Acţiunea în anulare formulată împotriva sentinţei arbitrate. Excepţia insuficientei timbrări şi excepţia inadmisibilitătii
| Comentarii |
|
C. proc. civ. art. 137, art. 364 lit. i) Legea nr. 146/1997 art. 11 alin. (2), art. 20 alin. (3)
C. civ. art. 969
Timbrarea la valoare în acţiunile în rezoluţiune nu poate viza contractul în integralitatea lui, ci doar ratele rămase neachitate şi care fac obiectul repunerii în situaţia anterioară, o altă interpretare aducând atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 C.E.D.O. punând partea în situaţia de a face o plată dublă pentru aceiaşi solicitare, afectând dreptul de acces la instanţă, conform jurisprudenţei CEDO.
Ambele părţi, invocă în susţinerea excepţiei de inadmisibilitate invocată, neîncadrarea motivelor invocate în susţinerea acţiunii în anulare formulată în motivele prevăzute de art. 364 lit. i) C. proc. civ., aspect ce nu poate fi reţinut de către instanţă având în vedere că ambele părţi fac trimitere în motivarea propriei acţiuni în anulare la nerespectarea de către instanţa arbitrată a dispoziţiilor art. 969 C. civ. care reglementează principiul pacta sunt servanda, ca normă juridică imperativă.
C A. Bucureşti, s. a Vl-a corn., sent. nr. 19 din 29 ianuarie 2010 (nepublicată)
Curtea, deliberând, în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 11 alin. (2), art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 republicată, văzând şi decizia în interesul legii nr. 32 din 2008 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, respinge excepţia insuficientei timbrări ca nefondată, apreciind că în speţă, reclamanta a timbrat repunerea în situaţia anterioară care se suprapune rezoluţiunii contractului, conform noilor dispoziţii ale Legii nr. 146/1997, astfel cum a fost modificată urmare a deciziei în interesul legii menţionate mai sus.
Ca atare, sub aspect tehnic Curtea a apreciat că timbrarea la valoare în acţiunile în rezoluţiune nu poate viza contractul în integralitatea lui, ci doar ratele rămase neachitate şi care fac obiectul repunerii în situaţia anterioară, o altă interpretare aducând atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 C.E.D.O. punând partea în situaţia de a face o plată dublă pentru aceiaşi solicitare, afectând dreptul de acces la instanţă, conform jurisprudentei CEDO.
[...]
Prin acţiunea arbitrală înregistrată la Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României la data de 04.06.2007, şi ulterior precizată la termenele din data de
25.10.2007 şi, respectiv, 20.11.2007, reclamanta SC I. SA a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să constate rezilierea din culpa exclusivă a pârâtei C.N.L.R. a contractului pentru implementarea sistemului informatic integrat nr. 120 din 2.10.2003, modificat prin actele adiţionale nr. 1-6 din 2003 - 2006 şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtei la plata sumei de 1.904.456 EURO din care 96.074 EURO cu titlu de rest neachitat din preţul facturat şi 1.808.382 EURO cu titlu de daune pentru prejudiciul creat prin executarea necorespunzătoare.
Totodată, reclamanta a solicitat obligarea la restituirea sumei de 295.154 EURO reprezentând contravaloarea scrisorii de garanţie bancară de bună execuţie şi a sumei de 278.567 EURO reprezentând procentul de 5% din valoarea contractului reprezentând contravaloare de bună execuţie, sub sancţiunea de daune cominatorii de 300 lei pentru fiecare zi de întârziere. Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de arbitrare.
Prin sentinţa arbitrală nr. 146 din 18.06.2009, Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României a admis în parte acţiunea reclamantei, obligând pârâta la plata sumei de 573.721 EURO cu titlu de restituire garanţie de bună-execuţie în echivalent lei la cursul BNR din ziua plăţii.
Totodată, instanţa arbitrală a obligat pârâta la plata cheltuielilor de arbitrale, respingând celelalte capete de cerere ca neîntemeiate.
Pentru a pronunţa această sentinţă arbitrală, tribunalul arbitrai a reţinut că în ceea ce priveşte capătul de cerere privind rezilierea contractului din culpa exclusivă a pârâtei acesta este nefondat, atâta timp cât, din probele administrate reiese că reclamanta însăşi nu şi-a îndeplinit în mod culpabil obligaţiile asumate, în termenele şi condiţiile asumate.
