BUNURI COMUNE ALE SOŢILOR. ÎNCETAREA COMUNITĂTII. ATRIBUIREA IMOBILULUI. CRITERII.
| Comentarii |
|
Dacă unul dintre soţi are asigurată locuinţa la părinţii săi, unde şi-a stabilit domiciliul împreună cu copilul minor rezultat din căsătorie, care i-a fost încredinţat prin hotărârea de divorţ pentru creştere şi educare, locuinţa ce a constituit bun comun, nepartajabilă în natură (garsonieră) urmează să fie atribuită celuilalt soţ, care nu are altă locuinţă şi a contribuit într-o măsură mai mare la dobândirea bunurilor comune.
Prin sentinţa civilă nr. 2.417/16.10.1998 a Judecătoriei Olteniţa s-a admis în parte cererea principală a reclamantei M.M. împotriva pârâtului P.I., s-a respins excepţia tardivităţii cererii reconvenţionale şi s-a admis în parte cererea reconvenţională a pârâtului.
S-au omologat rapoartele de expertiză.
S-a constatat că părţile au dobândit în timpul căsătoriei un imobil (garsonieră), situat în Olteniţa, precum şi o serie de bunuri mobile.
S-a constatat că asupra garsonierei reclamanta are o contribuţie de 22.05% (2.458.093 lei), iar pârâtul o cotă de 77,95%.
S-a dispus ieşirea din indiviziune şi s-au atribuit reclamantei bunuri mobile, iar pârâtului garsoniera, precum şi unele bunuri mobile.
Reclamanta a declarat, în termen legal, apel împotriva sentinţei, contestând modalitatea în care instanţa de fond a stabilit cota de participare a părţilor la dobândirea garsonierei, deoarece trebuia să se reţină cotele egale, precum şi în ce priveşte atribuirea ei, fără să se ţină seama că minora rezultată din relaţiile lor de căsătorie se află în grija exclusivă a ei.
Prin decizia civilă nr. 180 A din 4.03.1999, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, s-a admis apelul reclamantei, iar sentinţa primei instanţe a fost schimbată în ce priveşte modalitatea de atribuire a garsonierei şi a valorii sultei, atribuindu-i-se reclamantei garsoniera.
Tribunalul a reţinut că instanţa de fond a apreciat corect cotele de participare la dobândirea garsonierei bun comun, însă modalitatea de atribuire nu este satisfăcătoare pentru reclamanta apelantă, deoarece are un copil minor în întreţinere, ale cărui interese au fost lezate prin această atribuire, cu atât mai mult cu cât ea nu are un spaţiu de locuit.
împotriva deciziei tribunalului, în termen legal, a declarat recurs pârâtul reclamant, care a criticat-o, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 8, 9 şi 11 Cod procedură civilă.
Reclamantul a criticat soluţia dată, deoarece nu s-a observat că fosta soţie locuieşte împreună cu minora în comuna Dragalina, satul Drajna, judeţul Călăraşi, la peste 150 km de municipiul Olteniţa, unde se află situată garsoniera în discuţie, că el nu are altă locuinţă, iar contribuţia lui la dobândirea imobilului a fost majoră.
Recursul este fondat, în sensul celor ce vor fi arătate.
Atribuirea bunului unui copărtaş intervine atunci când nu este comod partajabil sau, pur şi simplu, fizic nu se poate împărţi.
într-o asemenea situaţie urmează a se ţine seama de anumite criterii, fără ca vreunul din ele să fie absolutizat.
Or, garsoniera în discuţie, situată în Municipiul Olteniţa, îi este mai necesară recurentului pârât, care, iniţial, a obţinut-o cu chirie de la locul său de muncă, şi care locuieşte în ea, în timp ce reclamanta intimată, potrivit referatului de anchetă socială, locuieşte în comuna Dragalina, în casa proprietate personală a părinţilor săi, compusă din trei camere şi dependinţe, minorul încredinţat ei spre creştere şi educare prin sentinţa de divorţ bucurându-se astfel de toate condiţiile necesare unei dezvoltări normale.
Cum şi contribuţia personală la dobândirea acelei garsoniere a pârâtului recurent a fost cu mult mai mare decât cea a reclamantei intimate, în raport de criteriile analizate, rezultă că soluţia dată de instanta de apel este greşită. (Judecator Nicolae Craciun)
(Secţia a lll-a civilă, decizia civilă nr. 2.837/1999)
| ← ADOPŢIE. INTERESUL SUPERIOR AL COPILULUI. ÎNŢELES. | CERERE DE PARTAJ A BUNURILOR COMUNE ALE SOŢILOR, FORMULATĂ DE... → |
|---|
