Condiţiile restituirii imobilelor aflate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate integral, care au dobândit astfel de bunuri după privatizare, cu bună credinţă. Calitatea procesuală activă a persoanei juridice care, în calitate de societate c
| Comentarii |
|
- Legea nr. 10/2001, republicată: art. 21 alin. (1) şi (2), art. 29 alin. (1)
Prin notificarea adresată de D.C. către Prefectura Judeţului A., acesta nu a solicitat restituirea în natură, ci în echivalent, a imobilului teren în suprafaţă de 6000 mp, situat în P., str. T.I.
La alin. (2) din notificare chiar a precizat că doreşte să fie despăgubit în drepturi băneşti, respectiv cu suma de 60.000 lei.
Dar, chiar şi în situaţia în care ar fi solicitat restituirea în natură a terenului, această măsură nu este posibilă, în acest sens fiind dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, potrivit cu care „pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate".
Şi normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 precizează că nu au obligaţia restituirii în natură societăţile comerciale privatizate integral, care au dobândit astfel de bunuri după privatizare, dacă sunt dobănditori de bună credinţă.
Or pârâta SC M. SA a fost privatizată integral înainte chiar de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, la data de 1 ianuarie 1990 terenul în suprafaţă de 385 mp aflându-se în patrimoniul său, situaţie faţă de care nu este posibilă restituirea în natură a terenului.
Proprietarul terenului în litigiu, care a formulat şi notificare în baza Legii nr. 10/2001, este D.C. Acesta a cesionat numitului P.I.O. drepturile litigioase ce fac obiectul dosarului civil nr. 271/109/2007aflat la momentul cesiunii pe rolul Tribunalului A. Prin contractul de cesiune de drepturi litigioase autentificat sub nr. 681 din 18 februarie 2009, P.I.O. a cesionat către SC C.A. C.T.P. SRL drepturile litigioase ce au făcut obiectul dosarului nr. 271/109/2007, iar potrivit acestui contract, reclamanta, în calitate de societate cesionară, se substituie cedentului în ceea ce priveşte toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din calitatea de petiţionar.
Având în vedere şi faptul că obiectul cesiunii îl constituie dreptul de proprietate asupra terenurilor situate în Municipiul P., str. D., judeţul A., precum şi despăgubirile de orice fel, măsurile reparatorii sau bunurile oferite în compensarea terenurilor ce nu au fost restituite în natură de către autorităţile statului sau de persoanele obligate de lege în acest sens, reclamanta îşi justifică pe deplin calitatea procesuală activă, respectiv identitatea între aceasta şi cel care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii.
(Decizia civilă nr. 151/A din 25 noiembrie 2010)
La data de 21 aprilie 2009, contestatoarea SC C.A. C.T.P. SRL a formulat în contradictoriu cu intimata SC M. SA Piteşti, contestaţie împotriva deciziei civile nr. 1 din 20 martie 2009 emisă de către acesta, solicitând anularea acesteia şi restituirea în natură a suprafeţei de 384 mp, teren situat în str. D., judeţul A., cu cheltuieli de judecată.
în motivare s-a arătat că D.C. a cesionat drepturi litigioase asupra terenurilor sale lui P.I.O. prin actul autentificat sub nr. 1301/2007, care la rândul său le-a cesionat contestatoarei prin actul autentificat sub nr. 681/2009.
Potrivit Legii nr. 10/2001, D.C. a solicitat restituirea în natură a terenului situat în str. D. (fostă T.l.) pentru suprafaţa totală de 69.093 mp (72.334 mp rezultată în urma măsurătorilor), teren rămas de pe urma autorilor săi, pentru care s-a emis dispoziţia nr. 29489 din 11 decembrie 2006 prin care s-au propus despăgubiri pentru 22734 mp, împotriva căreia aceasta a formulat contestaţie. Potrivit deciziei civile nr. 86/A/2008 a Curţii de Apel P. s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 15932 mp şi obligarea Primarului Municipiului P. să înainteze notificarea şi actele anexe acesteia către cele 5 unităţi deţinătoare printre care şi intimata pentru suprafaţa de 384 mp deţinută de aceasta.
