Apel respins în mod greşit ca fiind tardiv formulat şi rezolvarea procesului fără a se intra în cercetarea fondului
| Comentarii |
|
- Codul de procedură civilă: art. 284, art. 101 alin. (1) şi (5), art. 297
în speţă, tribunalul a respins în mod greşit apelul reclamanţilor ca fiind tardiv formulat şi a rezolvat procesul faţă de aceştia fără a intra în cercetarea fondului, astfel încât, în baza art. 297 C. pr. civ., Curtea a admis recursul declarat împotriva deciziei atacate, pe care a casat-o, cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Argeş, urmând ca în rejudecare să fie avute în vedere şi criticile referitoare la chelhiielile de judecată exprimate în cererea de recurs.
(Decizia civilă nr. 11/R din 11 ianuarie 2010)
Prin acţiunea introdusă la data de 24 iunie 2008, reclamanţii I.E., I.F. au chemat în judecată pe pârâţii B.V.O., C.N.C., C.D., SC I M. SRL, OCPI Argeş, B.F., solicitând anularea documentaţiilor cadastrale ce au stat la baza înregistrării de carte funciară nr. 1243 din 24 ianuarie 2005, 12444 din 24 ianuarie 2005 şi 45832/2007 la OCPI Argeş.
în motivare, au arătat că cele trei documentaţii cadastrale sunt întocmite nelegal, cu privire la terenuri pe care beneficiarii înregistrărilor de carte funciară nu le-au deţinut niciodată în proprietate.
Pârâtul Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Argeş a formulat întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a sa, iar în subsidiar a solicitat respingerea acţiunii formulată în contradictoriu cu acest pârât, ca lipsită de obiect sau neîntemeiată.
Ceilalţi pârâţi nu au formulat întâmpinare.
în şedinţa publică din data de 15 octombrie 2008 instanţa a pus în discuţie din oficiu excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
în urma probatoriului administrat în cauză, Judecătoria Piteşti, prin sentinţa civilă nr. 5911 din 15 octombrie 2008 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Argeş, a respins cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Argeş, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea formulată de reclamanţii I.E., I.F., în contradictoriu cu ceilalţi pârâţi, B.V.O. şi B.F., C.N.C. şi C.D., SC I.M. SRL ca inadmisibilă. Prin aceeaşi sentinţă au fost obligaţi reclamanţii să plătească pârâtului
B.O. suma de 100 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând o parte din onorariul de avocat.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului ANCPI - OCPI Argeş este întemeiată, reţi-nându-se că Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară este o instituţie publică cu personalitate juridică, ale cărei atribuţii în domeniul activităţii de publicitate imobiliară sunt strict determinate de lege.
în exercitarea acestor atribuţii nu se creează raporturi juridice de drept civil între această instituţie şi persoanele fizice sau juridice titulare ale cererilor de înscriere ori de rectificare a înscrierilor de carte funciară, raporturi care să poată fi deduse judecăţii în cadrul unor acţiuni având ca obiect anularea documentaţiilor cadastrale ce au stat la baza înscrierilor.
în consecinţă, în lipsa vreunui raport juridic civil între reclamanţi şi acest pârât, nu se justifică formularea acţiunii în contradictoriu cu acesta.
în ceea ce priveşte excepţia invocată din oficiu, instanţa a reţinut că inadmisi-bilitatea intervine în situaţia în care o persoană încearcă valorificarea unor drepturi ale sale, pe calea unui mijloc procesual, care nu este prevăzut de lege, sau a altui mijloc procesual decât cel prevăzut de lege, precum şi în situaţia în care pricina nu este de competenţa generală a instanţelor judecătoreşti.
Prin intermediul prezentei acţiuni reclamanţii au invocat nulitatea unor documentaţii cadastrale, motivată de faptul că beneficiarii acestora nu au niciun drept cu privire la terenurile ce fac obiectul lor.
Accepţiunea expresiei „nulitatea actului juridic civil” este primitoare de două înţelesuri: în primul rând, ca sancţiune care intervine în cazul nerespectării de către actul juridic a condiţiilor sale de valabilitate, iar în al doilea rând desemnează calitatea de instituţie juridică a dreptului civil ce priveşte totalitatea normelor juridice care reglementează sancţiunea nulităţii actuiui juridic civil.
Deşi nu există o definiţie legală a nulităţii, atât în literatura juridică, cât şi în practica judiciară, nulitatea este privită ca o sancţiune care lipseşte actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pentru încheierea lor valabilă.
Prin urmare, sfera de acţiune a nulităţii este circumscrisă actului juridic civil ca manifestare de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte juridice, adică de a crea, modifica sau stinge un raport juridic - efecte care se produc numai dacă, potrivit legii civile, o asemenea intenţie a existat.
