Testament. Sancţiunea ce intervine în ipoteza liberalităţi-lor excesive. Imposibilitatea invocării, în căile de atac, şi a altor motive de nulitate decât cele invocate în faţa primei instanţe
| Comentarii |
|
C. pr. civ., art. 294 alin. (1), art. 316
1. în ipoteza încălcării dispoziţiilor legale referitoare la rezerva succesorală, sancţiunea civilă, prevăzută de legiuitor pentru o liberalitate excesivă care depăşeşte cotitatea disponibilă, este reducţiunea acelei liberalităţi, iar nu nulitatea.
2. Schimbarea motivelor de nulitate invocate de reclamant prin cererea de chemare în judecată, în căile de atac, echivalează cu schimbarea cauzei juridice a cererii, ceea ce este inadmisibil din perspectiva art. 294 alin. (1) C. pr. civ. şi art. 316, cu referire la art. 294 alin. (1) C. pr. civ., întrucât acestea exced cadrului iniţial de învestire.
(C. Ap. Bucureşti, secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie,
decizia nr. 647 din 5 aprilie 2007)
Prin sentinţa civilă nr. 1396 din 27 februarie 2006, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active, ca neîntemeiată, a respins cererile reclamantului I.C.A. în contradictoriu cu pârâţii C.O.D., C.E.L. şi I.Gh., având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare drepturi litigioase, autentificat sub nr. 1528/2005 şi nulitatea absolută a testamentului autentificat sub nr. 316/2005, ca neîntemeiate, a disjuns cererea completatoare a reclamantului având ca obiect dezbaterea succesiunii defunctei I.T., decedată la 2 iunie 2005.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase autentificat sub nr. 1528 din 25 aprilie 2005 pârâtul I.GH. şi I.T. au vândut pârâţilor C.O.D. şi C.E.L. drepturile lor litigioase conform dosarului nr. 653/2005 aflat pe rolulTribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, dosar având ca obiect apelul împotriva sentinţei civile nr. 5996/2004 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti (dosar nr. 3047/2003).
în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare s-a menţionat că prin această sentinţă civilă s-a dispus ieşirea din indiviziune asupra masei succesorale rămase de pe urma defunctului I.M. şi cu privire la cota de bun comun a soţiei supravieţuitoare I.T., potrivit certificatului de grefă din data de 20 aprilie 2005.
S-a prevăzut în contract că intrarea în stăpânire de drept se va face de către cumpărător la data autentificării contractului şi de fapt, la data obţinerii hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Vânzătoarea din contract I.T. a decedat la data de 2 iunie 2005, fapt care rezultă din copia conformă cu originalul a certificatului de deces.
Excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată de pârâţi a fost respinsă pe temeiul dispoziţiilor art. 100 din Legea nr. 36/1995.
S-a apreciat că reclamantul este o persoană interesată în anularea contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, având în vedere că acesta justifică un interes determinat de vocaţia legală la moştenirea mamei sale.
Pe fond, cererea de anulare a contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase a fost apreciată ca neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Cererea de constatare a nulităţii actului pe motiv că una din părţile contractante nu ar mai fi avut capacitate procesuală, întrucât a decedat, nu poate fi reţinută întrucât raportat la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare condiţia capacităţii era îndeplinită.
Nu se poate reţine, faţă de dispoziţiile art. 1402-1404 C. civ., afirmaţia reclamantului ca până la finalizarea procesului, toate persoanele semnatare să aibă capacitate de exerciţiu.
Instanţa a constatat că decesul vânzătoarei, survenit ulterior încheierii contractului, nu poate constitui un motiv de nulitate a acestuia, întrucât nu există nicio dispoziţie legală care să prevadă o astfel de ipoteză, nici în Codul civil şi nici în alt act normativ.
în ceea ce priveşte susţinerea reclamantului potrivit căreia drepturile succesorale care au făcut obiectul litigiului în baza căruia s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a drepturilor litigioase, s-ar fi transferat asupra sa, prin efectul succesiunii legale, prima instanţă a apreciat-o ca eronată întrucât principiile succesiunii legale nu pot în nici un fel aduce atingere vânzării de drepturi litigioase, contract care, până la desfiinţarea sa printr-o hotărâre judecătorească, îşi produce efecte faţă de terţi.
Principiile devoluţiunii legale a moştenirii nu trebuie a fi confundate cu efectele faţă de terţi ale contractului civil.
