Teren preluat de stat. Fond funciar. Dovada dreptului de proprietate. Emiterea titlului de proprietate în favoarea unei persoane neîndreptăţite. Nelegalitate
| Comentarii |
|
Legea nr. 18/1991, republicată, art. 11 alin. (1) Legea nr. 1/2000, art. 2 alin. (1) Legea nr. 169/1997, art. 3 alin. (1) lit. ii)
1. Este nelegală soluţia de respingere a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate pe motiv că solicitantul nu a făcut dovada înscrierii terenului în registrul agricol, în situaţia în care acesta a dovedit dreptul de proprietate al autorului său asupra trenului anterior cooperativizării, prin actul autentic de vânzare-cumpărare. Dovada dreptului de proprietate nu se face numai cu înscrierea în registrul agricol, ci se pot administra şi alte probe, printre care şi actul de proprietate asupra terenului, aşa cum prevede art. 11 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, republicată.
2. Titlul de proprietate emis în favoarea pârâtului, care nu a deţinut teren pe amplasamentul respectiv, este lovit de nulitate, conform art. III alin. (1) lit. ii) din Legea nr. 169/1997, în condiţiile în care reclamantul a făcut dovada că anterior cooperativizării autorul său a fost proprietarul acelui teren, a formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în termenul legal, iar terenul era liber la data solicitării.
(C. Ap. Bucureşti, secţia a IV-a civilă, decizia nr. 2026 din 27 noiembrie 2007)
Prin cererea înregistrată la data de 21 ianuarie 2004, reclamantul P.Ş.O. a chemat în judecată pe pârâţii P.A., Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 din comuna B. şi Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Ilfov, pentru anularea parţială a titlului de proprietate nr. 23988 din 15 noiembrie 1995 în sensul excluderii suprafeţei de 26400 mp, situată în tarlaua 41, parcela 125 şi obligarea comisiei judeţene să-i elibereze titlu de proprietate pentru suprafaţa de 36666 mp teren în aceeaşi tarla.
în motivare, reclamantul a arătat că autorul său P.l. a dobândit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 36666 mp, menţionată, prin contractul de vânza-re-cumpărare autentificat la data de 13 iunie 1947 de către Tribunalul Ilfov, că a cerut reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestuia, iar prin adeverinţa nr. 2103/14 noiembrie 1992 i-a fost recunoscut dreptul subiectiv, atâta vreme cât i s-a stabilit calitatea de acţionar la IAS A., pentru suprafaţa de 3,7 ha teren, în realitate terenul ce a aparţinut autorului său nu se afla în patrimoniul IAS A., ci pentru acesta au fost eliberate titluri de proprietate pentru pârâtul P.A. şi pentru alte persoane
Pârâta Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 a solicitat respingerea acţiunii, arătând că autorul reclamantului nu figurează în registrul agricol cu terenul din litigiu, iar reclamantul nu a formulat plângere, ca urmare a recunoaşterii dreptului său la acţiuni la societatea comercială cu profil agricol.
La interogatoriul luat în faţa instanţei de fond primarului comunei B., acesta recunoaşte că pârâtul P.A. figura cu 1,02 ha teren în altă localitate.
în cursul procesului, pârâtul P.A. a decedat, în locul său fiind introdus în proces moştenitorul P.A.
Prin sentinţa civilă nr. 3041 din 19 octombrie 2004, Judecătoria Buftea a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a apreciat că reclamantul nu a contestatîn termen de 30 de zile de la comunicare recunoaşterea dreptului la acţiuni pentru terenul din litigiu, aşa încât nu poate solicita reconstituirea dreptului de proprietate, pentru acelaşi teren. Totodată, a reţinut că acelaşi reclamant nu a făcut dovada unei cauze de nulitate dintre cele enumerate prin art. 3 din Legea nr. 169/1997.
împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul, care a susţinut nelegalitatea şi netemeinicia acesteia şi a arătat că titlul pârâtului este nul, întrucât acesta nu fusese proprietarul terenului din litigiu, ci a unui teren de pe raza altei comune, în acelaşi timp, apelantul a arătat că abia la data de 6 ianuarie 2004 i s-a comunicat că urmează a i se stabili dreptul la acţiuni pe raza altei comune şi că pe terenul ce a aparţinut autorului său au fost eliberate titluri de proprietate pe numele pârâtului şi a altor persoane, aşa încât termenul de 30 de zile pentru intentarea plângerii nu putea curge anterior acestei date.
Prin decizia civilă nr. 525/A din 26 septembrie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia a lll-a civilă a admis apelul, a schimbat în tot sentinţa şi a admis acţiunea în sensul în care a fost formulată.
Admiţând recursul declarat de pârâtul P.A. şi Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 a comunei B., Curtea de Apel Bucureşti, secţia a lll-a civilă, prin decizia civilă nr. 836 din 4 aprilie 2006, a casat decizia şi a trimis cauza Tribunalului Bucureşti pentru rejudecarea apelului, în vederea administrării de noi probe pentru stabilirea existenţei dreptului reclamantului la reconstituire.
Prin decizia civilă nr. 1978A din 23 noiembrie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a lll-a Civilă a respins apelul declarat de reclamant, ca nefondat.