Termenului de „act” sau „act juridic” i se dau două înţelesuri deosebite. într-un prim sens, prin „act” se înţelege tocmai manifestarea de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte juridice, adică operaţiunea juridică negotium juris, sens folosit de Codul civil (art. 729, art. 801, art. 802, art. 957 etc.). în cel de-al doilea sens, prin „act” se înţelege înscrisul constatator al operaţiunii juridice, adică mijlocul probator al operaţiei juridice, care este înscrisul.
Analizate din acest punct de vedere, documentaţiile cadastrale ce stau la baza efectuării de înscrieri în Cartea funciară nu întrunesc niciunul dintre cele două sensuri ale „actului juridic”. Aceasta pentru că respectivele documentaţii nu constituie manifestări de voinţă făcute cu intenţia de a produce efecte juridice - adică de a crea, modifica sau stinge un raport juridic - motiv pentru care implicit nu pot constitui nici mijloc de probă atâta timp cât nu reprezintă înscrisuri constatatoare al unor asemenea operaţiuni juridice. Nefiind acte juridice, documentaţiile cadastrale nu pot face obiectul anulării, ca sancţiune care intervine în cazul nerespectării de către actul juridic a condiţiilor sale de valabilitate.
Inexistenţa unui raport juridic atrage necompetenţa generală a instanţelor judecătoreşti de a soluţiona o cerere în anularea unor astfel de documentaţii, cu consecinţa respingerii cererii ca inadmisibilă.
O astfel de soluţie este în consens şi cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului elaborată în aplicarea art. 6 par. 1 din Convenţia europeană a drepturilor omului, potrivit căreia acest articol garantează, în mod implicit, şi dreptul fiecărei persoane de a avea acces la o instanţă. Totuşi, dreptul de acces la instanţă nu este unul absolut, el fiind limitat la câmpul de aplicare al dreptului la un proces echitabil, şi anume la contestaţiile care poartă asupra drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil (Golderc. Regatului Unit, hotărârea din 21 februarie 1975, § 36).
împotriva sentinţei civile sus-menţionate au declarat apel reclamanţii I.E. şi I.F., precum şi pârâţii B.V.O. şi B.F.
în apelul lor, reclamanţii I.E. şi I.F. au criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie arătând că în mod greşit instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Argeş şi a respins cererea formulată în contradictoriu cu această parte.
Tot astfel, prima instanţă greşit a admis şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii reclamanţilor, cu o motivare greşită în raport de prevederile art. 24 din Ordinul nr. 634/2006 potrivit cu care răspunderea privind cunoaşterea limitelor imobilului, indicarea şi conservarea acestora revine proprietarului, iar răspunderea pentru corectitudinea întocmirii documentaţiei şi corespondenţa acesteia cu realitatea din teren, precum şi pentru identificarea şi materializarea limitelor imobilului în concordanţă cu actele doveditoare a dreptului de proprietate puse la dispoziţie de proprietar, revine persoanei autorizate.
Răspunderea pentru atribuirea numărului cadastral, confirmarea suprafeţei rezultată din măsurători şi integrarea imobilului în baza de date revine specialistului care a efectuat recepţia cadastrală. Tot astfel s-a arătat că instanţa de fond trebuia să aibă în vedere prevederile art. 34 din Legea nr. 7/1996 potrivit cu care orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil.
S-a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat urmând a fi încuviinţată proba cu înscrisuri, interogatoriu şi expertiză de specialitate.
în apelul formulat, pârâţii B.V.O. şi B.F. au criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată. Au arătat pârâţii că onorariul de avocat a fost fixat contractual şi a vizat toate căile de atac, cuantumul total fiind de 4.000 lei din care 3.000 lei la instanţa de fond, iar ulterior 1.000 lei, apărătorul respectând în totul clauzele contractului. Instanţa de judecată nu este îndreptăţită să reducă onorariul convenit de avocat şi clientul său potrivit art. 30 din Legea nr. 51/1995.
S-a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinţei apelate şi acordarea cheltuielilor de judecată în integralitatea lor atât la fond, cât şi în apel.
Prin decizia nr. 127 din 4 iunie 2009, Tribunalul Argeş, Secţia civilă, a respins apelul reclamanţilor ca tardiv formulat şi a admis apelul pârâţilor, schimbând în parte sentinţa, în sensul că a obligat reclamanţii să plătească pârâţilor suma de 3.000 lei cheltuieli de judecată.
Au mai fost obligaţi reclamanţii să plătească aceloraşi pârâţi suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere că, la termenul de judecată din 28 mai 2009, apelanţii-pârâţi au invocat excepţia tardivităţii declarării apelului de reclamanţi, excepţie întemeiată.
Astfel, din dovada aflată la dosarul de fond a rezultat că hotărârea apelată a fost comunicată apelanţilor reclamanţi I. la data de 14 noiembrie 2008, iar apelul a fost declarat la 3 decembrie 2008.