Cu privire la capătul de cerere privind acordarea daunelor de 1.904.456 EURO tribunalul arbitrai a apreciat că excepţia prescripţiei extinctive invocată prin întâmpinare de către pârâtă este nefondată, întrucât termenul de plată a facturilor este la 5 zile socotite de la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 4.1, iar nu de la data primirii facturilor la registratura beneficiarului.
Tribunalul arbitrai a apreciat că această pretenţie este neîntemeiată, întrucât reclamanta însăşi este în culpă contractuală, nefiind îndreptăţită să solicite daune-interese.
Relativ la capătul de cerere privind restituirea garanţiei de bună-execuţie, tribunalul a reţinut incidenţa art. 8.4 din contract, reţinând că beneficiarul nu a făcut dovada că ar fi suferit un prejudiciu şi nici nu a cerut plata vreunui prejudiciu, astfel încât nu este îndreptăţit să reţină garanţia de bună execuţie constituită.
împotriva acestei sentinţe au declarat acţiune în anulare, atât pârâta, cât şi reclamanta.
în motivarea acţiunii în anulare formulată, pârâta a arătat că solicita anularea în parte a sentinţei arbitrale, în sensul respingerii în totalitate a cererii arbitrale a SC I. SA solicitând şi suspendarea executării hotărârii arbitrale, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Petenta - pârâtă a arătat că în speţă, tribunalul arbitrai a încălcat dispoziţiile imperative ale legii, conform art. 364 lit. i) C. proc. civ., respectiv dispoziţiile art. 969 şi următoarele C. proc. civ. şi art. 358 C. proc. civ.
Sub acest aspect, petenta - pârâtă a arătat că din motivarea sentinţei arbitrale se reţine culpa intimatei-reclamante în executarea obligaţiilor contractuale asumate, ceea ce face posibilă aplicarea dispoziţiilor art. 8 din contract referitoare la executarea garanţiei de bună execuţie. Ca atare, obligarea pârâtei la restituirea garanţiei de bună-execuţie este contrară convenţiei părţilor, astfel cum aceasta este concretizată în art. 8 din contract, tribunalul arbitrai încălcând dispoziţiile 969 C. civ..
Petenta - pârâtă a arătat că argumentele reţinute de tribunalul arbitrai în admiterea acestui capăt de cerere, relative la invocarea unui prejudiciu şi la dovedirea acestuia de către pârâtă, trebuie înlăturate, întrucât contravin convenţiei părţilor pe de o parte, iar pe de altă parte au fost luate în discuţie la pronunţare, fără a fi puse în discuţia părţilor, conform art. 358 C. proc. civ. care face referire la respectarea dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii, în procedura arbitrală.
Intimata-reclamantă a depus întâmpinare solicitând respingerea acţiunii în anulare ca nefondată, întrucât tribunalul arbitrai a făcut o corectă interpretare a convenţiei încheiate de părţi, cu respectarea art. 969 C. civ., faţă de conţinutul art. 8.5 din contract.
La termenul din data de 27.11.2009, petenta - pârâtă a depus la dosarul cauzei cerere de renunţare la capătul de cerere privind suspendarea executării sentinţei arbitrale.
Totodată, intimata-reclamantă a depus o cerere scrisă prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii în anulare formulată de petenta - pârâtă, întrucât nu se încadrează în motivele prevăzute expres şi limitativ de art. 364 C. proc. civ.
Totodată, Curtea a respins excepţia insuficientei timbrări a acţiunii în anulare formulată de petenta - reclamantă, pentru argumentele reţinute în cuprinsul încheierii de şedinţă de la acea dată.
Prin acţiunea în anulare formulată, petenta - reclamantă a arătat că sentinţa arbitrală încalcă ordinea publică, bunele moravuri şi dispoziţiile imperative ale legii, întrucât dosarul a fost soluţionat fără o apreciere justă a probatoriilor administrate în cauză.
Ca atare, petenta - reclamantă a apreciat că soluţia de respingere a capetelor de cerere formulate prin acţiunea arbitrală este netemeinică şi nelegală, întrucât probele administrate, inclusiv raportul de expertiză, probează culpa exclusivă a pârâtei în refuzul recepţiilor parţiale de către aceasta, aspecte ignorate de instanţa arbitrală.
în dezvoltarea în continuare a motivelor acţiunii în anulare formulate, petenta - reclamantă a învederat că sunt îndeplinite condiţiile pentru a se dispune rezilierea contractului din culpa pârâtei, şi, pe cale de consecinţă, este întemeiată şi acţiunea în daune, aspecte ce rezultă din probele administrate prin raportare la conţinutul contractului încheiat de părţi.