în baza Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor nr. 2 din 20 martie 2009 s-a adoptat decizia nr. 1 din 20 martie 2009 prin care s-a respins notificarea privind restituirea în natură a suprafeţei de 384 mp, întrucât terenul a aparţinut lui D.C. şi s-a solicitat restituirea şi în natură, nu numai în echivalent cum greşit s-a reţinut. De asemenea, sub acest aspect în mod greşit s-a făcut trimitere la art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 întrucât terenul se află în patrimoniul intimatei. Faptul că aceasta s-a privatizat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, respectiv în 1994, nu atrage incidenţa art. 29, ci a art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, deoarece suprafaţa de 384 mp a fost preluată în mod abuziv.
La data de 18 iunie 2009 contestatoarea şi-a completat acţiunea în sensul că a solicitat chemarea în judecată şi a intimatei AVAS, în calitate de instituţie publică implicată în privatizarea intimatei SC M. SA, urmând a se acorda în subsidiar despăgubiri pentru terenul care nu se va putea restitui în natură.
La data de 9 septembrie 2008 intimata AVAS a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei, întrucât doar foştii proprietari au calitatea de persoane îndreptăţite la restituirea terenului sau acordarea de măsuri reparatorii, precum şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a AVAS, deoarece între aceasta şi părţi nu există niciun raport de drept material, iar decizia contestată nu provine de la intimata AVAS. Pe fond s-a arătat că, în cauză, contestatoarea nu a parcurs procedura administrativă obligatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001 faţă de AVAS pentru a putea solicita în instanţă măsuri reparatorii.
La rândul său, intimata SC M. SA a formulat întâmpinare prin care a invocat de asemenea excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei, pentru aceleaşi considerente arătate de AVAS, precum şi inadmisibilitatea cererii de restituire în natură a terenului, întrucât notificatorul D.C. a solicitat să fie despăgubit cu drepturi băneşti. Pe fond, s-a solicitat respingerea contestaţiei cu motivarea că pentru teren a fost despăgubit numitul M.C., potrivit Legii nr. 247/2005, prin sentinţa civilă nr. 57 din 14 februarie 2007, rămasă irevocabilă, astfel că pentru DC intimata SC M. SA nu are calitatea de unitate deţinătoare, iar decizia civilă nr. 86/A/2008 a Curţii de Apel P. nu le este opozabilă, fiind aplicabile dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Prin încheierea de şedinţă din 17 decembrie 2009, Tribunalul A. a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a AVAS, precum şi cererea de intervenţie în interes propriu formulată de către O.D., întrucât interesul acestuia nu este născut şi actual.
Aceeaşi instanţă, prin sentinţa civilă nr. 155 din 1 iulie 2010, a respins excepţiile invocate de intimaţi şi a admis în parte contestaţia completată, în sensul că a anulat decizia nr. 1 din 20 martie 2009 emisă de SC M. SA şi a constatat că reclamanta este îndreptăţită să primească măsuri reparatorii în condiţiile legii speciale pentru suprafaţa de 384 mp teren situat în P., str. D., judeţul A.
Pentru a se pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin decizia civilă nr. 86/A din 31 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel P, rămasă irevocabilă, s-a dispus în baza raportului de expertiză tehnică B.P., obligarea pârâtului Primarul Municipiului P. să înainteze notificarea lui D.C. şi actele anexate către unitatea deţinătoare, printre care şi intimata SC M.R. SA pentru suprafaţa de 384 mp deţinută de aceasta şi identificată pe schiţa cu S9.
Prin decizia nr. 1 din 20 martie 2009 intimata a respins notificarea lui D.C. de restituire a terenului reţinând că decizia nr. 86/A/2008 a Curţii de Apel P. nu îi este opozabilă, şi întrucât aceasta a fost privatizată integral, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, sunt aplicabile dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel că măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia de stat care a efectuat privatizarea, respectiv AVAS.
