Autoritatea lucrului judecat. Efectul pozitiv
| Comentarii |
|
- Cod civil: art. 1201
Efectul pozitiv al puterii lucrului judecat operează în sensul că hotărârea judecătorească exprimă adevărul cu privire la situaţia juridică a imobilului litigios, astfel încât ceea ce a format obiectul judecăţii acţiunii în revendicare se impune într-o manieră imperativă în toate litigiile viitoare. Altfel spus, independent de efectele substanţiale ale judecăţii, efectul pozitiv al lucrului judecat asigură imuabilitatea, permanenţa constatărilor jurisdicţionale anterioare, astfel încât pârâţii din prima acţiune se vor putea prevala de acestea în noul proces, obligând instanţa să îşi fundamenteze soluţia pe problema de drept rezolvată irevocabil în cursul primei judecăţi.
(Decizia nr. 51/A din 16 februarie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 785 din 3 decembrie 2008 a Tribunalului Bistriţa Năsăud, s-a respins ca neîntemeiată acţiunea civilă formulată de reclamantele C.M., V.F. şi B.A., împotriva dispoziţiei nr. 163/11.09.2008 emisă de Preşedintele Consiliului judeţean Bistriţa-Năsăud în contradictoriu cu pârâţii Consiliul judeţean Bistriţa-Năsăud, Preşedintele Consiliului Judeţean Bistriţa-Năsăud şi Judeţul Bistriţa-Năsăud, reprezentat prin Preşedintele Consiliului judeţean Bistriţa-Năsăud.
împotriva acestei sentinţe reclamantele C.M., V.F. şi B A. au declarat apel în termen legal solicitând instanţei admiterea acestuia, schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii acţiunii civile aşa cum a fost formulată.
Analizând sentinţa criticată prin prisma motivelor de apel formulate şi a apărărilor invocate, Curtea în temeiul art. 296 C. pr. tiv. reţine următoarele:
Astfel, reclamantele apelante susţin că instanţa de fond a făcut o confuzie între terenul solicitat de reclamant înscris în CF nr. 1620 Bistriţa nr. top. 1592, nr. top. 1593/2 în suprafaţă de 203 mp şi terenul înscris în CF nr. 308 Bistriţa nr. top. 1593/1.
Din coala evolutivă a CF nr. 308 Bistriţa rezultă că imobilul înscris sub A+2, nr. top. 1593/1, casă de piatră şi curte în suprafaţă de 109 stjp, situat în str. M. nr. 5, a constituit proprietatea tabulară a numiţilor D l. şi soţia B.E., în părţi egale, cu titlu de cumpărare, la data de 15.03.1953.
Ulterior, în baza deciziunilor nr. 133/12.08.1955 şl nr. 30/21.02.1957 ale Comitetului Executiv a Sfatului Popular al oraşului Bistriţa şi a Decretului de
expropriere nr. 600/20.121955, asupra imobilului de mai sus, s-a intabulat dreptul de proprietate, cu titlu de expropriere ca monument de cultură, în favoarea Statului Român.
Totodată, din decizia nr. 20.042N - 1957 emisă de Comitetul Executiv al Sfatului Popular Regional Cluj, prin care s-a dat destinaţia de muzeu raional al imobilului construcţie rezultă că, imobilul preluat în proprietatea Statului prin decretul de
expropriere nr. 600/20.12.1955, înscris în CF nr. 308 Bistriţa nr. top. 1593/1 are o
suprafaţă construită de 210 mp şi teren aferent de 624 mp
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1666/06.06.1974,
vânzătoarea C.E.L.C., născută M., a înstrăinat cumpărătorilor S G. şi soţia S.F., în baza autorizaţiei de înstrăinare nr. 4441 din 25.04.1974 eliberată de Consiliul Popular al oraşului Bistriţa, imobilele înscrise în CF nr. 1620 şi CF nr. 1900 Bistriţa, cu nr. top. 1592 şi 1593/2, constând din: casă de piatră cu etaj, curte şi grădină, cu suprafaţa totală de 946 mp, pentru preţul de 150.000 lei.
Totodată, în cuprinsul convenţiei, cumpărătorii au precizat că le este cunoscută situaţia de fapt şi de drept a imobilului cumpărat, pe care înţeleg să îl dobândească ca atare pe riscul lor şi le sunt cunoscute menţiunile din autorizaţia de înstrăinare, îndeosebi faptul că potrivit prevederilor schiţei de sistematizare, imobilul este situat în zona istorică a oraşului, având regimul de construcţii P+1-3 etaje şi că imobilul înscris în CF 1900, nr. top.1593/2 s-a înstrăinat numai în scopul de a fi alipit imobilului cu nr. top. 1592 din CF nr. 1620.
Cumpărătorii S.G. şi soţia S.F., antecesorii reclamantelor, şi-au intabulat dreptul de proprietate asupra imobilului mai sus arătat prin încheierea CF nr. 845-846/08.06.1974.