în argumentarea soluţiei pronunţate, instanţa a reţinut că autorul reclamantului nu figurează înscris cu terenul din contract în registrul agricol dinaintea cooperativizării, iar faptul că autorul pârâtului figura cu suprafaţa de 1,02 ha teren pe raza altor localităţi, nu atrage nulitatea titlului acestuia.
Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamantul care, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. pr. civ., a criticat-o pentru interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii şi a probelor dosarului, cât şi pentru neaplicarea prevederilor art. 3 alin. (1) lit. a) şi i) din Legea nr. 169/1997, care declară nule actele de reconstituire a dreptului de proprietate în favoarea altor persoane, asupra terenurilor proprietarilor care nu au fost înscrişi în cooperativa agricolă de producţie. Or, pârâtul, neavând teren pe amplasamentul indicat, ci pe raza altei localităţi, greşit a primit titlul de proprietate pentru terenul cu care trebuie pus în posesie recurentul. Drept urmare, a solicitat ca în urma admiterii apelului şi a acţiunii, să se constate nulitatea parţială a titlului de proprietate emis pârâtului pentru suprafaţa de 26.400 mp teren situat în tarlaua 41 parcela 125.
Recursul este întemeiat.
Reclamantul face dovada dreptului de proprietate al autorului său asupra suprafeţei de 36.666 mp teren, dobândit în baza unui act autentic de vindere-cumpă-rare din 13 iunie 1947, aflat la dosarul cauzei.
Din probele administrate rezultă că terenul susmenţionat nu se afla în patrimoniul IAS la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, ci în patrimoniul comunei B. şi, ulterior, la dispoziţia comisiei comunale de aplicare a Legii nr. 18/1991. Anterior, acelaşi teren se afla în patrimoniul cooperativei agricole de producţie.
Conform art. 8 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producţie se face în condiţiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept.
De prevederile legale susmenţionate au beneficiat atât membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativă, cât şi cei care nu au avut calitate de membri cooperatori.
Greşit şi cu nerespectarea prevederilor legale susmenţionate, comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 i-a recunoscut reclamantului calitatea de acţionar la IAS A., în loc să-i reconstituie dreptul de proprietate asupra terenului înscris în contractul de vânzare-cumpărare menţionat.
Calitatea de acţionar se putea recunoaşte conform art. 37 din Legea nr. 18/1991 republicată, numai pentru terenurile trecute în proprietatea statului şi nu şi pentru cele aflate în patrimoniul cooperativei agricole de producţie.
Pe de altă parte, conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, suprafaţa adusă în cooperativa agricolă de producţie este cea care rezultă din actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidenţele cooperativei, sau, în lipsa acestora, din orice alte probe.
Aşadar, menţiunile din registrul agricol nu reprezintă singura probă privind existenţa dreptului de proprietate, cum greşit a lăsat să se înţeleagă instanţa de apel.
De altfel, comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 nu neagă dreptul reclamantului la beneficiul acestei legi, de vreme ce i-a recunoscut calitatea de acţionar.
Conform art. 2 alin. (1) din Legea nr. 1/2000, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane.
Suprafaţa de 26.400 mp din tarlaua 41 parcela 125 a fost înscrisă nelegal în titlul de proprietate al pârâtului, căci nici acesta şi nici autorul său nu au deţinut teren pe acest amplasament, astfel cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză şi din copia registrului agricol.
Astfel, autorul pârâtului figura înscris cu suprafaţa de 1,02 ha teren pe raza altei comune şi nu a comunei B.
în schimb, autorul reclamantului a deţinut teren în această tarla pe amplasamentul indicat mai sus, fapt constatat de către expertul B. D., în concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză.
Aşa fiind, în cauză devin incidente prevederile art. 3 alin. (1) lit. ii) din Legea nr. 169/1997conform cărora, sunt lovitedenulitateabsolutăacteledereconstituire şi constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foştilor proprietari, solicitate de către aceştia, în termenul legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 şi a prezentei legi.
în recurs, reclamantul a depus la dosar copia deciziei civile nr. 524/A din 26 septembrie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a lll-a civilă, din care rezultă că pârâta Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 a comunei B. a fost obligată să elibereze reclamantului titlul de proprietate pentru suprafaţa de 36666 mp teren situată în comuna B. extravilan, tarlaua 41, parcela 125.
Faţă de cele de mai sus, se constată că reclamantul are recunoscut un drept în sensul art. 1 din Protocolul I la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi că este îndreptăţit la punerea în posesie pe amplasamentul solicitat, în timp ce pârâtul, titularul la rându-i al unui drept subiectiv recunoscut de lege, are dreptul la punerea în posesie pe un alt amplasament.
în consecinţă, în baza art. 312 alin. (1) C. pr. civ., Curtea a admis recursul, a modificat decizia, a admis apelul reclamantului şi a schimbat sentinţa în sensul că admiţând acţiunea precizată, a anulat în parte titlul de proprietate nr. 23998 din 15 noiembrie 1995, în sensul înlăturării reconstituirii dreptului de proprietate pentru pârâtîn limita suprafeţeide26.400mpterensituatîn tarlaua 41 parcela 125 pe raza localităţii B. judeţul Ilfov. (A.R.)
| ← Teren expropriat. Cerere de restituire. Incidenţa Legii nr.... | Testament. Sancţiunea ce intervine în ipoteza... → |
|---|
