reparatorii în echivalent se stabilesc prin dispoziţie motivată a primarului, respectiv al primarului general al municipiului Bucureşti, cu nvizul organelor teritoriale ale Ministerului Economiei şi Finanţelor Publice, dat în urma verificării condiţiilor de fond şi de formă prevăzute de prezenta lege"
în consecinţă, în cauză, raportat la precizările făcute şi documentaţia depusă, persoana competentă să emită o dispoziţie motivată de admitere sau respingere a notificării reclamanţilor era Primarul comunei C., jud. laşi.
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, tribunalul a constatat că cererea reclamanţilor, aşa cum a fost modificată, este întemeiată, reţinând în liipt următoarele considerente:
Imobilul figura ca revendicat, în evidenţa organului administrativ al anului 1949, fiind proprietatea succesiunea lui A.P. în intravilanul satului C. Imobilul este situat pe raza fostei comune C., jud. Baia (în prezent laşi), fiind compus din clădire de locuit, construită din cărămidă şi acoperită cu ţiglă, format din trei camere plus dependinţe: grajd pentru vite, poiată păsări, fântână betonată, cuptor de pâine, pivniţă din cărămidă pentru depozitarea vinului (crama), WC construit în curte. Clădirea de locuit şi dependinţe incluzând terenul de 1,3071 ha au servit nevoilor familiei, fiind din punct de vedere juridic gospodărie familială ţărănesc-sătească, situată în vatra satului. Acest imobil casă de locuit nu a făcut niciodată obiectul unei exproprieri legale, numai certificatul nr. 422/07 aprilie 1949 eliberat de Primăria C., jud. Baia, vizat de Judecătoria Ocolului Câmpina, la 14 mai 1949, referindu-se la dispoziţiile Legii fondului funciar care nu pot justifica exproprierea sau confiscarea imobilului casă de locuit ce formează obiectul revendicării şi care are un statut juridic distinct. în fapt, exproprierea imobilului (teren şi construcţii) s-a făcut în mod abuziv, violent şi ilegal, fără niciun act normativ sau lege.
La 12 aprilie 2001 s-a înregistrat o notificare la executorul judecătoresc, pentru a revendica restituirea în natură a imobilului (teren şi construcţii) în baza Legii nr. 10/2001.
De la ultima intervenţie pentru soluţionarea acestei notificări, Prefectura Iaşi a informat că Primăria I.N. a fost solicitată, prin adresa nr. 3592 din
3.10.2007, să comunice stadiul de soluţionare a notificării.
Conform actelor depuse în cauză şi prevederilor legale aplicabile, respectiv Legea nr. 10/2001, republicată, tribunalul a constatat că cererea reclamanţilor este întemeiată, aşa cum a fost modificată, atât în ceea ce priveşte obiectul cererii, cât şi în ceea ce priveşte părţile cu care reclamanţii au înţeles să se judece, astfel admiţându-se excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtelor statul român, prin Ministerul Finanţelor şi Economiei, reprezentat prin Direcţia Generală a Finanţelor a Judeţului Iaşi şi a Primăriei şi Consiliului local I.N., jud. laşi. S-a respins acţiunea reclamanţilor în contradictoriu cu aceştia ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Tribunalul a admis acţiunea reclamanţilor, aşa cum a fost modificată, în contradictoriu cu pârâtele Consiliul local al comunei C., jud. Iaşi şi Primăria comunei C., prin Primarul comunei C., cât şi în contradictoriu cu Primarul comunei C. şi s-a dispus ca Primarul comunei C., jud. Iaşi să emită dispoziţia de restituire în natură a imobilului casă de locuit şi terenul aferent în suprafaţă de 1,3701 ha situat în vatra satului C., comuna C., jud. Iaşi, către reclamanţi.
Consiliul local al comunei C., jud. Iaşi şi Primăria comunei C., jud. Iaşi au declarat apel împotriva sentinţei tribunalului, criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
Apelanţii au fost în imposibilitate să emită o dispoziţie, deoarece nu s-a făcut transferul actelor din arhiva fostei comune T.F., referitor la comuna C.
Tribunalul a admis în mod greşit acţiunea, în speţă nefăcându-se dovada fostei proprietăţi, preluate abuziv, cu acte autentice, ci doar cu fotocopii.
