Contestaţie la executare. O primă notificare de executare anulată în altă cauză. Excepţia tardivităţii, litispen-denţei. Autoritatea de lucru judecat provizorie
| Comentarii |
|
C. proc. civ., art. 3791, art. 399 alin. (3), art. 401 alin. (1)
O.U.G. nr. 64/2005
O.U.G. nr. 51/1998
I. Faţă de data Ordinului A.D.S. nr. 35574 din 10.12.2008, prin care a fost înfiinţată poprirea asupra conturilor debitoarei contestatoare şi data înregistrării contestaţiei la Judecătoria Drobeta Turnu Severin - 24.12.2008, se observă că aceasta a fost declarată în termen legal
II. Litispendenţa presupune ca pricinile să se afle în faţa instanţelor de fond, pe rolul acestora, cerinţă care nu este îndeplinită, întrucât dosarul nr. xxx din 225 din 2008 a fost soluţionat prin sentinţa comercială nr. 96 din 10.08.2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
III. Această hotărâre este definitivă şi care se bucură de puterea lucrului judecat (provizorie, recursul fiind pe rolul instanţei supreme), contestatoarea şi-a valorificat aceleaşi critici în ce priveşte executarea silită efectuată de A.D.S. în temeiul notificării nr. 33098 din 3.11.2008.
C.A. Bucureşti, s. a Vl-a com., sent. nr. 64 din 28 aprilie 2010 [revocabilă prin perimarea recursului, (nepublicată)]
Contestatoarea SC C. SRL a formulat contestaţie împotriva executării silite pornite de A.D.S., continuate prin notificarea nr. 33098 din
3.11.2008 şi Ordinul A.D.S. nr. 35574 din 10.12.2008, desfiinţarea tuturor popririlor înfiinţate asupra sumelor de bani aflate la B. T. SA şi
B., cu cheltuieli de judecată.
în motivare se arată că în data de 24.07.2002, părţile au încheiat un contract de arendă înregistrat la A.D.S. sub nr. 212 din 24.07.2002. Contractul avea ca obiect exploatarea unei suprafeţe de 720 hectare teren luciu de apă situat în perimetrul localităţilor G.M., G. şi J.
Prin procesul-verbal încheiat cu reprezentanţii A.D.S. la 27.08.2002, a rezultat că din cele 720 ha, o suprafaţă de 200 ha reprezintă terenuri stufizate, neamenajate pentru exploatare piscicolă, astfel încât nu trebuia calculată redevenţa şi pentru aceste terenuri.
în plus, era necesar ca fostul utilizator să elibereze apele de producţia proprie de peşte, dar SC P. SA nu şi-a retras peştele nici în luna decembrie 2002, contestatoarea fiind nevoită să achiziţioneze de la aceasta peşte.
în ce priveşte o altă suprafaţă de 190 ha (ferma G.) nu a existat apă toată perioada arendării, fiind improprie utilizării potrivit scopului arendării.
Pentru cealaltă suprafaţă de luciu de apă, nu s-a putut exploata, întrucât P. SA nu a permis utilizarea stăvilarelor.
în condiţiile de mai sus, contestatoarea a efectuat demersuri pentru rezilierea contractului.
în 24.06.2003, intimata A.D.S. a modificat unilateral contractul, sub aspectul diminuării suprafeţei arendate cu 200 ha teren (ferma G. M.).
în 25.09.2006, au fost comunicate titlul executoriu şi somaţia de plată.
Contestatoarea a achitat de bună-credinţă redevenţa pentru anul 2002, deşi nu a putut exploata terenul.
Intimata nu a emis facturi, nu există deci titlu executoriu, astfel încât nu pot fi calculate penalităţi de întârziere.
De la 21.09.2006 nu au mai fost efectuate acte de executare, astfel încât executarea silită este perimată [art. 389 alin. (1) C. proc. civ.], cu consecinţa desfiinţării actelor de executare silită.
A.D.S. a încălcat dispoziţiile art. 454 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că a înfiinţat poprirea, fără a înştiinţa şi societatea despre măsura luată.
Se solicită şi suspendarea executării silite, admiterea contestaţiei şi desfiinţarea actelor de procedură, cu cheltuieli de judecată.
