Autoritate de lucru judecat. Condiţii
| Comentarii |
|
Potrivit art. 1201 din Codul civil, "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate".
Există autoritate de lucru judecat atunci când atât proprietarul iniţial al bunului - într-un prim litigiu -, cât şi dobânditorul cu titlu particular - într-un al doilea litigiu - solicită aceluiaşi pârât eliberarea imobilului, invocând drept cauză a cererii de chemare în judecată contractele de vânzare-cumpărare prin care au dobândit proprietatea bunului.
(Decizia nr. 1412 din 4 iunie 2002 - Secţia a IV-a civilă)
Prin cererea înregistrată la data de 28.11.2000 pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, reclamanta l.l. a chemat în judecată pe pârâtul I.T. şi a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună evacuarea pârâtului pentru lipsa de titlu din curtea imobilului ce-i aparţine reclamantei.
în motivarea cererii se arată că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în Bucureşti, compus din 200 mp şi construcţie, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3132/2000 şi că pârâtul ocupă în mod abuziv o parte din teren.
Prin Sentinţa civilă nr. 3216 din 20.04.2001, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a respins cererea, constatând autoritatea de lucru judecat în raport de Sentinţa civilă nr. 3107/2000 a aceleiaşi judecătorii.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut - sub aspectul criticilor formulate ulterior prin căile de atac - că, prin Sentinţa civilă nr. 3107/2000 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, a fost respinsă cererea de evacuare formulată de reclamanta T.M.A. împotriva aceluiaşi pârât şi cu privire la acelaşi imobil.
între cele două cereri există identitate de părţi, de obiect şi de cauză, în sensul prevederilor art. 1201 din Codul civil, reclamanta în prezentul litigiu dobândind prin vânzare-cumpărare imobilul de la numita T.M.A.
Sub aspectul cauzei, ca element necesar pentru verificarea autorităţii de lucru judecat, s-a reţinut că atât reclamanta, cât şi autoarea sa şi-au fundamentat pretenţiile pe existenţa dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu şi pe prerogativele conferite de acesta, precum şi pe inexistenţa vreunui drept locativ al pârâtului.
Prin Decizia civilă nr. 2964 din 3.12.2001, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ a respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-reclamantă l.l. împotriva Sentinţei civile nr. 3216 din 20.04.2001 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, considerând că prima instanţă a făcut o corectă interpretare a prevederilor art. 1201 din Codul civil.
împotriva acestei decizii a declarat recurs apelanta-reclamantă l.l.
Prin motivele de recurs formulate se critică decizia instanţei de apel în temeiul art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, susţinându-se că aceasta a făcut o greşită interpretare a dispoziţiilor art. 1201 din Codul civil în ceea ce priveşte necesitatea identităţii de cauză între cele două cereri pentru a exista autoritate de lucru judecat.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 1201 din Codul civil "este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate".
Se susţine prin motivele de recurs că între cele două cereri - cea soluţionată irevocabil prin Sentinţa civilă nr. 3107 din 31.03.2000 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi cea care face obiectul prezentului litigiu - nu ar exista identitate de cauză "ceea ce face inoperantă excepţia autorităţii de lucru judecat".
Susţinerile nu sunt întemeiate.
Ceea ce interesează pentru autoritatea de lucru judecat este cauza cererii de chemare în judecată, temeiul ei juridic, care nu se confundă cu cauza acţiunii civile în totalitatea ei.
în cererea înregistrată la data de 3.09.1999 şi soluţionată prin Sentinţa civilă nr. 3107 din 31.03.2000 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, cauza cererii de chemare în judecată este un contract de vânzare-cumpărare, prin care reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului parţial ocupat de către pârât.
în prezentul litigiu, cererea de chemare în judecată a avut drept cauză acelaşi mod de dobândire a proprietăţii - un contract de vânzare-cumpărare (încheiat de reclamantă cu T.M.A. - reclamantă în litigiul anterior).
Ambele cereri au fost întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 480 din Codul civil, iar ca temei au avut existenţa dreptului de proprietate în patrimoniile reclamantelor, drept de proprietate dobândit prin contract de vânzare-cumpărare.
Apare astfel evident că ambele cereri au avut aceeaşi cauză (fiind, de altfel, normal ca succesorul în drepturi, invocând aceleaşi pretenţii ca şi autorul său şi acelaşi fundament al pretenţiilor, să beneficieze de protecţia juridică legală).
Apreciind, pentru considerentele expuse, că instanţa de apel a făcut o corectă interpretare a prevederilor art. 1201 din Codul civil, în baza art. 316 din codul de procedură civilă raportat la art. 296 din Codul de procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
| ← Constructor de bună-credinţă. Acţiune în despăgubiri.... | Autoritate de lucru judecat. Condiţii → |
|---|