Notificarea reclamantei a fost transmisă prin corespondenţă de Primăria
I.N., având anexate doar acte în copie, încălcându-se dispoziţiile legale în materie. Deşi li s-a cerut reclamanţilor să depună actele originale sau copii legalizate, aceştia nu s-au conformat, încălcând dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Curtea de apel a constatat că apelurile nu sunt fondate, din analiza actelor şi lucrărilor de la dosar rezultând legalitatea şi temeinicia sentinţei apelate.
Reclamanţii-intimaţi au dovedit în cauză, cu actele depuse alăturat notificării, că erau moştenitorii defunctului A.P., care a avut în proprietate moşia Pietrişul de Jos din comuna C. (casă şi teren), imobilul figurând din 1949 ca fiind proprietatea lui A.P. şi până la preluarea abuzivă de stat. în ceea ce priveşte exproprierea acestui imobil, nu existau acte justificative, această preluare făcându-se abuziv, violent şi ilegal, neavând corespondenţă în niciun act normativ din acea perioadă.
Din adresa nr. 4374/99/2009 eliberată de Consiliul local şi Primăria comunei C., a rezultat că acest imobil era în inventanil Primăriei comunei C. care, printr-un protocol, l-a dat Ministerului Educaţiei şi Cercetării, spre a fi folosit drept grădiniţă în Pietrişul de Jos.
Alăturat notificării nr. 61/4 mai 2001 a reclamanţilor, prin care solicitau restituirea în natură a imobilului construcţie şi teren, aceştia au depus în copii legalizate actele care le justificau calitatea de persoane îndreptăţite -respectiv de moştenitori ai defunctului A.P. şi cele de proprietate ale acestui defunct, actul din 14 mai 1949, din care rezulta că preluarea de stat s-a făcut in baza Legii fondului funciar, lege în baza căreia nu se justifica însă exproprierea sau preluarea.
Unicul motiv de apel şi care se referea la faptul că reclamanţii-intimaţi mi au depus actele în copii legalizate, ci doar în fotocopii nu este real. Reclamanţii-intimaţi au depus alăturat notificării copii legalizate, aşa cum a rc/.ultat din actele de la dosanil de fond, iar împrejurarea că cele două unităţi administrative, şi anume Primăria I.N. (fostă T.F.) şi Primăria C., în timp de 5 ani nu au reuşit să îşi transmită arhiva, nu putea fi pusă în culpa iutimaţilor-reclamanţi, cu atât mai mult cu cât deşi, exista notificarea încă din noiembrie 2001, la preluarea în patrimoniul comunei C., Primăria a ignorat notificarea, dând imobilul prin protocol Ministerului Educaţiei, spre a li folosit drept grădiniţă.
Aşa fiind, curtea a constatat că în speţă au fost respectate dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, care arată că dreptul de proprietate şi calitatea de moştenitor se dovedesc cu înscrisuri, sintagma „acte doveditoare” făcând trimitere la orice înscris constatator al unui act juridic civil jurisdicţional sau administrativ, cu efect translativ sau declarativ de proprietate, care generează o prezumţie relativă de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă, textul legii nesolicitând prezentarea actelor originale, aşa cum au pretins apelantele.
Potrivit Legii nr. 10/2001, imobilele preluate abuziv de stat în perioada
1945 - 1989, se restituie în natură ca regulă prioritară şi numai dacă restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri ca cea prin echivalent. Regula prioritară a restituirii în natură a fost accentuată ca urmare a modificării prin Legea nr. 247/2005 a prevederilor art. 16 din lege care, în redactarea actuală dispune că, în situaţia imobilelor necesare şi afectate exclusiv şi nemijlocit activităţii de interes public, învăţământ, se vor restitui în natură persoanelor îndreptăţite cu obligaţia de a-i menţine afectaţiunea o perioadă de până la 3 ani. In speţă, imobilul în litigiu la data notificării nu era afectat procesului de învăţământ, ci la preluarea lui de apelante (în 2004) acestea i-au dat o asemenea destinaţie.
Aşa fiind, constatând legalitatea şi temeinicia sentinţei, curtea de apel a respins conform art. 296 C. proc. civ. apelul, păstrând dispoziţiile hotărârii apelate.
| ← Acţiune în constatarea dreptului de proprietate asupra unui... | Dovada dreptului de proprietate. înscrisuri → |
|---|