Cât priveşte afirmaţia reclamantului referitoare la încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 17/2000 la momentul încheierii contractului, instanţa a reţinut că nulitatea actului pentru acest motiv este relativă, ceea ce înseamnă că poate fi invocată numai de partea contractantă care dovedeşte că a fost vătămată prin nerespectarea acestei dispoziţii legale.
în ceea ce priveşte capătul de cerere având ca obiect nulitatea absolută a testamentului autentificat sub nr. 316/2005, prima instanţă l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Sancţiunea civilă prevăzută de lege pentru o liberalitate excesivă este reducţiu-nea acelei liberalităţi, iar nu nulitatea ei.
Reclamantul nu a înţeles să uzeze de această cale procedurală, deşi motivele invocate în susţinerea cererii sale tind la acelaşi efect.
Nulitatea unui testament şi reducţiunea acestuia sunt două instituţii distincte care nu se pot confunda, astfel că soluţiile diferă iar instanţa este ţinută de principiul disponibilităţii [art. 129 alin. (6) C. pr. civ.].
Prima instanţă a mai reţinut că reclamantul nu a făcut nici o dovadă prin care să demonstreze că defuncta sa mamă s-ar fi aflat în vreunul din cazurile de incapacitate expres prevăzute de legiuitor în art. 806 - 807 C. civ. şi art. 147 C. fam.
Probele administrate în cauză au relevat că testatoarea avea discernământul păstrat la momentul testării, lucru confirmat de trei medici primari de la I.N.M.L., cu o zi înaintea autentificării testamentului.
Prin decizia civilă nr. 1669/A din 16 octombrie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a lll-a civilă, a respins apelul reclamantului ca nefondat, reţinând, în esenţă, aceleaşi considerente de fapt şi de drept avute în vedere de prima instanţă.
împotriva deciziei instanţei de apel a formulat cerere de recurs la data de 8 ianuarie 2007 reclamantul I.C.A., prin care a criticat-o pentru nelegalitate pe temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 9 C. pr. civ. sub următoarele aspecte:
1) Prin motivele de apel recurentul a subliniat faptul că interpretarea contractului urma să se facă în concordanţă cu prevederile art. 977 C. civ.
Cu privire la acest aspect, instanţa de apel s-a rezumat la aprecieri sumare asupra temeiului de drept material, fără a argumenta faptic şi juridic înlăturarea motivelor de apel.
Instanţa a ignorat total faptul că prin vânzarea drepturilor litigioase s-a înstrăinat şi cota de bun comun al soţiei care era în viaţă la data perfectării actului, cotă ce îi revenea de drept în virtutea art. 30 C. fam. şi urmare a drepturilor succesorale ale soţiei supravieţuitoare (Legea nr. 319/1944).
Au fost încălcate dispoziţiile art. 965 C. civ. pe ideea că nu se pot face învoiri asupra unei succesiuni viitoare, cu atât mai mult cu cât cota ce îi revenea numitei
I.T. ca bun propriu nu făcea obiectul litigiului din dosarul nr. 653/2005.
Instanţa de apel a omis total a analiza şi a se pronunţa asupra acestui aspect, neexistând nici o motivare în acest sens.
2) Instanţa de apel a nesocotit dispoziţiile art. 129 pct. 5 C. pr. civ., întrucât rolul activ al instanţei nu s-a manifestat în speţa dedusă judecăţii.
Din practicaua deciziei atacate, fără nici o justificare, instanţa a respins cererea pentru efectuarea unei adrese la I.N.M.L. în scopul de a cunoaşte conţinutul actelor care au stat la baza eliberării certificatului medical privind starea psihică a defunctei I.T.
Prin motivele de apel recurentul a demonstrat ilegalitatea contractului de vânzare-cumpărare a drepturilor litigioase, pe ideea că acest contract s-a bazat pe o cauză ilicită şi imorală.
înstrăinarea acestor drepturi în cursul procesului de ieşire din indiviziune către intimaţii - pârâţi, ginerele şi respectiv fiica fratelui recurentului, este în contradicţie cu prevederile art. 966 C. civ.
Instanţele anterioare nu au luat în consideraţie noţiunea de cauză sub cele două aspecte, întrucât ceea ce este relevant este faptul că s-a urmărit fără echivoc exheredarea recurentului de la această moştenire, cu ignorarea calităţii de moştenitor legal rezervatar.
Aprecierea făcută de instanţele anterioare cu privire la sancţiunea aplicabilă pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 17/2000 este greşită întrucât nici o reglementare legală nu este adoptată pentru a nu fi respectată.
Protecţia socială reprezintă un deziderat major care nu trebuie ignorat de nimeni, cu atât mai mult de autorităţile competente.
