Adopţie. Respingere. Inexistenţa motivelor de desfacere a adopţiei. Irelevanţa acordului persoanei adoptatoare
| Comentarii |
|
Legea nr. 273/2004, art. 7 alin. (3) lit. a) şi b) Convenţia asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale de la Haga din 29 mai 1993, art. 13 parag. 1, art. 54, art. 55
împrejurarea că, în prezent, persoana adoptată este majoră şi s-a mutat la părinţii săi naturali, precum şi faptul că, între părţi, există neînţelegeri nu reprezintă motive serioase şi pertinente de desfacere a adopţiei.
A admite că se impune desfacerea adopţiei deoarece şi-ar fi îndeplinit
scopul ar însemna recunoaşterea unui caracter provizoriu şi imoral al
acestei instituţii.
Acordul exprimat de persoana adoptatoare pentru admiterea cererii de desfacere a adopţiei nu are nici o înrâurire asupra acesteia şi nici nu poate fi considerat ca singurul argument pentru desfacerea adopţiei.
(C. Ap. Bucureşti, secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie,
decizia nr. 803 din 7 mai 2007)
Prin cererea înregistrată la 12 ianuarie 2007, reclamanta C.I.C. a chemat în judecată pe pârâta C.Ş., solicitând să se desfacă înfierea încuviinţată la 14 ianuarie 1988, conform deciziei nr. 10 a Consiliului Popular al sectorului 3 Bucureşti, redobândirea numelui avut înainte de încuviinţarea adopţiei, respectiv C.
în motivarea acţiunii s-a arătat că reclamanta este, în prezent, majoră, fiind înfiată la data de 14 ianuarie 1988, cu toate efectele depline ale filiaţiunii fireşti de către pârâtă.
Deşi la acea dată înfierea a fost benefică, deoarece pârâta nu avea copii şi condiţiile de creştere erau mai propice, existând şi o legătură puternică de afecţiune, din anul 2002, relaţiile cu pârâta s-au deteriorat şi, urmare a acestui fapt, reclamanta s-a mutat cu părinţii fireşti.
De la acea dată, legătura fragilă cu pârâta s-a deteriorat foarte mult, în prezent, existând doar un raport de rudenie bazat doar pe respect, comunicarea dintre părţi fiind inexistentă.
La 1 martie 2007, reclamanta şi-a precizat cererea, în sensul că solicită să se aibă în vedere, la pronunţarea hotărârii, dispoziţiile art. 54 şi art. 55 din Legea nr. 273/2004.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 326 din 1 martie 2007, a respins ca neîntemeiată cererea, astfel cum a fost precizată.
în considerentele hotărârii, s-a reţinut că, la 14 ianuarie 1988, prin decizia nr. 10 a Biroului Permanent al Comitetului Executiv al fostului Consiliu Popular al sectorului 3 Bucureşti, s-a decis încuviinţarea înfierii cu efecte depline a minorei C.I.C., născută la 26 mai 1982, de către C.Ş.
Potrivit art. 54 din Legea nr. 273/2004, adopţia încetează prin desfacere sau ca urmare a declarării nulităţii acesteia, prevederile art. 55 stabilind că adopţia se desface în cadrul prevăzut de art. 7 alin. (3) lit. a) din lege.
S-a arătat că, în speţă, nu se regăseşte nici o ipoteză dintre cele prevăzute de art. 7 alin. (3) lit. a), cererea de desfacere a adopţiei fiind neîntemeiată.
De asemenea, s-a mai menţionat că prevederile art. 13 parag.1 al Convenţiei asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale de la Haga din 29 mai 1993 nu sunt aplicabile deoarece legislaţia naţională română nu prevede o astfel de posibilitate de desfacere a adopţiei, respectiv revocarea unilaterală.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta C. I.C.
în motivele de recurs s-au invocat dispoziţiile art. 54 din Legea nr. 273/2004 care prevăd că adopţia încetează prin desfacere sau ca urmare a declarării nulităţii.
Articolul 55 din acelaşi act normativ arată că desfacerea adopţiei se poate realiza în condiţiile art. 7 alin. (3) lit. a), unde se face referire la situaţii care sunt de fapt excepţii în care poate fi încuviinţată o nouă adopţie .
