ADOPŢIE. DECESUL UNUIA DINTRE ADOPTATORI ÎNAINTE DE PRONUNŢAREA HOTĂRÂRII DE ÎNCUVIINŢARE A ADOPŢIEI. CONSECINŢE.
| Comentarii |
|
Adopţia este un act juridic complex, care necesită săvârşirea a două operaţii juridice: actul de voinţă al părţilor în vederea adopţiei şi încuviinţarea de către instanţă.
Condiţiile de fond trebuie să fie îndeplinite şi la data încuviinţării adopţiei de către instanţă.
Decesul adoptatorului înainte de încuviinţarea adopţiei de către instanţă nu poate avea ca soluţie admiterea cererii de adopţie.
Reclamantul E.F. a chemat în judecată pe pârâta E.M. pentru a se constata nulitatea adopţiei minorei E.A., încuviinţată de Tribunalul Bucureşti prin decizia civilă nr. 410/18.06.1997, irevocabilă, numai cu privire la E.P., soţul decedat al pârâtei şi tatăl reclamantului.
în motivarea cererii s-a arătat că, anterior pronunţării deciziei nr. 419/1997, prin care s-a încuviinţat cu efecte depline adopţia minorei A., E.P. (care a fost de acord cu adopţia şi a semnat cererea de învestire a instanţei, alături de pârâtă) a decedat la 1.04.1997, astfel că la data încuviinţării adopţiei aceasta nu se putea dispune decât cu privire la pârâtă, pentru că din acest moment se produc efectele, care nu se mai puteau restrânge şi asupra soţului acesteia şi respectiv, tatăl reclamantului, întrucât era decedat.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 1.204 din 14.12.1998 a admis cererea, a constatat nulitatea adopţiei minorei E.A., născută la 13.03.1995 faţă de E.P., decedat la 1.04.1997.
S-a dispus efectuarea cuvenitelor menţiuni în actul de naştere al minorei E.A.
S-a reţinut că la 26.09.1996 E.P. şi E.M. au solicitat tribunalului încuviinţarea adopţiei minorei A.
Pe parcursul procesului, la 1.04.1997, a decedat E.P., dar pentru că E.M., soţie supravieţuitoare, nu a făcut cunoscut decesul, la 18.06.1997 tribunalul a încuviinţat adopţia cu efecte depline a minorei, faţă de ambii reclamanţi.
Pentru că una din condiţiile de fond ale adopţiei este capacitatea de exerciţiu al celui care adoptă, la data rămânerii definitive a hotărârii de încuviinţare a adopţiei, şi cum numai persoana în viaţă beneficiază de această capacitate, s-a considerat că nu este suficient consimţământul dat la notariat anterior sesizării instanţei.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta E.M., considerând-o nelegală şi netemeinică, deoarece nu este prevăzută în lege obligaţia ca adoptatorul să aibă capacitatea deplină de exerciţiu la data rămânerii definitive a hotărârii, făcându-se o confuzie, respectiv, asimilarea datei pronunţării sentinţei de încuviinţare a adopţiei cu data rămânerii definitive.
Se apreciază că această capacitate deplină de exerciţiu a adoptatorului trebuie să existe în momentul declaraţiei autentice dată de acesta privind consimţământul şi felul adopţiei, pentru că, potrivit art. 948 Cod civil, consimţământul trebuie să existe în momentul întocmirii actului juridic.
Cum consimţământul a fost dat de defunct, şi acesta nu a revenit pe parcursul procesului, până la deces, nu se poate reţine că în cauză operează o nulitate absolută, ci eventual, o nulitate relativă, care însă nu poate fi invocată decât de adoptator şi nu de reclamant.
Se solicită casarea hotărârii şi respingerea acţiunii.
Cu ocazia judecării cauzei, ca problemă prealabilă s-a invocat de E.M. natura juridică a căii de atac formulată, în sensul că este apel şi nu recurs.
Această cerere a fost respinsă prin încheierea din 4.05.1999, considerându-se că s-a exercitat de pârâtă calea ordinară de atac a recursului şi nu a apelului.
Temeiul de drept a celor dispuse prin încheiere rezultă din art. 22 pct. 5 din O.G. nr. 25/1997 cu privire la adopţie, în care se menţionează că, cererile de desfacere a adopţiei urmează aceleaşi reguli de competenţă ca şi cele pentru încuviinţarea acesteia.
încuviinţarea adopţiei, la care face trimitere art. 22, este reglementată de art. 15 din aceeaşi ordonanţă, care, în alin. 2, arată că hotărârile date în cererile având ca obiect încuviinţarea adopţiei nu sunt supuse apelului.
Reţinându-se că învestirea Curţii de Apel Bucureşti s-a făcut cu recurs contra sentinţei civile nr. 1.204/1998, se constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Pentru încheierea adopţiei sunt necesare a fi îndeplinite atât condiţii de formă, cât şi condiţii de fond.
în cauza de faţă, important pentru rezolvarea litigiului este verificarea existenţei condiţiilor de fond, pentru a fi posibilă încuviinţarea adopţiei, iar în cadrul acestora - consimţământul celui care adoptă.