Intimata A.D.S. a depus întâmpinare, invocându-se inadmisibilitatea contestaţiei, întrucât notificarea nr. 3309 din 3.11.2008 nu este un act emis în cadrul executării silite declanşate în baza dispoziţiilor O.U.G. nr. 64/2005 şi O.U.G. nr. 51/1998.
Prin motivele de faţă nu sunt valorificate motivele prevăzute de lege pentru promovarea unei contestaţii la executare.
în temeiul art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 64/2005, A.D.S. a demarat procedura de executare silită a SC C. SRL pentru titlul executoriu contractul de arendă nr. 212 din 24.07.2002, fiind comunicată debitoarei somaţia nr. 81650 din 15.09.2006 pentru creanţa de 114.992,16 lei (arendă neachitată şi penalităţi de întârziere).
Prin adresele 82784 din 11.10.2006, nr. 49079 din 9.10.2006 au fost efectuate demersuri pentru identificarea bunurilor debitoarei.
Prin adresa nr. 62971 din 6.11.2007, în temeiul art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998, a fost comunicată notificare de plată, reprezentată de contractul de arendă şi a fost somată debitoarea să plătească debitul de 143.960,74 lei, conform adresei Serviciului Urmărire Contracte Concesionare.
Procedura a fost repetată la 3.11.2008 prin adresa nr. 33098 din
3.11.2008, pentru debitul de 168.907,81 RON.
în data de 20.11.2008, s-a procedat la sechestrarea bunurilor debitoarei.
Contestatoarea nu deţine o hotărâre judecătorească care să înlăture caracterul cert, lichid, exigibil al creanţei A.D.S. şi caracterul executoriu al titlului dobândit în temeiul O.U.G. nr. 157/2002.
Prin sentinţa civilă nr. 2432 din 14.05.2009 a Judecătoriei Drobeta Tumu Severin, s-a respins excepţia litispendenţei invocată de A.D.S. şi s-a admis excepţia perimării dreptului de a cere executarea silită invocată de contestatoarea SC C. SRL, în contradictoriu cu intimaţii
A.D.S., B. T. SA şi B. SA, constatându-se perimată executarea şi dispu-nându-se desfiinţarea actelor de executare începute de intimată, respectiv a popririi înfiinţate prin Ordinul 35574 din 10.12.2008.
Prin dec. nr. 1093 din 19.10.2009 a Tribunalului Mehedinţi, a fost admis recursul A.D.S., a fost casată sentinţa şi s-a constatat că instanţa competentă să soluţioneze cauza este C. A., declinându-se soluţionarea cauzei în favoarea acestei instanţe.
Intimata a solicitat scoaterea din prezenta cauză şi introducerea Agenţiei Naţionale pentru Pescuit şi Acvacultura, instituţie care răspunde de protecţia, conservarea şi exploatarea resurselor acvatice vii.
Cererea a fost respinsă, întrucât în cauză s-a formulat o contestaţie la executare privind actele de executare întreprinse de A.D.S. în cursul anului 2008, pentru recuperarea unui debit reprezentând redevenţele neachitate în perioada 2002 - 2004 (primul trimestru) şi penalităţi de întârziere.
Nu se pot invoca deci dispoziţiile art. II din Legea nr. 317/2009, care stabileşte că se subrogă A.D.S., Agenţia Naţională pentru Pescuit şi Acvacultură în ce priveşte drepturile şi obligaţiile care rezultă din contractele încheiate pentru exploatarea şi administrarea amenajărilor piscicole, nefiind depus un act adiţional, în sensul preluării în speţă a acestor drepturi şi obligaţii. Pe de altă parte litigiul nu are în vedere un contract, care subzistă între părţi, ci aspecte privind executarea silită, Legea nr. 317/2009 neputând avea efect retroactiv, sub aspectul calităţii procesuale pasive.
Având în vedere soluţionarea contestaţiei la executare la acest termen de judecată, cererea de suspendare a executării silite urmează a fi respinsă.
Analizând cu prioritate excepţiile invocate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., Curtea a constatat şi reţinut următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 401 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de actul de executare pe care îl contestă, ori cel interesat a primit comunicarea ori înştiinţarea privind înfiinţarea popririi.
Faţă de data Ordinului A.D.S. nr. 35574 din 10.12.2008, prin care a fost înfiinţată poprirea asupra conturilor debitoarei contestatoare şi data înregistrării contestaţiei la Judecătoria Drobeta Tumu Severin -
24.12.2008, se observă că aceasta a fost declarată în termen legal, excepţia tardivităţii invocată de intimată urmând să fie respinsă ca neîntemeiată.