în cauză, s-a apreciat calitatea procesuală activă a contestatoarei prin contractul de cesiune de drepturi litigioase imobiliare autentificat sub nr. 1304 din 3 iulie 2007 şi respectiv nr. 681 din 18 februarie 2009 de către BNP A.C., prin care a devenit succesoarea cu titlu particular a notificatorului D.C. cu privire la dreptul invocat asupra terenului în suprafaţă de 384 mp situat în str. D., judeţul A., precum şi a calităţii procesuale pasive a AVAS în raport de cererea completatoare de la dosar şi de dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, precum şi de faptul că intimata SC M. SA a fost privatizată integral la data apariţiei Legii nr. 10/2001 de către o instituţie publică, conform contractului de vânzare cumpărare acţiunii.
Cu privire la identificarea terenului de 384 mp, tribunalul a reţinut că prin raportul de expertiză tehnică P.M. s-au transpus în teren actele primare pentru 7,33 ha. ale autorului D.C. şi s-a concluzionat că suprafaţa de 384 mp face parte din fosta proprietate a acestuia, fiind deţinută în prezent de intimata SC M. SA cu destinaţia de curţi construcţii, fiind liber de construcţii. Terenul în litigiu s-a aflat în 1993 în patrimoniul SC M,, conform certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, iar în 1994, atât FPS, cât şi FPPV O au vândut acţiuni SC M.V. SA, care în 1995 s-a modificat în SC M. SA.
La data de 1 ianuarie 1990 terenul s-a aflat în administrarea I.J.T.L. în cauză, s-a identificat terenul ca fiind fosta proprietate a lui D.C., astfel că nu are nicio relevanţă faptul că pentru acest teren ar fi primit despăgubiri alte persoane fizice conform Legii nr. 247/2005.
Referitor la cererea privind restituirea în natură, tribunalul a reţinut că, aşa cum s-a reţinut şi prin decizia civilă nr. 86/A din 31 martie 2008 a Curţii de Apel P., D.C. a formulat notificare prin care a solicitat acordarea de despăgubiri în echivalent bănesc pentru terenurile ce au aparţinut părţilor săi, din care face parte şi terenul în litigiu, acesta fiind evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate cu respectarea dispoziţiilor legale, ceea ce constituie tocmai ipoteza prevăzută de art. 29 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
S-a conchis astfel că nu se poate restitui în natură terenul în suprafaţă de 384 mp, urmând ca în raport de dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul imobilelor prevăzute la alin. (1) măsurile reparatorii în echivalent să se propună de instituţia publică care efectuează privatizarea, respectiv AVAS, cu aplicarea art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, sens în care s-a admis în parte contestaţia, aşa după cum s-a arătat cu ocazia reproducerii dispozitivului hotărârii.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel în termen legal reclamanta SC C.A.
C.T.P. SRL, cu sediul în comuna M., judeţul A. şi pârâta AVAS, cu sediul în B., care o critică pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Reclamanta susţine, printr-un prim motiv de apel, că i-a fost încălcat dreptul la apărare, cât şi principiul contradictorialităţii.
Aşa cum rezultă din încheierea de dezbateri din 24 iunie 2010, instanţa a interpretat cererea sa ca fiind una de amânare a cauzei pentru a lua cunoştinţă de conţinutul raportului de expertiză, însă cererea a fost de amânare pentru lipsa raportului de expertiză. Amânarea cauzei se impunea şi ca urmare a faptului că pârâta SC M. SA solicitase suplimentarea probei cu înscrisuri, ce au fost depuse la 24 iunie 2010, dar care nu i-au fost comunicate.
Printr-un al doilea motiv de apel susţine că instanţa a încălcat principiul restituirii în natură, consacrat de art. 7 din Legea nr. 10/2001. A solicitat în principal restituirea în natură şi numai în subsidiar acordarea de măsuri reparatorii. Or, restituirea în natură a terenului este posibilă conform concluziilor raportului de expertiză P.M.
Pentru aceste motive solicită admiterea apelului, modificarea sentinţei, iar pe fond să se dispună restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 384 mp.
Pârâta AVAS B., dezvoltând apelul, arată că excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a reclamantei a fost greşit soluţionată de către instanţă. Terenul în litigiu provine de la D.C., care a cesionat drepturile sale litigioase imobiliare lui P.I., iar acesta din urmă reclamantei.