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare invocând excepţia netimbrării acţiunii în anulare şi, pe fond, respingerea acţiunii în anulare ca neîntemeiată, cu obligarea petentei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimata-pârâtă a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii în anulare formulată de petenta - reclamantă.
La termenul de astăzi, petenta - pârâtă a reiterat excepţia insuficientei timbrări a acţiunii în anulare formulată de petenta - reclamantă, excepţie respinsă ca nefondată, conform încheierii de şedinţă de la acest termen.
Examinând cu prioritate excepţiile de inadmisibilitate invocate reciproc de părţile în litigiu, potrivit dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., raportate la dispoziţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ., Curtea a reţinut că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Ambele părţi, invocă în susţinerea excepţiei de inadmisibilitate invocată, neîncadrarea motivelor invocate în susţinerea acţiunii în anulare formulată în motivele prevăzute de art. 364 lit. i) C. proc. civ., aspect ce nu poate fi reţinut de către instanţă având în vedere că ambele părţi fac trimitere în motivarea propriei acţiuni în anulare la nerespec-tarea de către instanţa arbitrală a dispoziţiilor art. 969 C. civ. care reglementează principiul pacta sunt servanda, ca normă juridică imperativă. In plus, petenta - pârâtă invocă în susţinerea propriei acţiuni în anulare şi încălcarea dispoziţiilor art. 358 C. proc. civ. relative la respectarea în cadrul procedurii arbitrale a principiului contradictorialităţii.
Pentru considerentele mai sus invocate, în baza art. 137 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 364 lit. i) C. proc. civ., Curtea va respinge excepţiile de inadmisibilitate invocate ca nefondate.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de anulare invocate, văzând şi dispoziţiile art. 364 C. proc. civ., Curtea a reţinut că acţiunile în anulare formulate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Se apreciază că petenta - pârâtă critică în propria acţiune în anulare soluţia dată de instanţa arbitrală de restituire a garanţiei de bună execuţie, întrucât, având în vedere că în proces s-a reţinut culpa reclamantei în executare, devine aplicabil art. 8 din convenţia părţilor relativ la acoperirea prejudiciului încercat de pârâtă datorită atitudinii reclamantei.
Curtea a apreciat că motivul invocat vizează, în fapt, nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei atacate, aspecte ce nu pot fi încadrate în dispoziţiile art. 364 lit. i) C. proc. civ. raportate la art. 969 C. civ..
Analizând considerentele sentinţei arbitrale atacate, Curtea reţine că instanţa arbitrală a apreciat ca întemeiat acest capăt de cerere - în speţă, restituirea garanţiei de bună-execuţie, întrucât pârâta, în speţă, petenta, nu a înţeles să-şi exercite dreptul prevăzut chiar în conţinutul art. 8.5 din contract - conform 969 C. civ., de a solicita acoperirea prejudiciului încercat datorită atitudinii reclamantei şi, respectiv, de a-1 dovedi.
Ca atare, Curtea reţine că instanţa arbitrală a interpretat voinţa părţilor din contractul încheiat, inclusiv prin aplicarea principiului pacta suni servanda, apreciind că, dată fiind destinaţia acestei sume respectiv, de acoperire a unui prejudiciu eventual, cererea este întemeiată.
Aşadar, nu se poate reţine încălcarea de către instanţa arbitrală a vreunei norme imperative, interpretarea contractului supus judecăţii fiind o chestiune care ţine de aprecierea drepturilor şi obligaţiilor părţilor în proces, şi, implicit, a temeiniciei sau netemeiniciei pretenţiilor formulate, aspecte ce nu atrag anularea sentinţei pronunţate, prin prisma dispoziţiilor art. 364 lit. i) C. proc. civ.
Curtea nu poate reţine nici cel de-al doilea motiv invocat de petenta
- pârâtă relativ la încălcarea art. 358 C. proc. civ., în sensul nerespec-tării în cadrul procedurii arbitrale a principiului contradictorialităţii, pentru următoarele considerente:
Se reţine faptul că petenta - pârâtă invocă în susţinerea acestui motiv faptul că instanţa arbitrală a apreciat ca întemeiat capătul de cerere privind restituirea garanţiei de bună-execuţie, întrucât pârâta nu ar fi invocat şi dovedit existenţa unui prejudiciu, fără a pune în discuţia părţilor prezente aspectul reţinut relativ la invocarea şi dovedirea unui prejudiciu.