Litera b) a art. 7 din Legea nr. 273/2004 prevede că adopţia poate înceta din orice alt motiv.
Astfel, se arată că relaţiile dintre părţi s-au deteriorat treptat, fapt ce a condus la părăsirea domiciliului de către adoptată, fapt pe care recurenta îl consideră un motiv temeinic care să conducă la desfacerea adopţiei, cu atât mai mult cu cât şi pârâta este de acord cu desfacerea adopţiei.
Consideră că instanţa de fond, în mod greşit, nu a ţinut cont decât de dispoziţiile art. 7 alin. (3) lit. a), câtă vreme, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 alin. (3) lit. b) şi art. 13 parag. 1 din Convenţia de la Haga din 29 mai 1993, ratificată de România prin Legea nr. 84/1994.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea va respinge recursul ca nefondat, având în vedere că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile pentru desfacerea adopţiei.
împrejurarea că, în prezent, reclamanta este majoră şi că s-a mutat la părinţii săi naturali, precum şi faptul că, între părţi, există neînţelegeri nu reprezintă motive serioase de desfacere a adopţiei.
A admite că, în prezent, se impune desfacerea adopţiei deoarece şi-ar fi îndeplinit scopul ar însemna recunoaşterea unui caracter provizoriu şi imoral al acestei instituţii.
Atât vreme cât reclamanta era minoră şi a avut nevoie de un sprijin real al pârâtei în calitate de adoptator, interesul reclamantei, minoră fiind, a fost satisfăcut.
A susţine că, în prezent, din cauza unor disensiuni şi stări conflictuale existente între părinte şi copil, scopul adopţiei a încetat şi că reclamanta, în calitate de fiică a pârâtei, poate dispune oricând asupra menţinerii ori încetării adopţiei, ar însemna a dispune în afara legii.
Se impune a se preciza că reclamanta nu a indicat motive serioase şi pertinente ale desfacerii adopţiei şi nici nu a dovedit în nici un fel aceste susţineri, de altfel, generale şi superficiale.
Acordul exprimat de pârâtă pentru admiterea acţiunii nu are nici o înrâurire asupra acesteia şi nici nu poate fi considerat ca singurul argument pentru desfacerea adopţiei.
Articolul 7 din Legea nr. 273/2004 dispune în sensul: 1) Copilul, respectiv majorul, avut în vedere la art. 5 alin. (3), nu poate fi adoptat de mai mulţi adoptatori nici simultan, nici succesiv.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), poate fi încuviinţată, după caz, adopţia simultană sau adopţii succesive, atunci când adoptatorii sunt soţi şi soţie.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) şi (2), poate fi încuviinţată o nouă adopţie atunci când:
a) adoptatorul sau soţii adoptatori au decedat; în acest caz, adopţia anterioară se consideră desfăcută pe data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de încuviinţare a noii adopţii;
b) adopţia anterioară a încetat din orice alt motiv.
Art. 55 prevede expres şi limitativ că adopţia se poate desface numai în condiţiile art. 7 alin. (3) lit. a), excluzând, astfel, orice altă modalitate de desfacere a adopţiei.
Faptul că legiuitorul a menţionat că se poate face o nouă adopţie, în situaţia în care adopţia anterioară a încetat din orice alt motiv, nu înseamnă că adopţia poate fi asimilată desfacerii căsătoriei, unde reclamantul este dator a dovedi motive temeinice, ci are în vedere cazul declarării nulităţii adopţiei.
în ceea ce priveşte dispoziţiile Convenţiei asupra protecţiei copiilor şi cooperării în materia adopţiei internaţionale, încheiată la Haga în 29 mai 1993, acestea sunt aplicabile în materia revocării adopţiei de către major, numai în situaţia în care legea naţională permite prin dispoziţii interne această modalitate de încetare a adopţiei.
Astfel fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. pr. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat. (BŢ.)
| ← Vacanţă succesorală. Competenţa instanţei. Efectele... | Bunicii, titulari ai dreptului de vizitare a minorului → |
|---|