în materia Legii nr. 10/2001 numai foştii proprietari ai imobilelor preluate abuziv sunt cei incluşi în categoria de persoane îndreptăţite, nu şi succesorii cu titlu particular.
Tot greşit a fost rezolvată de către instanţă şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a AVAS, aceasta neavând o asemenea calitate, întrucât între reclamantă şi AVAS nu există niciun raport de drept material care să poată fi transpus în plan procesual prin această cerere.
Decizia a cărei anulare se solicită emană de la SC M. SA, astfel că AVAS nu are calitate procesuală pasivă.
Prin ultima critică invocată, pârâta AVAS reia practic primul motiv de apel, în sensul că reclamanta nu este persoană îndreptăţită în condiţiile Legii nr. 10/2001, pentru a recurge la procedura acestei legi, în vederea obţinerii de măsuri reparatorii, precizând totodată că reclamanta nu a parcurs procedura administrativă obligatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001 faţă de AVAS, pentru a recurge la procedura acestei legi.
Solicită, pentru aceste motive, admiterea apelului şi respingerea acţiunii.
Verificând actele de la dosar, în raport cu criticile formulate, Curtea constată următoarele:
Apelul declarat de reclamanta SC C.A. C.T.P. SRL este nefondat sub aspectul ambelor critici invocate pentru cele ce preced:
Este adevărat că prin cererea de la dosar, reclamanta a solicitat amânarea cauzei pentru lipsa raportului de expertiză topografică, iar instanţa a reţinut că acordarea unui nou termen de judecată s-a cerut pentru studierea expertizei, însă măsura dispusă de către instanţă, de respingere a acestei cereri este legală.
După cum rezultă din actele de la dosar, reclamanta a solicitat amânarea cauzei la data de 18 iunie 2010, în condiţiile în care expertiza fusese depusă la dosarul cauzei încă din data de 20 mai 2010.
Potrivit dispoziţiilor art. 209 C. pr. civ., „expertul este dator să-şi depună lucrarea cu cel puţin 5 zile înainte de termenul fixat pentru judecată”.
în speţă, termenul de judecată era fixat pentru data de 24 iunie 2010, în timp ce expertiza a fost depusă anterior, la data de 20 mai 2010, cu respectarea termenului prevăzut de textul de lege sus enunţat, aşa încât nu se justifica amânarea cauzei nici pentru depunerea expertizei, aşa cum a cerut reclamanta, deoarece lucrarea fusese deja depusă şi nici pentru studierea expertizei, aceasta fiind depusă în termen legal.
Mai mult decât atât, instanţa a dat posibilitatea reclamantei să depună la dosar concluzii scrise, sens în care a amânat pronunţarea la data de 1 iulie 2010.
în intervalul de timp de la 24 iunie 2010 şi până la data amânării pronunţării, reclamanta a avut posibilitatea să ia cunoştinţă atât despre expertiza efectuată în cauză, cât şi de actele depuse în dosar de pârâta SC M. SA, însă aceasta nu a înţeles să prezinte în dosar concluzii scrise.
Aşadar, nu a fost încălcat dreptul la apărare al apelantei-reclamante şi nici principiul contradictorialităţii.
Nefondată este şi următoarea critică invocată, ce vizează modalitatea de soluţionare a fondului cauzei, iar din acest punct de vedere Curtea constată că soluţia instanţei de fond, de acordare de măsuri reparatorii în condiţiile legii speciale, corespunde prevederilor înscrise în Legea nr. 10/2001.
în primul rând, aşa cum bine a reţinut şi prima instanţă, prin notificarea adresată de D.C. către Prefectura Judeţului A., acesta nu a solicitat restituirea în natură, ci în echivalent a imobilului teren în suprafaţă de 6000 mp, situat în P., str. T.l.
La alin. (2) din notificare chiar a precizat că doreşte să fie despăgubit în drepturi băneşti, respectiv cu suma de 60.000 lei.
Dar, chiar şi în situaţia în care ar fi solicitat restituirea în natură a terenului, această măsură nu este posibilă, în acest sens fiind dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, potrivit cu care „pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate".