în ce priveşte excepţia de litispendenţă invocată de intimată, nici aceasta nu este întemeiată, urmând a fi respinsă. Litispendenţă presupune ca pricinile să se afle în faţa instanţelor de fond, pe rolul acestora, cerinţă care nu este îndeplinită, întrucât dosarul nr. xxx din 225 din 2008 a fost soluţionat prin sentinţa comercială nr. 96 din 10.08.2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
întrucât prin această hotărâre definitivă şi care se bucură de puterea lucrului judecat (provizorie, recursul fiind pe rolul instanţei supreme), contestatoarea şi-a valorificat aceleaşi critici în ce priveşte executarea silită efectuată de A.D.S. în temeiul notificării nr. 33098 din 3.11.2008, instanţa respectivă dându-le o soluţionare favorabilă contestatoarei, Curtea a constatat că este întemeiată excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de intimată şi, în consecinţă, pentru acest motiv, urmează să respingă contestaţia la executare doar în ce priveşte notificarea menţionată.
în ce priveşte contestaţia la executare, Curtea a reţinut următoarele:
Prin motivele invocate în susţinerea contestaţiei, circumscrise dispoziţiile art. 399 C. proc. civ., se constată că sunt întrunite condiţiile legale de admisibilitate a acesteia.
Prin sentinţa comercială nr. 96 din 10.08.2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, se constată că a fost admisă contestaţia SC C. SRL, dispunându-se anularea executării silite pornite în baza notificării nr. 33098 din 3.11.2008, precum şi a procesului-verbal de sechestru nr. 132 din 2008 întocmit de A.D.S..
în ce priveşte somaţia nr. 81650 din 21.09.2006, s-a reţinut autoritatea de lucru judecat, în raport de sentinţa comercială nr. 118 din
5.06.2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a comercială.
în considerentele sentinţei menţionate se justifică măsura anulării executării silite, prin reţinerea ca întemeiate a apărărilor de fond împotriva titlului executoriu [art. 399 alin. (3) C. proc. civ.].
Pe de o parte, se reţine că A.D.S. nu şi-a îndeplinit obligaţia contractuală care îi revenea, în sensul de a pune la dispoziţie contestatoarei fondul piscicol cu privire la care s-a încheiat contractul de arendă, neputând deci, pretinde executarea obligaţiei corelative de plată a redevenţei.
Pe de altă parte, instanţa a constatat că în raport de data încheierii contractului de arendă, acesta nu avea caracter de titlu executoriu.
Anulându-se deci însăşi executarea silită, pentru motivele menţionate, prin hotărâre definitivă, consecinţa este a desfiinţării actelor de executare silită efectuate în temeiul titlului executoriu respectiv (art. 3791 C. proc. civ.).
Prin contractul de arendă nr. 212 din 24.07.2002 încheiat de contestatoare cu intimata A.D.S., s-a convenit exploatarea unei suprafeţe de 720 ha luciu apă. Rezultă deci, că acest contract nu se încadrează între cele menţionate la art. 3 din O.U.G. nr. 64/2005, respectiv „contractele încheiate de A.D.S. cu partenerii contractuali, având ca obiect orice formă de exploatare eficientă”, a terenurilor cu destinaţie agricolă cu consecinţa inaplicabilităţii, dispoziţiilor din capitolul VIII, IX şi X din
O.U.G. nr. 51/1998, la care face trimitere O.U.G. nr. 64/2005, A.D.S. nefiind în speţă, instituţie implicată în procesul de privatizare, situaţie avută în vedere de legiuitor pentru a atrage aplicabilitatea textelor legale menţionate.
în cauză, se constată şi că intimata creditoare a lăsat să treacă 6 luni de la data îndeplinirii ultimului act de executare, operând perimarea executării silite.
Astfel, creditoarea a comunicat titlul executoriu debitoarei prin adresa nr. 81650 din 21.09.2006 şi a fost înfiinţată poprirea asupra conturilor debitoarei contestatoare la BRD, în baza ordinului de înfiinţare a popririi nr. 5728 din 10.10.2006.