Acest consimţământ trebuie să provină de la o persoană fizică cu capacitate deplină de exerciţiu şi să fie exprimat în formă autentică.
în cazul în care cel care adoptă este căsătorit, pentru încheierea adopţiei este necesar şi consimţământul soţului său, obligaţie care se justifică prin aceea că adopţia nu trebuie să creeze relaţii incompatibile cu o viaţă normală de familie.
în acest dosar, la data sesizării instanţei, în 1996, cu încuviinţarea adopţiei minorei A., a cărei desfacere pentru nulitate absolută se solicită acum, exista consimţământul valabil atât al pârâtei intimate E.M., cât şi al soţului acesteia (tatăl reclamantului), E.P.
Pe parcursul procesului de încuviinţare a adopţiei minorei A., dar mai înainte de pronunţarea hotărârii, la 1.04.1997, a decedat E.P.
La data de 18.06.1997, tribunalul, prin sentinţa civilă nr. 410, încuviinţează adopţia minorei A. atât faţă de E.M., cât şi de E.P., deşi acesta era decedat.
Raportat la această situaţie de fapt şi la obiectul cererii de faţă, este important a se determina momentul la care trebuie îndeplinite cerinţele legale pentru adopţie.
Condiţiile de fond (pentru că acestea interesează în dosar) trebuie îndeplinite la dâta săvârşirii primei operaţii juridice, adică a actului juridic al părţilor încheiat în vederea adopţiei.
Această cerinţă se întemeiază pe ideea că instanţa judecătorească încuviinţează actul juridic al părţilor săvârşit în vederea adopţiei, ceea ce înseamnă că acest act trebuie să fi fost valabil.
Din acest punct de vedere şi până în acest moment, susţinerile recurentei sunt corecte, inclusiv invocarea dispoziţiilor art. 948 Cod civil.
Ce se omite de recurentă în cadrul determinării naturii juridice a adopţiei constă în faptul că adopţia este un act juridic complex, care necesită săvârşirea a două operaţii juridice, dintre care ultima (încuviinţarea de către instanţă) o desăvârşeşte pe prima (actul de voinţă al părţilor în vederea adopţiei).
Aceasta înseamnă că prima operaţie trebuie încheiată valabil, ceea ce nu se poate aprecia decât situându-se la data săvârşirii ei, cu alte cuvinte condiţiile de fond trebuie îndeplinite şi la data încuviinţării adopţiei de către instanţă.
Neîndeplinirea acestor cerinţe legale la una din cele două date menţionate opreşte instanţa să încuviinţeze actul părţilor în vederea adopţiei.
Susţinerea din recurs cu privire la raportarea îndeplinirii condiţiilor legale pentru adopţie la momentul rămânerii definitive a hotărârilor judecătoreşti este exactă, dar pentru motivele arătate, nu schimbă soluţia pronunţată.
Transpuse principiile de mai sus la cauza de faţă, se constată că existau condiţiile cerute de lege numai la data încheierii actului juridic dintre soţii E. şi sesizarea instanţei.
Până la pronunţarea sentinţei însă, care înseamnă cel de al doilea act juridic, condiţiile au dispărut faţă de adoptatorul E.P., care a decedat, iar instanţa a încuviinţat totuşi adopţia minorei şi faţă de un decedat.
Menţinerea adopţiei minorei A. şi faţă de E.P., cum se solicită şi de către pârâta recurentă, nu este posibilă şi datorită efectelor pe care le-ar produce şi care ar încălca principiile de drept ale aspectelor juridice care au implicaţie şi sunt consecinţa adopţiei.
Astfel, dacă acţiunea formulată de reclamantul E.F. ar fi respinsă şi menţinută sentinţa civilă nr. 410/1997 de încuviinţare a adopţiei şi faţă de E.P., ar însemna să se consacre principiul că adopţia poate da naştere unuj raport juridic, deşi una din părţi nu mai există, şi mai mult, principalul efect al adopţiei; dobândirea drepturilor şi îndatoririlor părinteşti de către adoptator să nu poată fi realizat.
Contrar dispoziţiilor legale în materie, ar fi şi deschiderea succesiunii anterior încuviinţării adopţiei, dat fiind data când a decedat E.P.
Sunt numai parte din efectele pe care le-ar produce sentinţa civilă nr. 410/ 1997, prin care s-a încuviinţat adopţia minorei A. şi faţă de defunctul E.P., dacă s-ar accepta teza susţinută de recurentă, privind momentul la care trebuia îndeplinite condiţiile de fond pentru adopţie.
Interesul proteguit prin adopţie este un interes general, al minorilor, de aceea au fost impuse o serie de condiţii de fond şi formă pe care să le îndeplinească persoana care vrea să adopte şi care să fie confirmate ca existente şi legale de către instanţă.
Faţă de cele arătate, urmează a se respinge recursul, ca nefondat. (Judecator Irina-Luminita Dumitriu)
(Secţia a lll-a civilă, decizia civilă nr. 1.113/1999)
| ← ADOPŢIE. COMPETENŢA TERITORIALĂ. | ADOPŢIE. DESFACERE. CONDIŢII. → |
|---|
