Acţiune posesorie. Condiţiile posesiei
| Comentarii |
|
în situaţia în care cu privire la suprafaţa de teren în litigiu părţile au declanşat procedura de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, ocuparea abuzivă de către reclamant a acestei suprafeţe de teren, fără aprobările primite în condiţiile legii, nu poate crea în favoarea acestuia o posesie utilă (conform art. 1846-1847 Cod civil), pe care să o poată opune, în cadrul unei acţiuni posesorii, întemeiate pe dispoziţiile art. 674 Cod procedură civilă, pârâtului legal pus în posesia respectivului teren de către Comisia de aplicare a Legii fondului funciar, cu respectarea art. 27 din această lege.
(Secţia a IV-a civilă, decizia nr. 2.008/4.12.1998)
Prin sentinţa civilă nr. 2.613/1997, Judecătoria Buftea a respins, ca neîntemeiată, acţiunea posesorie formulată de reclamanţii I.C. şi I I. împotriva pârâtului I.L. privind suprafaţa de 4 ha teren, situat în comuna 30 Decembrie, sola denumită "în ţarină" - planul III.
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea, ca nefondat, a apelului formulat de reclamanţi, potrivit deciziei civile nr. 884A/26.03.1998, pronunţată de Tribunalul Bucureşti - secţia a IH-a civilă.
Pentru a hotărî astfel, instanţele au reţinut că pârâtul a fost pus în posesia unei părţi din terenul în litigiu prin procesul-verbal încheiat la data de 16.03.1994, de către Comisia pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, terenul fiind ocupat de pârât, cu bună credinţă, în baza aprobării comisiei, că reclamanţii, deşi au ocupat terenul în perioada 1992-1994, posesia lor nu a îndeplinit condiţiile art. 1846-1847 cod civil pentru admisibilitatea acţiunii posesorii (at. 674 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă) şi că nu au dreptul la culegerea fructelor sau Ia despăgubiri, faţă de dispoziţiile art. 486 Cod civil.
împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs apelanţii-reclamanţi I.C. şi I.I., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică.
în motivare recursului se susţine că, în mod greşit, au reţinut instanţele neîndeplinirea în speţă a condiţiilor acţiunii posesorii, reclamanţii făcând dovada că au avut în posesia lor suprafaţa de teren în litigiu în perioada 1992-1994, chiar dacă nu s-a întocmit de către comisie nici o formă legală care să ateste această situaţie de fapt.
Cutea de Apel constată că recursul este nefondat, soluţia instanţei de apel nefiind rezultatul unei greşeli grave de fapt, care să decurgă dintr-o apreciere eronată a probelor administrate, în temeiul art. 304 pct. 11 Cod procedură civilă.
în cuprinsul acţiunii introductive, reclamanţii au precizat că au preluat în posesie terenul în litigiu în anul 1992, prin reconstituirea dreptului de proprietate, conform Legii nr. 18/1991, fără să depună nici un înscris doveditor, în sensul celor susţinute.
Dimpotrivă, toate înscrisurile depuse la dosar, eliberate de Comisia constituită pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 (adeverinţe, proces-verbal de punere în posesie), confirmă apărările pârâtului, din cuprinsul acestora rezultând că în anul 1994 L. I. a fost pus în posesie de către comisie asupra unei părţi din terenul de 4 ha indicat în acţiune, respectiv pentru 1,19 ha, restul fiind atribuit altor locuitori ai comunei.
Din aceleaşi adeverinţe rezultă că reclamantul a ocupat abuziv, în anul 1992, suprafaţa de 4,33 ha, acesta "având dreptul la suprafaţa de 0,92 ha, suprafaţă pe care a fost pus în posesie de către Comisia comunală de aplicare a Legii nr. 18/1991".
Instanţele au reţinut corect că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate ale acţiunii posesorii.
Pentru terenurile cooperativizate s-a adoptat Legea nr. 18/1991, reglementare specială care derogă de la dispoziţiile dreptului comun, nu numai cu privire Ia modalitatea de constituire sau reconstituire a dreptului de proprietate, ci şi cu privire la modul de preluare în posesie a acestor terenuri.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 18/1991 (republicată), punerea în posesie a persoanelor îndreptăţite se face de către comisie, după întocmirea unei documentaţii prealabile şi prin încheierea unui proces-verbal.
Mai mult, dispoziţiile art. 108 din acelaşi act normativ stabilesc că ocuparea terenurilor "fără aprobările primite, în condiţiile legii", constituie infracţiune.
în aceste condiţii, elementul material al posesiei asupra terenului ocupat fără îndeplinirea procedurii speciale prevăzută de Legea fondului funciar, nu este îndeplinit, iar posesia astfel începută nu poate fi ocrotită pe calea acţiunii posesorii.
Pe lângă viciile posesiei, este de remarcat că pârâtul intimat nu a tulburat prin propria-i acţiune posesia reclamanţilor, ci a fost pus în posesie asupra terenului de 1,19 ha, de către comisie, autoritate abilitată de legiuitor la îndeplinirea operaţiilor de punere în posesie şi ale cărei acte întocmite cu această ocazie pot fi contestate pe calea contenciosului administrativ şi nu prin acţiunea posesorie de drept comun.
Faţă de considerentele reţinute, Curtea, în baza dispoziţiilor art. 316 raportat la art. 296 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
| ← Acţiune pentru restituirea in natură a imobilului... | Acţiunea posesorie specială. Condiţii → |
|---|
