ADOPŢIE. INTERESUL SUPERIOR AL COPILULUI. ÎNŢELES.
| Comentarii |
|
Dacă minora rezultată din concubinajul fiului adoptatorilor, a fost abandonată imediat după naştere, de către ambii părinţi, fiind crescută de adoptatori, este în interesul copilului să fie adoptat de bunicii paterni.
Existenţa certificatului medical al adoptatoarei, în care se arată că este sănătoasă clinic - şi deci se poate îngriji de minoră -având însă decompensări depresive, nu poate fi interpretat ca un impediment la adopţie.
De asemenea, faptul că adoptatorul a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, pedeapsă ce a fost graţiată, nu constituie un impediment la adopţie, întrucât, prin împrejurările în care s-a produs, nu prezintă un pericol pentru educarea minorei.
Prin sentinţa civilă nr. 177 din 19.02.1999, Tribunalul Bucureşti - secţia a lll-a civilă a respins cererea de adopţie a minorei S.F.A., cu motivarea că, deşi s-a obţinut avizul favorabil al Comisiei pentru Protecţia Copilului şi confirmarea Comitetului Român pentru Adopţii, nu sunt îndeplinite cerinţele art. 1 şi 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 25/1997, în sensul că reclamanta este suferindă de tulburări de personalitate şi decompensări depresive, iar reclamantul a fost condamnat pentru săvârşirea unei infracţiuni de distrugere, astfel că nu îi asigură protecţia intereselor minorei.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii, cu motivarea că, cele două argumente invocate pentru respingerea acţiunii nu au fost analizate prin prisma celorlalte probe care au fost ignorate de instanţă. Recursul este întemeiat.
Minora F.A. este rezultată din concubinajul fiului recurenţilor şi nu a fost recunoscută de către tată, acesta fiind în prezent dispărut.
Ambii părinţi au abandonat-o pe minoră imediat după naştere, moment de la care a fost crescută de recurenţi.
O altă împrejurare care trebuie relevată constă în supravegherea exercitată pe perioada în care minora s-a aflat în îngrijirea recurenţilor de către Comisia pentru Protecţia Copilului, care, tocmai datorită condiţiilor şi îngrijirii oferite de bunicii paterni, au dat aviz favorabil pentru adopţie.
în aceste condiţii, existenţa certificatului medical al reclamantei, care precizează că este sănătoasă clinic - deci se poate îngriji de minoră - având însă decompensări depresive, nu poate fi interpretată ca un impediment la adopţie, în sensul art. 1 din Ordonanţa de Guvern nr. 25/1997.
Cât priveşte condamnarea reclamantului - care a fost graţiat -, prin natura faptei săvârşite şi împrejurările în care s-a produs - o ceartă între prieteni, care s-a soldat cu distrugerea unor lucruri -, nu poate constitui un pericol pentru educarea minorei, avându-se în vedere şi caracterizarea dată de societatea comercială la care acesta lucrează.
întreg ansamblul probator conduce la concluzia că prin încuviinţarea adopţiei de bunicii paterni, interesele minorei sunt evident mult mai bine protejate decât dacă ar fi instituţionalizată într-un cămin. (Judecator Mihaela Tabarca)
(Secţia a lll-a civilă, decizia civilă nr. 2.511/1999)
| ← ADOPŢIE. DESFACERE. CONDIŢII. | BUNURI COMUNE ALE SOŢILOR. ÎNCETAREA COMUNITĂTII. ATRIBUIREA... → |
|---|
