Interesul copilului. Program de vizită. Adaptarea acestuia la vârsta şi necesităţile specifice ale copilului
| Comentarii |
|
C. fam., art. 43, art. 97
Instanţele au interpretat şi aplicat corect prevederile art. 43 alin. (3)
C. fam. şi art. 97 C. fam., în scopul asigurării cerinţefor de legalitate privitoare la exerciţiul drepturilor părintelui căruia în urma divorţului nu i-a fost încredinţat copilul, acesta urmând să beneficieze deopotrivă de posibilitatea de a veghea la creşterea, dezvoltarea şi instruirea minorului.
însă, în raport de vârsta copilului, de necesităţile specifice ale acestuia, determinate de suferinţa sa locomotorie (a se vedea certificatul de încadrare a copilului într-un grad de handicap, anexă la Hotărârea nr. 835 din
12 septembrie 2006 a Comisiei pentru Protecţia Copilului Teleorman) ce a impus instituirea unui plan de recuperare ale cărui măsuri trebuie aduse la îndeplinire de reprezentantul legal, semnatar al contractului cu familia întocmit la 15 septembrie 2006 (în persoana recurentei), şi de condiţiile efective de care dispune petentul reclamant, Curtea consideră că limitele programului de vizită stabilit sunt mai largi decât o impune situaţia şi interesul copilului şi că relaţiile dintre tată şi fiu se pot armoniza şi în ipoteza în care aceştia nu se vor întâlni săptămânal, cel puţin în această etapă a dezvoltării psihosomatice şi emoţionale a copilului.
Pe de altă parte, afectarea fiecărui sfârşit de săptămână legăturilor personale cu tatăl reclamant, răpeşte intimatei posibilitatea reală de a supraveghea copilul, atât sub aspectul pregătirii şcolare (obiectiv al planului de recuperare), cât mai ales sub aspectul evoluţiei stării de sănătate, ceea ce impietează asupra interesului său.
(C. Ap. Bucureşti, secţia a lll-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie,
decizia nr. 1696 din 22 octombrie 2007)
Prin acţiunea înregistrată la data de 21 martie 2007 la Judecătoria Alexandria, reclamantul M.M. a chemat în judecată civilă şi personal la interogatoriu pe pârâta E.L.E., solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se încuviinţeze exercitarea drepturilor părinteşti faţă de minorul M.D., născut la 24 februarie 1997 în sensul de a lua copilul în domiciliul său în fiecare week-end de vineri de la orele 1400 până duminică la orele 1800, o săptămână de Crăciun şi una de Paşti şi în concediul de odihnă în luna august, timp de o lună.
Prin sentinta civilă nr. 843 din 4 mai 2007 Judecătoria Alexandria a admis acţiunea de stabilire program vizitare minor introdusă de reclamantul M.M. împotriva pârâtei E.L.E.; a încuviinţat ca reclamantul să aibă legături personale cu minorul M.D. în următoarea modalitate: la domiciliul reclamantului în fiecare week-end, de vineri de la orele 1400 până duminică la orele 18°°, o săptămână de Crăciun şi una de Paşti şi în concediul de odihnă în luna august, timp de o lună şi a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că din probele administrate nu rezultă că minorul nu mai doreşte să-şi vadă tatăl aşa cu, susţine pârâta şi conform art. 97 C. fam. drepturile şi obligaţiile părinteşti trebuie exercitate numai în interesul copilului minor.
Instanta de fond a apreciat că programul propus de către reclamant este adecvat şi eficient pentru a se realiza o apropriere firească între tată şi copil şi de a se depăşi neîncrederea şi resentimentele existente în viitor asupra echilibrului psihic al minorului, minorul încadrat în gradul de handicap mediu se poate deplasa singur, neavând nevoie de însoţitor permanent.
în termen legal, împotriva acestei sentinte a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
în motivarea apelului, apelanta a sustinut că prima instantă a ignorat actele medicale şi celelalte înscrisuri, voinţa minorului şi a stabilit un program de vizitare extrem de permisiv ce nu corespunde intereselor minorului, care nu se poate acomoda cu actuala soţie, locuiesc cinci adulţi într-un apartament cu trei camere şi nu s-a avut în vedere nici programul şcolar.
Apelanta - pârâtă a arătat că este de acord ca intimatul - reclamant să aibă legături personale cu minorul o săptămâna în vacanta de vară şi un week-end pe lună.
Apelul declarat de pârâtă a fost respins prin decizia civilă nr. 134/A din 25 iulie
2007 pronuntată de Tribunalul Teleorman, secţia civilă.
Tribunalul a retinut că exercitareafîn concret a dreptului de a avea legături personale cu copilul trebuie să nu fie stingherită de prezenta celuilalt părinte, iar comunicarea dintre părinte şi copilul său minor trebuie să se desfăşoare firesc, fără restrângeri.
Cu condiţia respectării prevederilor art. 97 alin. (2) C. fam., care stabilesc că drepturile părinteşti trebuie exercitate numai în interesul copiilor, este admisibilă în principiu măsura dispusă de instanta fondului în privinţa programului de vizitare.