Prin adresa 8776 din 31.10.2006, terţul poprit BRD a comunicat intimatei creditoare că nu se poate efectua poprirea, ca urmare a închiderii conturilor acesteia din anul 2005, pentru lipsă de activitate.
Creditoarea intimată nu a mai efectuat însă, alte demersuri în sensul executării silite, până la notificarea debitoarei din 6.11.2007 sub nr. 62971, care oricum nu constituie un act de executare silită în sensul Codului de procedură civilă.
Intimata nu se poate prevala de existenţa dosarului nr. xxx din 2 din 2007, soluţionat prin sentinţa 118 din 5.06.2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vl-a comercială, din moment ce nu s-a dispus şi suspendarea executării silite, astfel încât nu a fost suspendat termenul de perimare.
Notificarea din 6.11.2007 a fost urmată de o nouă adresă abia la
3.11.2008 sub nr. 33098, prin care debitoarea a fost somată să plătească debitul reprezentând arenda şi penalităţile de întârziere.
Intimata A.D.S. nu poate invoca nici dispoziţiile art. 390 C. proc. civ. cu referire la dispoziţiile art. 58 din O.U.G. nr. 51/1998, întrucât pentru motivele expuse anterior, nu erau aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr. 64/2005 şi ale art. VIII, IX, X din O.U.G. nr. 51/1998.
Pentru aceste motive, în conformitate cu dispoziţiile art. 399 C. proc. civ., a fost admisă în parte contestaţia la executare şi au fost anulate popririle înfiinţate asupra conturilor contestatoarei la terţii popriţi în temeiul ordinului A.D.S. nr. 35574 din 10.12.2008.
In cauză, excepţia tardivităţii a fost analizată cu prioritate faţă de excepţia litispendenţei avându-se în vedere faptul instanţa a considerat că mai întâi trebuie să stabilească dacă cererea a fost introdusă în termen şi respectă celelalte cerinţe referitoare la învestirea instanţei pentru a se putea pronunţa ulterior pe incidenţa litispendenţei.
Conform art. 133 alin. (1) N. C. proc. civ., litispendenţă va privi atât cererile introduse între aceleaşi părţi, pentru aceeaşi cauză şi acelaşi obiect înaintea mai multor instanţe competente, cât şi astfel de cereri introduse înaintea aceleiaşi instanţe.
De asemenea, art. 133 N. C. proc. civ. stabileşte în conţinutul următoarelor alineate procedura de soluţionare a excepţiei litispendenţei. Astfel, această excepţie îşi păstrează caracterul de ordine publică, putând fi invocată de părţi sau de instanţă din oficiu în orice stare a procesului, însă doar în faţa instanţelor de fond.
Cât priveşte instanţa competentă a soluţiona excepţia litispendenţei, trebuie deosebite două situaţii şi anume ipoteza în care instanţele învestite sunt de acelaşi grad sau de grad diferit. în prima situaţie, excepţia se invocă înaintea instanţei sesizate ulterior, aceasta urmând a trimite dosarul de îndată primei instanţe învestite dacă excepţia rezultă a fi întemeiată. în cea de-a doua ipoteză, excepţia se invocă în faţa instanţei de grad inferior celeilalte instanţe învestite, urmând ca, în cazul admiterii excepţiei, dosarul să fie trimis de îndată instanţei de fond mai înalte în grad.
în ambele cazuri, încheierea prin care s-a soluţionat excepţia poate fi atacată numai odată cu fondul.
Potrivit art. 133 alin. (7) N. C. proc. civ., procedura de soluţionare anterior expusă se aplică în mod corespunzător şi atunci când procesele identice se află pe rolul aceleiaşi instanţe. Prin urmare, excepţia de litispendenţă va putea fi invocată şi va fi soluţionată de ultimul complet de judecată căruia i-a fost repartizată spre soluţionare una dintre cererile identice, acesta înaintând dosarul către primul complet sesizat în cazul admiterii excepţiei.
Articolul 133 alin. (6) N. C. proc. civ. prevede un caz de suspendare legală a judecării cauzei anume situaţia în care unul dintre procese se judecă în recurs, iar celălalt în faţa instanţelor de fond, acestea din urmă având obligaţia de a suspenda judecata până la soluţionarea recursului.
| ← Admiterea contestaţiei la executare propriu-zise. Acţiune de... | Neîndeplinirea procedurii de conciliere. Excepţia de... → |
|---|