Din memoriul justificativ care a stat la baza autorizaţiei de înstrăinare nr. 4441/1974 rezultă că suprafaţa imobilului cu nr. top.1592 şi nr. top.1593/2 conform CF este de 946 mp, iar conform măsurătorii din teren este de 753 mp, rezultând o diferenţă de minus 193 mp
Prin sentinţa civilă nr. 1983/15.05.2001 a Judecătoriei Bistriţa, rămasă definitivă prin decizia nr. 802/A/29.11.2001 a Tribunalului Bistriţa, s-a admis acţiunea civiiă precizată şi formulată de reclamantele B.A., C.M. şi V.F. împotriva pârâtei Şcoala Populară de Artă Bistriţa şi a fost respinsă cererea de intervenţie în interesul pârâtei formulată de Consiliul Judeţean Bistriţa Năsăud şi în consecinţă, pârâta a fost obligată să le recunoască reclamantelor dreptul de proprietate pentru terenul înscris în CF nr. 1620 Bistriţa nr. top. 1952 şi 1952/2 în suprafaţă de 203 mp şi să le predea terenul în posesie şi folosinţă.
Prin decizia civilă nr. 1159/22.05.2002 a Curţii de Apel Cluj, s-a admis în parte recursul pârâtei Şcoala Populară de Artă Bistriţa, s-a modificat decizia nr. 802/2001 a Tribunalului Bistriţa Năsăud în sensul admiteri apelului pârâtei împotriva sentinţei civile nr. 1983/15.05.2001 a Judecătoriei Bistriţa, care a fost schimbată în sensul respingerii acţiunii civile în revendicare imobiliară şi a menţinerii dispoziţiilor referitoare la cererea de intervenţie formulată de Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud.
în considerentele acestei hotărâri judecătoreşti s-a statuat că reclamantele nu au dovedit prin nici o probă că pârâta a încălcat dreptul de proprietate al reclamantelor. Dimpotrivă, suprafaţa imobilului înstrăinat şi dobândit de antecesorii reclamantelor este de 753 mp şi nicidecum aceea înscrisă în CF. Proprietăţile părţilor sunt delimitate printr-un zid construit cu peste 40 de ani, ce constituie mejdia dintre ele, pe care reclamantele nu au contestat-o, iar părţile folosesc fiecare suprafaţa de teren dobândită prin acte, respectiv 741 mp reclamantele şi 595 mp pârâta, aspecte confirmate şi de constatările raportului de expertiză, ale cărui concluzii nu se bazează pe încălcarea sau ocuparea abuzivă de către pârâtă a proprietăţii reclamantelor, ci pe un alt raţionament şi anume, de a satisface cererea reclamantelor de a deţine în fapt suprafaţa de 946 mp teren.
Este corectă constatarea instanţei de fond referitoare la existenţa autorităţii lucrului judecat a acestei decizii raportat la litigiul dedus judecăţii. în speţă, operează efectul pozitiv al puterii lucrului judecat în sensul că hotărârea judecătorească exprimă adevărul cu privire la situaţia juridică a imobilului litigios astfel încât ceea ce a format obiectul judecăţii acţiunii în revendicare se impune într-o manieră imperativă în toate litigiile viitoare. Altfel spus, independent de efectele substanţiale ale judecăţii, efectul pozitiv al lucrului judecat asigură Imuabilitatea, permanenţa constatărilor jurisdicţionale anterioare astfel încât pârâţii din prima acţiune se vor putea prevala de acestea în noul proces, obligând instanţa să îşi fundamenteze soluţia pe problema de drept rezolvată irevocabil în cursul primei judecăţi.
Prin urmare, chiar dacă în CF nr. 308 Bistriţa nr. top. 1593/1 este înscrisă suprafaţa de 391 mp, din actele de preluare a acestui imobil în proprietatea statului român rezultă, fără echivoc, că în realitate suprafaţa expropriată a fost de 624 mp iar imobilul a fost preluat de la proprietarii tabulari D l. şl soţia B.E.
Imobilul solicitat de reclamante în suprafaţă de 203 mp, ce reprezintă diferenţa
dintre suprafaţa de teren înscrisă în CF şi suprafaţa de teren existentă în fapt, nu a făcut obiectul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1666/06.06.1974, împrejurare care rezultă atât din autorizaţia de înstrăinare nr. 4441/1974 la baza căreia a stat memoriul justificativ, ambele înscrisuri fiind cunoscute şi necontestate de antecesorii reclamantelor, dar şi din considerentele deciziei civile nr. 1159/2002 a Curţii de Apel Cluj, astfel încât situaţia proprietăţii terenului litigios fiind tranşată irevocabil nu mai poate fi pusă în discuţie în prezentul litigiu.
în consecinţă, reclamantele neavând calitatea de proprietare a imobilului în litigiu la data preluării acestuia de către stat sau de moştenitoare ale foştilor proprietari
tabulari, D l. şi soţia B E, nu au calitatea de persoane îndreptăţite la restituirea
acestuia nefiind îndeplinite cerinţele art. 3 alin. 1 lit. a) şi art. 4 din Legea nr. 10/2001.
Având în vedere această împrejurare, nu se poate reţine susţinerea apelantelor privitoare la faptul că pârâţii nu au contestat raportul de expertiză întocmit în dosarul nr. 3/2001 al Judecătoriei Bistriţa deoarece acest raport de expertiză a fost înlăturat ca mijloc de probă prin decizia nr. 1159/2002 a Curţii de Apel Cluj astfel încât contestarea acestuia în prezentul proces ar fi fost superfluă.
Având în vedere aceste considerente de fapt şi de drept, Curtea în temeiul art. 296
C. pr. civ., va respinge ca nefondat apelul reclamantelor şi, în consecinţă, va menţine hotărârea criticată ca fiind legală şi temeinică. (Judecător Anca-Adriana Pop)
| ← Cheltuieli de judecată. Plângere la Legea nr. 10/2001 | Autoritate de lucru judecat. Inexistenţa triplei identităţi... → |
|---|