S-a tinut seama şi de faptul că minorul se poate deplasa singur, nu are nevoie de însotitor permanent, deşi este încadrat în gradul de handicap mediu, iar legăturile dintre tată şi copil pot să conducă la o apreciere firească între aceştia şi la depăşirea problemelor ce tin de lipsa de încredere.
împotriva deciziei a formulat recurs pârâta susţinând că programul de vizitare al minorului, stabilit în favoarea reclamantului, este abuziv şi extrem de permisiv; instanţele au ignorat actele medicale din care rezultă că minorul are un handicap de grad mediu, afecţiune ce necesită asistent personal permanent, precum şi faptul că reclamantul nu are o locuinţă personală, iar în apartamentul soţiei sale, unde acesta domiciliază locuiesc 5 persoane, astfel încât nu există condiţii corespunzătoare din punctul de vedere al spaţiului.
A mai arătat recurenta că minorul nu doreşte să petreacă timp în compania tatălui şi familiei acestuia şi că reclamantul nu a dovedit că este responsabil în privinţa îngrijirii şi educării copilului, fiind chiar violent în prezenta acestuia.
în sfărşit, apreciază că programul stabilit afectează activitatea şcolară a copilului.
Recurenta a depus alăturat motivelor de recurs înscrisuri.
Intimatul - reclamant a formulat întâmpinare susţinând, pe de o parte, că recursul este nul deoarece cuprinde exclusiv critici privitoare la temeinicia deciziei, iar, pe de altă parte, că este nefondat deoarece legea îi permite să aibă legături personale cu copilul, că aceste legături au existat conform programului solicitat până la momentul intervenirii refuzului recurentei, gradul mediu al handicapului copilului permiţându-i acestuia să se depfaseze singur.
Curtea a apreciat că în cauză nu sunt incidente prevederile art. 306 alin. (3)
C. pr. civ., privitoare la nulitatea recursului şi procedând la examinarea legalităiii deciziei din perspectiva criticilor formulate, susceptibile a fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ., priveşte ca fiind fondat recursul declarat.
Anterior promovării acţiunii, recurenta a permis intimatului-reclamant exercitarea dreptului de a întreţine legături personale cu copilul, tatăl luând minorul în domiciliul său la sfârşitul fiecărei săptămâni, de vineri de la prânz până duminică orele 1900, aspect pe care l-au reţinut ambele instante.
Ulterior, sub imperiul perpetuării neînţelegerilor existente între Părinţi, aceasta s-a opus continuării relaţiilor dintre tată şi copil, fundamentându-şi poziţia pe refuzul copilului de a mai petrece timp în compania părintelui, respectiv pe dificultăţile generate de suferinţa medicală a copilului.
Curtea apreciază că instanţele au interpretate şi aplicat corect prevederile art. 43 alin. (3) C. familiei şi art. 97 C. fam., în scopul asigurării cerinţefor de legalitate privitoare la exerciţiul drepturilor părintelui căruia în urma divorţului nu i-a fost încredinţat copilul, acesta urmând să beneficieze deopotrivă de posibilitatea de a veghea la creşterea, dezvoltarea şi instruirea minorului.
însă, în raport de vârsta copilului, de necesităţile specifice ale acestuia, determinate de suferinţa sa locomotorie (a se vedea certificatul de încadrare a copilului într-un grad de handicap, anexă la Hotărârea nr. 835 din 12 septembrie 2006 a Comisiei pentru Protecţia Copilului Teleorman) ce a impus instituirea unui plan de recuperare ale cărui măsuri trebuie aduse la îndeplinire de reprezentantul legal, semnatar al contractului cu familia întocmit la 15 septembrie 2006 (în persoana recurentei), şi de condiţiile efectivj de care dispune petentul reclamant, Curtea consideră că limitele programului de vizită stabilit sunt mai largi decât o impune situaţia şi interesul copilului şi că relaţiile dintre tată şi fiu se pot armoniza şi în ipoteza în care aceştia nu se vor întâlni săptămânal, cel puţin în această etapă a dezvoltării psihosomatice şi emoţionale a copilului.
Pe de altă parte, afectarea fiecărui sfârşit de săptămână legăturilor personale cu tatăl reclamant, răpeşte intimatei posibilitatea reală de a supraveghea copilul, atât sub aspectul pregătirii şcolare (obiectiv al planului de recuperare), cât mai ales sub aspectul evoluţiei stării de sănătate, ceea ce impietează asupra interesului său.
în concluzie, în temeiul art. 312 C. pr. civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. pr. civ., Curtea va admite recursul, va modifica decizia în tot, în sensul că va admite apelul, va schimba în parte sentinţa instanţei de fond în sensul că minorul va fi vizitat de reclamant în week-end doar o dată pe lună, respectiv în prima săptămână a fiecărei luni, în modalitatea stabilită de instanţa de fond şi vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei. (T.C.)
| ← Dreptul la respectarea vieţii de familie a părinţilor şi... | încredinţare minor. Egalitate între părinţi. Subordonare... → |
|---|