Vânzarea drepturilor litigioase care vizează un drept succesoral este nulă întrucât contravine normelor legale ce reglementează dreptul la succesiune.
Prin contractul de vânzare s-a făcut menţiunea că se vinde şi cota de bun comun al soţiei supravieţuitoare, ori prin deces succesiunea a rămas nedeschisă, prin deces defuncta I.T. nu mai avea capacitate de exerciţiu.
Instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra acestui aspect şi nu a avut în vedere dispoziţiile art. 965 şi art. 700 C. civ.
Instanţa de apel nu a avut în vedere că prevederile art. 948 şi 966 - 967 C. civ. sunt aplicabile şi în materia perfectării testamentelor ca acte unilaterale de liberalitate.
Referitor la mijloacele dolosive folosite sub forma captaţiei şi sugestiei este deosebit de relevant raportul I.N.M.L. unde sunt regăsite noţiuni care depăşesc cu mult nivelul de pregătire al defunctei, care era analfabetă.
Relevant este şi faptul că prin răspunsurile la interogatoriu pârâţii au recunoscut că ei au avut iniţiativa de a o conduce pe defunctă atât la notar cât şi la I.N.M.L.
înlăturarea recurentului de la moştenire contravine şi prevederilor art. 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Recursul este nefondat.
Obiectul procesului pendinte l-a constituit: (1) anularea contractului de vânza-re-cumpărare drepturi litigioase, autentificat sub nr. 1528 din 25 aprilie 2005 încheiat între I.Gh. şi I.T. (vânzători), pe de o parte, şi C.O.D. şi C. E.L. (cumpărători), pe de altă parte, având ca obiect drepturi litigioase, conform Decretului nr. 653/2005, aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, dosar ce are ca obiect apelul împotriva sentinţei civile nr. 5996 din 25 octombrie 2004 a Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti (dosar nr. 3047/2003) - prin care s-a dispus ieşirea din indiviziune asupra masei succesorale de pe urma defunctului I.M. şi cu privire la cota de bun comun a soţiei supravieţuitoare I.T.; (2) nulitatea testamentului autentificat sub nr. 316 din 2 februarie 2005 prin care defuncta I.T. a lăsat universalitatea bunurilor sale pârâţilor C.O.D. şi C.E.L..
Prima instanţă a disjuns cererea completatoare a reclamantului având ca obiect dezbaterea succesiunii defunctei I.T., decedată la 2 iunie 2005.
Din expunerea de motive a rezultat că motivele de nulitate invocate de reclamant cu referire la fiecare capăt de cerere au fost (1) contractul de vânzare-cumpărare drepturi litigioase a fost încheiat de defuncta I.T. în condiţiile unui viciu de consimţământ (defuncta a fost manipulată şi indusă în eroare) din partea pârâtului I.G.; pârâţii au urmărit şi dezmoştenirea reclamantului la data încheierii acestui contract de vânzare-cumpărare, cu ignorarea calităţii de moştenitor rezervatar; au fost încălcate dispoziţiile Legii nr. 17/2000 întrucât nu a participat la data încheierii contractului un reprezentant al autorităţii tutelare; contractul este considerat nul şi pentru că partea semnatară a contractului a decedat la mai puţin de două luni de la momentul încheierii; specificul acestui contract impune ca, până la finalizarea procesului, toate persoanele semnatare să-şi păstreze capacitatea de exerciţiu; drepturile succesorale care au făcut obiectul litigiului, în baza căruia s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, s-au transferat, prin efectul succesiunii legale, reclamantului şi fratelui pârât în cauză; (2) testamentul a fost încheiat cu nerespectarea dispoziţiilor legale privind drepturile moştenitorilor rezervatari; acest act a fost încheiat având la bază o cauză ilicită şi imorală - dezmoştenirea reclamantului.
S-a impus evidenţierea motivelor de nulitate invocate de reclamant prin cererea de chemare în judecată pentru a se putea uşor constata că, în căile de atac, reclamantul a încercat schimbarea cauzei acţiunii pendinte, prin susţinerea şi a altor motive de nulitate: prin vânzarea de drepturi litigioase s-a înstrăinat şi cota de bun comun a soţiei supravieţuitoare; încălcarea dispoziţiilor art. 965 C. civ. (învoirea asupra unei succesiuni viitoare); încălcarea dispoziţiilor art. 700 C. civ., care, de plano, nu pot constitui obiect de analiză în căile de atac ordinare-art. 294 (1) C. pr. civ. - sau extraordinare - art. 316, cu referire la art. 294 alin. (1) C. pr. civ.
