Contract de arendare. Calamitarea recoltelor. Suportarea riscului contractului
| Comentarii |
|
Art. 21 alin. 1 din Legea nr. 16/1994 prevede că părţile pot stabili de comun acord cazurile şi limitele suportării daunelor produse prin calamităţi naturale.
în cazul în care părţile nu au prevăzut cazurile şi limitele suportării daunelor produse de calamităţi naturale, se va aplica regula generală, respectiv riscul contractului va fi suportat de debitorul obligaţiei imposibil de executat.
Calamitarea recoltelor îl pune pe arendaş în situaţia de a nu-şi putea executa obligaţia asumată din cauze care nu îi sunt imputabile.
în consecinţă, având în vedere şi dispoziţiile art. 1457 din Codul civil, se pot acorda scăzăminte proporţional cu suprafeţele calamitate.
(Decizia nr. 2443 din 25 septembrie 2001 - Secţia a 111-a civilă)
Prin Sentinţa civilă nr. 1793 din 10.05.2000, Judecătoria Giurgiu a respins excepţia de necompetenţă materială şi pe fond a admis acţiunea formulată de reclamantul P.N. (aşa cum a fost precizată) împotriva pârâtei societatea comercială "O." S.R.L. A anulat ca netimbrat capătul de cerere privind impozitul pe terenul agricol arendat.
Pârâta a fost obligată la plata către reclamant a cantităţii de 3176 kg grâu sau contravaloarea acesteia de 12.422.400 lei şi a sumei de 1.953 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 01.10.1996, între reclamant şi societatea comercială s-a încheiat contractul de arendare, prin care reclamantul a dat pârâtei în arendă suprafaţa de 3,235 ha teren arabil, pentru a fi folosit conform destinaţiei sale de teren arabil.
Conform art. 26 din contract, acesta se încheie pe o perioadă de 5 ani, fiind valabil până la 01.10.2001, iar potrivit art. 27 plata va fi suportată de arendaş în natură sau, cu acordul părţilor, în bani, la nivelul de 800 kg grâu/ha la preţul de achiziţie practicat de stat în momentul plăţii arendei.
Reclamantul nu a primit nici un fel de plată în natură sau echivalent bănesc pentru perioada 1998 - 1999.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta S.C. "O." S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că, deşi pentru anii 1998- 1999 apelanta-pârâtă a depus la dosar acte de constatare şi procese-verbale din care rezultă că producţia de grâu a fost calamitată (arătându-se şi procentul), totuşi instanţa nu a făcut nici un scăzământ din arendă, încălcând astfel prevederile art. 1457 din Codul civil.
Prin Decizia civilă nr. 1011 din 12.12.2000, Tribunalul Giurgiu a admis apelul şi a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a obligat pârâta să plătească reclamantului cantitatea de 4868 kg grâu sau contravaloarea acesteia la preţul plătit de stat în momentul punerii în executare a sentinţei, şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei. A obligat pe intimat să plătească apelantei suma de 2.519.396 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul P.N., criticând decizia pentru netemeinicie, recurs motivat în drept.
S-a susţinut că, în mod greşit, Tribunalul Giurgiu a apreciat plata cantităţii de 4868 kg la preţul "plătit de stat în momentul punerii în executare a sentinţei", întrucât legal se plăteşte preţul la valoarea de circulaţie la data executării sentinţei. Cantitatea de grâu apare eronat 4868 kg, deşi în realitate este de 5176 kg grâu.
Recursul este nefondat.
Rezultă din actele şi lucrările dosarului că, la pronunţarea hotărârii, tribunalul a avut în vedere raportul de expertiză întocmit în cauză, în faza apelului, care a luat în calcul şi procentul de calamitate de 25% pentru anul 1998. Pentru anul 1999 nu s-a calculat scăzământ din cauza calamităţilor.
Art. 21 alin. 1 din Legea nr. 16/1994 prevede că părţile pot stabili de comun acord cazurile şi limitele suportării daunelor produse prin calamităţi naturale.
în cazul în care părţile nu au prevăzut cazurile şi limitele suportării daunelor produse de calamităţi naturale, se aplică regula generală, respectiv că riscul contractului va fi suportat de debitorul obligaţiei imposibil de executat.
Or, în asemenea cazuri, calamitarea recoltelor îl pune pe arendaş în situaţia de a nu-şi putea executa obligaţia asumată din cauze care nu îi sunt imputabile.
Având în vedere şi dispoziţiile art. 1457 din Codul civil, corect a procedat tribunalul, acordând scăzăminte proporţional cu suprafeţele calamitate.
Pentru considerentele arătate, Curtea constată neîndeplinite cerinţele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 din Codul de procedură civilă, în care pot fi încadrate motivele de recurs invocate, astfel încât, în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat. (Judecator Ioana Surdescu)
| ← Contract de asigurare facultativă. Plata despăgubirii de... | Constructor de bună-credinţă. Acţiune în despăgubiri.... → |
|---|