Şi normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 precizează că nu au obligaţia restituirii în natură societăţile comerciale privatizate integral, care au dobândit astfel de bunuri după privatizare, dacă sunt dobânditori de bună credinţă.
Or, pârâta SC M. SA a fost privatizată integral înainte chiar de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, la data de 1 ianuarie 1990 terenul în suprafaţă de 385 mp aflându-se în patrimoniul său, situaţie faţă de care nu este posibilă restituirea în natură a terenului.
în consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 296 C. pr. civ. se va respinge apelul ca nefondat.
Apelul declarat de pârâta AVAS este, de asemenea, nefondat.
Contrar celor susţinute prin primul motiv de apel, reclamanta are calitate procesuală activă, aşa după cum a reţinut în mod judicios şi instanţa de fond.
Proprietarul terenului în litigiu, care a formulat şi notificare în baza Legii nr. 10/2001 este D.C. Acesta a cesionat numitului P I.O. drepturile litigioase ce fac obiectul dosarului civil nr. 271/109/2007 aflat la momentul cesiunii pe rolul Tribunalului A. Prin contractul de cesiune de drepturi litigioase autentificat sub nr. 681 din 18 februarie 2009, P I.O. a cesionat către SC C A. C.T.P. SRL drepturile litigioase ce au făcut obiectul dosarului nr. 271/109/2007, iar potrivit acestui contract, reclamanta, în calitate de societate cesionară, se substituie cedentului în ceea ce priveşte toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din calitatea de petiţionar.
Având în vedere şi faptul că obiectul cesiunii îl constituie dreptul de proprietate asupra terenurilor situate în Municipiul P., str. D., nr. 17, judeţul A., precum şi despăgubirile de orice fel, măsurile reparatorii sau bunurile oferite în compensarea terenurilor ce nu au fost restituite în natură de către autorităţile statului sau de persoanele obligate de lege în acest sens, reclamanta îşi justifică pe deplin calitatea procesuală activă, respectiv identitatea între aceasta şi cel care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecăţii.
Nu pot fi reţinute nici următoarele critici formulate, care vizează modalitatea de soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a AVAS, cât şi faptul că reclamanta nu a parcurs procedura administrativă obligatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001 faţă de AVAS.
Din aceste puncte de vedere, Curtea constată că în mod legal procedura administrativă a fost parcursă în contradictoriu cu pârâta SC M. SA, întrucât obligaţia de a răspunde la notificare revine societăţii comerciale deţinătoare, în patrimoniul căreia se află imobilul, care nu trebuie să se limiteze, când este cazul, a respinge cererea de restituire în natură a imobilului, ci are obligaţia de a face ofertă de acordare a măsurilor reparatorii conform Legii nr. 10/2001, republicată.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, „persoana îndreptăţită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deţinătoare" a imobilului.
în speţă a fost respectată această prevedere legală, în sensul că notificarea, iniţial adresată Prefecturii judeţului Argeş, a fost dirijată către pârâta SC M. SA, în calitate de unitate deţinătoare a terenului în litigiu.
Cât priveşte calitatea procesuală pasivă a AVAS, aceasta îi este conferită prin ege, respectiv dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001.
Astfel, art. 29 alin. (1) prevede că, „pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate".
Potrivit art. 29 alin. (2) din acelaşi act normativ „dispoziţiile alin. (1) sunt aplicabile şi în cazul în care imobilele au fost înstrăinate”.
Alin. (3) al art. 29 prevede că „în situaţia imobilelor prevăzute la alin. (1) şi (2), măsurile reparatorii în echivalent se propun de instituţia publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea, dispoziţiile art. 26 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător".
Prin urmare, potrivit acestor reglementări legale, instituţia publică care efectuează privatizarea trebuie să propună măsurile reparatorii în echivalent, în speţă AVAS, astfel că şi această excepţie a fost corect soluţionată de către instanţa de fond.
Pentru toate aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 296 C. pr. civ. se va respinge ca nefondat şi apelul declarat de pârâta AVAS.
| ← Consecinţele deţinerii unei persoane după împlinirea... | Competenţa de soluţionare a contestaţiei la dispoziţia... → |
|---|