Curtea apreciază că instanţa arbitrală nu a încălcat principiul contradictorialităţii care trebuie să guverneze procedura arbitrală, întrucât pe de o parte, o atare motivare decurge din interpretarea conţinutului art. 8.5 din contract, care face referire expresă la aspectele reţinute în motivare - respectiv existenţa şi proba unui prejudiciu, şi care reprezintă voinţa părţilor contractante exprimată expres la încheierea contractului, astfel încât petenta - pârâtă nu poate invoca necunoaşterea acestui aspect şi, deci implicit, încălcarea dreptului la apărare. Pe de altă parte, Curtea reţine că, sub aspect strict procedural, instanţa nu este obligată să pună în discuţia părţilor motivele pe care îşi fundamentează soluţia dată într-o anumită cerere, nefiind vorba despre o calificare în drept, precizare acţiune sau alte situaţii echivalente care ar genera o atare obligaţie a instanţei.
Pentru considerentele mai sus invocate, reţinând că, în speţă nu s-au încălcat dispoziţiile art. 969 C. civ. şi ale art. 358 C. proc. civ., Curtea a respins acţiunea în anulare formulată de petenta - pârâtă ca nefondată, în baza art. 364 lit. i) C. proc. civ.
în ceea ce priveşte acţiunea în anulare formulată de petenta - reclamantă, Curtea a reţinut că această parte critică respingerea capetelor de cerere privind rezoluţiunea contractului şi obligarea pârâtei la plata de daune contractuale ca neîntemeiate, făcându-se trimitere prin invocarea art. 364 lit. i) C. proc. civ, astfel cum s-a precizat, de către parte la încălcarea aceluiaşi principiu privind obligativitatea contractului pentru părţi, prevăzut de art. 969 C. civ.
Curtea a apreciat că nici aceste motive nu pot fi reţinute, fiind vorba, în esenţă, de o interpretare a contractului încheiat de părţile litigante de către instanţa arbitrală prin raportare la probele administrate inclusiv expertiză tehnică de specialitate. Prin urmare. Curtea a reţinut că interpretarea şi aprecierea probelor într-un proces vizează temeinicia şi legalitatea sentinţei pronunţate, fără a se produce încălcarea vreunei norme imperative care ar aduce atingere ordinii publice, conform art. 364 lit. i) C. proc. civ.
De altfel, Curtea reţine că, în motivele acţiunii în anulare formulate, petenta - reclamantă face trimitere expresă la conţinutul raportului de expertiză, şi implicit, ale răspunsului la obiecţiuni şi la interpretarea eronată a acestor probe de către instanţa arbitrală, aspecte ce nu pot fi cercetate în cadrul acţiunii în anulare reglementată în materia procedurii arbitrale.
Pentru aceste motive, în baza art. 364 lit. i) C. proc. civ. raportat la art. 969 C. civ., Curtea a respins şi acţiunea în anulare formulată de petenta - reclamantă ca nefondată.
Comentariu:
1. In cauză a fost analizată cu prioritate excepţia netimbrării cererii faţă de excepţia inadmisibilităţii cererii, soluţie corectă având în vedere faptul că timbrajul cererii constituie o primă condiţie pentru învestirea instanţei, aceasta urmând a se pronunţa asupra celeilalte excepţii numai ulterior stabilirii legalei sale învestiri.
2. în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a timbrajului în cazul cererilor în rezoluţiune, o posibilă viitoare soluţie trebuie raportată la dispoziţiile art. 99 alin. (2) N. C. proc. civ. potrivit căruia, pentru stabilirea instanţei competente a soluţiona cererile privind constatarea nulităţii absolute, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea actului juridic, chiar dacă nu se solicită şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, precum şi în cererile privind constatarea existenţei sau inexistenţei unui drept, va fi avută în vedere valoarea obiectului actului juridic sau, după caz, de aceea a părţii din obiectul dedus judecăţii. Astfel, valoarea obiectului cererii în desfiinţarea cu titlu retroactiv a unui act juridic patrimonial ar urma să fie stabilit prin raportare la valoarea prestaţiei reclamantului efectuate sau care ar urma să fie realizată ca efect al raportului juridic născut din încheierea actului respectiv11.
în acest sens, a se vedea D.N. Theohari, C.M. llie, M.A. Bîrlog,
B. Cristea, Acţiunile civile şi taxele judiciare de timbru, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2012, p. 30.
| ← Neîndeplinirea procedurii de conciliere. Excepţia de... | Excepţia de necompetenţă materială a instanţei. Excepţia... → |
|---|