Pe temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 C. pr. civ. nu poate fi reţinută nicio nere-gularitate procedurală relativă la motivarea hotărârii atacate întrucât din expunerea de motive, rezultă cu evidenţă structurarea argumentelor avute în vedere de instanţa de apel cu referire strictă la criticile susţinute de apelantul - reclamant, argumente care în esenţă sunt similare cu cele avute în vedere de prima instanţă (atât pe aspecte de temeinicie cât şi pe aspecte de legalitate).
Instanţa de apel a făcut aplicaţia dispoziţiilor art. 977 C. civ. şi a constatat că, pe chestiunea legată de intenţia părţilor la momentul încheierii contractului, nu s-a conturat o situaţie de ilegalitate - imoralitate a cauzei (în accepţiunea de scop urmărit de părţi la încheierea contractului).
S-a invocat ca motiv de nulitate şi faptul că prin vânzarea cotei de moştenire a numitei I.T., s-au încălcat dispoziţiile art. 965 C. civ. (nu se pot învoi asupra unei succesiuni viitoare).
Pe de o parte, motivul de nulitate excede cadrului procesual adus în faţa primei instanţe de fond (din perspectiva cauzei acţiunii civile), iar, pe de altă parte, condiţiile pentru a intra sub incidenţa prohibiţiei legale nu sunt îndeplinite cumulativ (în primul rând, convenţia nu a vizat drepturi succesorale în ceea ce o priveşte pe numita I.T.).
„Cota de bun comun a soţiei supravieţuitoare I.T." are în vedere în mod necesar calitatea de codevălmaş (titular asupra comunităţii) şi nu calitatea de moştenitor.
A doua critică de nelegalitate susţinută de recurentul - reclamant nu poate fi primită întrucât nemulţumirea unei părţi faţă de hotărârea pronunţată nu poate fu pusă în relaţie cu lipsa rolului activ al instanţei de judecată decât în măsura
în care elemente hotărâtoare ale cauzei relevă o asemenea lipsă de acţiune a instanţei pentru clarificarea raporturilor juridice dintre părţi.
Instanţa de apel a respins în mod motivat solicitarea apelantului - reclamant de a obţine de la I.N.M.L. „informaţiile pe care le-a avut medicul legist la investigarea consimţământului şi a capacităţii de a dispune a defunctei", în considerarea cadrului procesual de învestire al instanţei de judecată (obiect şi temei juridic).
Recurentul - reclamant a susţinut cauza ilicită şi imorală a contractului de vânzare drepturi litigioase pe ideea că s-a urmărit exheredarea acestuia (cu ignorarea calităţii sale de moştenitor rezervatar).
De pe urma defunctului său tată, recurentului - reclamant nu i s-a nesocotit calitatea de moştenitor legal rezervatar, dovadă fiind propriile sale afirmaţii din cererea de chemare în judecată - obţinerea unei sume de bani cu titlu de sultă corespunzătoare cotei-părţi din dreptul de moştenire.
în ceea ce priveşte lipsa reprezentantului autorităţii tutelare la data perfectării contractului, prezenţă impusă de dispoziţiile Legii nr. 17/2000, instanţele anterioare au reţinut în mod corect că, pe de o parte, actul normativ indicat nu prevede nici o sancţiune pentru nesocotirea dispoziţiei legale, iar, pe de altă parte, probele administrate nu au evidenţiat încălcări ale condiţiilor de validitate ale actului juridic.
La data încheierii contractului de vânzare drepturi litigioase, vânzătoarea I.T. avea deplinătatea facultăţilor mentale, situaţie reţinută de instanţele de fond în urma aprecierii coroborate a probelor administrate în cauză; martora audiată sub prestare de jurământ, răspunsul la interogatoriu al pârâţilor, certificatul medico-legal nr. A2/355 din 1 februarie 2005 întocmit de I.N.M.L.).
Referitor la nulitatea testamentului, recurentul - reclamant a invocat captaţia şi sugestia ca vicii de consimţământ, aspect care nu poate fi analizat întrucât excede cadrului procesual de învestire.
în ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor legale referitoare la rezerva succesorală, Curtea validează punctul de vedere al instanţelor anterioare - sancţiunea civilă prevăzută de legiuitor pentru o liberalitate excesivă (testamentul) care depăşeşte cotitatea disponibilă, este reducţiunea acelei liberalităţi (nu nulitatea).
Pentru considerentele ce preced, în conformitate cu art. 312 alin. (1) C. pr. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantului. (B.Ţ.)
| ← Teren preluat de stat. Fond funciar. Dovada dreptului de... | Uzucapiune. Acţiune introdusă numai de către unul dintre... → |
|---|