Potrivit prevederilor art. 284 alin. (1) C. pr. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
în cauză, astfel cum s-a arătat, reclamanţii au depus cererea de apel cu ne-respectarea termenului de 15 zile de la comunicare astfel cum este stabilit de textul de lege sus-menţionat, aşa încât, pentru considerentele arătate şi în temeiul textului de lege arătat, tribunalul a respins apelul reclamanţilor ca tardiv declarat.
în ceea ce priveşte apelul pârâţilor B.V.O. şi B.F., tribunalul, verificând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa civilă apelată prin prisma criticii formulate, a reţinut că apelul este fondat.
Potrivit prevederilor art. 274 alin. (1) C. pr. civ., partea care cade în pretenţiuni, va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată. Rezultă aşadar că la baza obligaţiei de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală astfel că partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile de judecată făcute justificat de partea câştigătoare.
Deşi la dosarul de fond a fost depusă chitanţa reprezentând onorariul de avocat de 3.000 lei pe care pârâţii apelanţi l-au achitat, instanţa de fond, respingând acţiunea reclamanţilor ca inadmisibilă i-a obligat pe aceştia numai la 100 lei cheltuieli de judecată către pârâţi, deşi dovezi au fost făcute aşa cum s-a arătat pentru suma de 3.000 lei, aşa încât în raport de textul de lege sus arătat şi de dovezile existente la dosar, a fost admis apelul pârâţilor, schimbată în parte sentinţa şi obligaţi reclamanţii să plătească pârâţilor apelanţi suma de 3.000 lei cheltuieli de judecată la instanţa de fond. în temeiul art. 274 alin. (1) C. pr. civ. au fost obligaţi reclamanţii să plătească aceloraşi pârâţi apelanţi suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în apel.
împotriva acestei decizii au declarat recurs în termen legal apelanţii-reclamanţi I.E. şi I.F., criticând-o ca nelegală, potrivit art. 304 pct. 9 C. pr. civ., pentru greşita respingere a apelului acestora ca tardiv declarat.
Recurenţii susţin că nu au exercitat calea de atac a apelului peste termenul prevăzut de lege, ci în ultima zi, respectiv în data de 2 decembrie 2008, în jurul orei 2300, declaraţia de apel fiind transmisă prin fax Tribunalului Argeş şi fiind rezolutată la data de 3 decembrie 2008.
Prin urmare, se impune casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei la instanţa de apel pentru rejudecarea acesteia.
Analizând decizia recurată prin prisma criticii formulate şi având în vedere actele şi lucrările dosarelor de fond, Curtea constată că recursul este fondat urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 284 alin. (1) C. pr. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
în speţă, sentinţa civilă nr. 5911 din 15 octombrie 2008 pronunţată de Judecătoria Piteşti, Secţia civilă, a fost comunicată reclamanţilor I.E. şi I.F. la data de 14 noiembrie
2008, aşa cum reiese din dovezile de comunicare şi procesele-verbale de predare de la dosarul de fond.
Potrivit art. 284, sus-menţionat, raportat la art. 101 alin. (1) şi (5) C. pr. civ., potrivit căruia termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul, iar dacă acesta se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârşitul primei zile următoare, reiese că reclamanţii, faţă de data la care le-a fost comunicată sentinţa judecătoriei, puteau exercita calea de atac până la data de 2 decembrie 2008, inclusiv.
Pentru a ajunge la această concluzie, Curtea constată că, în speţă, ultima zi a termenului de declarare a căii de atac a apelului se împlinea la data de 30 noiembrie
2008, duminica, zi de sărbătoare legală, ceea ce atrăgea prorogarea termenului până la sfârşitul primei zile lucrătoare, 2 decembrie 2008 (1 decembrie fiind de asemenea zi nelucrătoare), iar faţă de această împrejurare, apelul trimis prin fax la 2 decembrie
2008, ora 2302, apare ca fiind declarat în termen.
Prin urmare, tribunalul a respins în mod greşit apelul reclamanţilor ca fiind tardiv formulat şi a rezolvat procesul faţă de aceştia fără a intra în cercetarea fondului, astfel încât, în baza art. 297 C. pr. civ., Curtea va admite recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 127 din 4 iunie 2009, pronunţată de Tribunalul Argeş, Secţia civilă, în dosarul nr. 6036/280/2008, pe care o va casa. cu trimitere spre rejudecare la Tribunalul Argeş, urmând ca în rejudecare să fie avute în vedere şi criticile referitoare la cheltuielile de judecată exprimate în cererea de recurs.
| ← Competenţa de soluţionare a contestaţiei la dispoziţia... | Instanţa de apel nu a analizat motivul de apel vizând... → |
|---|
