ADOPŢIE. DESFACERE. CONDIŢII.
| Comentarii |
|
în situaţia în care există interesul superior al adoptatarului în sensul desfacerii adopţiei, acesta trebuie dovedit, sarcina probei revenind persoanei care a solicitat-o.
Invocarea situaţiei politice şi a activităţii în acest sens desfăşurată de tatăl firesc, nu justifică dovedirea unui interes superior în luarea măsurii de desfacere a adopţiei, măsuri care trebuiesc apreciate de instanţă, în principal, în raport de persoana adoptatului şi de conduita şi situaţia materială a adoptatorului sau a părinţilor fireşti.
Prin sentinţa civilă nr. 228 din 19.02.1999, Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a civilă a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta G.M.R.A. în contradictoriu cu pârâtul C.L. al sectorului 2, prin care reclamanta a solicitat să se dispună modificarea deciziei nr. 561 din 2.07.1959, emisă de fostul Sfat Popular Raion 1 Mai, privind înfierea reclamantei, înlocuind dispozitivul acestei decizii, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 75 din Codul familiei, în locul dispoziţiilor art. 79 din Codul familiei, respectiv în sensul prestării de către aceasta a tuturor drepturilor şi obligaţiilor izvorâte din filiaţia faţă de părinţii fireşti şi rudele acestora.
S-a reţinut de către tribunal, că motivele de ordin moral şi material pretinse dar nu şi dovedite de reclamantă, nu justifică existenţa unui interes superior, cerinţă prevăzută de art. 22 din O.G. nr. 25/1997, care să implice luarea acestei măsuri (de desfacere a înfierii).
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, prin care arată că a solicitat desfiinţarea deciziei de înfiere nr. 561 din 2.07.1959, având un interes afectiv, moral şi material, de a redeveni fiica părinţilor săi fireşti, de care a fost forţată să se despartă din punct de vedere legal de fostul regim dictatorial.
Cu probele administrate a dovedit că în calitate de fiică a unui deţinut politic era împiedicată să urmeze studiile, că tatăl său firesc - Z.C. - a fost deţinut politic şi a fost exterminat în închisorile comuniste.
Recurenta solicită admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei şi admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.
Recursul este neîntemeiat.
Rezultă din dosar că reclamanta a solicitat desfacerea adopţiei încheiată în baza deciziei nr. 561 din 2.07.1959 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al Raionului 1 Mai, conform art. 22 din O.G. nr. 25/1997, invocând un interes material şi moral în susţinerea acţiunii.
Prin decizia susmenţionată s-a încuviinţat, în temeiul dispoziţiilor art. 79 din Codul familiei, adopţia cu efecte depline a reclamantei Z.M.A., născută la 3.12.1939, fiica lui Z.C. şi Z.L., aceasta urmând a purta numele adoptatoarei G.C., eliberându-i-se în acest sens, în urma efectuării cuvenitelor modificări în actul de naştere, un nou certificat de naştere de către C.L. al sectorului 2 Bucureşti.
Părinţii fireşti ai adoptatei - Z.C. şi Z.L. au decedat la data de 16.12.1963 şi, respectiv, 27.06.1967, iar adoptatoarea reclamantei G.C. a decedat la 16.10.1965.
Art. 22 din O.G. nr. 25/1997 reglementează desfacerea adopţiei, dacă aceasta corespunde interesului superior al adoptatului.
în situaţia în care există interesul superior al adoptatului, în sensul desfacerii adopţiei, acesta trebuie şi dovedit, sarcina probei incumbând persoanei care a solicitat-o, deci reclamantei.
Reclamanta nu numai că nu a dovedit existenţa unui interes superior care să justifice măsura solicitată, dar s-a rezumat să indice existenţa unui interes material şi moral, de a redeveni fiica părinţilor, fără să confirme în fapt motivele temeinice ale desfacerii adopţiei.
Invocarea situaţiei politice şi a activităţii în acest sens, desfăşurată de tatăl său firesc - Z.C. dar nedovedită în cauză, nu justifică dovedirea unui interes superior în luarea măsurii de desfacere a adopţiei, măsură care trebuie apreciată de instanţă, în principal, în raport de persoana adoptatului şi de conduita şi situaţia materială ale adoptatorului sau ale părinţilor fireşti.
Din conţinutul deciziei nr. 561/1959, necontestată de reclamantă, rezultă îndeplinirea condiţiilor de fond şi de formă pentru valabilitatea adopţiei, printre care şi consimţământul reclamantei care la acea dată era majoră.
Adopţia fiind o măsură specială de protecţie a drepturilor persoanei adopate, iar interesul superior al acesteia reprezentând finalitatea adopţiei, aceasta odată încuviinţată, nu poate fi desfăcută decât în baza unor motive temeinice şi legale, care să o justifice.
Nu se poate reţine existenţa unor motive de ordin material ale reclamantei în raport de părinţii săi fireşti, atâta timp cât din probele de la dosar rezultă că aceştia în prezent sunt decedaţi.
De altfel, desfacerea adopţiei trebuie privită şi în raport de persoana adoptatorului, care să fi dovedit lipsa de afecţiune şi o insuficienţă a posibilităţilor materiale pentru dezvoltarea şi întreţinerea persoanei adoptate, analiză ce nu se mai poate face în cauză, dat fiind că adoptatoarea a decedat încă din anul 1965.
Neexistând în speţă un interes superior, cerinţă prevăzută de art. 22 din O.G. nr. 25/1997, care să implice luarea măsurii de desfacere a adopţiei, astfel cum corect a reţinut şi tribunalul, recursul de faţă se priveşte ca nefondat, şi va fi respins ca atare. (Judecator Irina-Luminita Dumitriu)
(Secţia a lll-a civilă, decizia civilă nr. 1.454/1999)
| ← ADOPŢIE. DECESUL UNUIA DINTRE ADOPTATORI ÎNAINTE DE... | ADOPŢIE. INTERESUL SUPERIOR AL COPILULUI. ÎNŢELES. → |
|---|
