Efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat. Condiţii
| Comentarii |
|
- Cod civil: art. 1201
Efectul pozitiv al lucrului judecat se manifestă ori de câte ori în litigiul ce poartă între aceleaşi părţi sunt dezbătute consecinţele juridice decurgând dintr-o chestiune litigioasă tranşată irevocabil printr-o hotărâre anterioară. Sub aspect subiectiv, efectul pozitiv al lucrului judecat presupune în toate cazurile, fără excepţie, condiţia identităţii de părţi în cele două pricini.
(Decizia nr. 102/A din 23 martie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 1374 din 18 noiembrie 2008 a Tribunalului Maramureş, s-au admis excepţiile invocate din oficiu.
S-a respins cererea formulată de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte în contradictoriu cu pârâtul C.C.D., pentru restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie.
împotriva acestei sentinţe reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte Bucureşti a declarat apel în termen legal, solicitând instanţei admiterea acestuia, schimbarea în întregime a hotărârii apelate în sensul admiterii cererii introductive de instanţă, având ca obiect restrângerea dreptului la liberă circulaţie faţă de pârâtul C.C.D., în Franţa, pentru cel mult trei ani.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de apel invocate, Curtea în temeiul art. 295 C. pr. civ., reţine următoarele:
Din înscrisul intitulat „comunicarea unei decizii judiciare privind interdicţia teritoriului” din 10.10.2008 adresat de Procurorul Republicii Franceze Prefectului din Seine st.Denis - Serviciul Străini, rezultă că pârâtul C.C.D. a fost acuzat de: contrabandă cu marfă interzisă; transport neautorizat de stupefiante; import neautorizat de stupefiante - trafic; deţinere de marfă importată din contrabandă; deţinere neautorizată de stupefiante şi a fost condamnat prin sentinţa contradictorie din
21.01.2008 a Tribunalului de Mare Instanţă din Bobigny la 27 luni închisoare delictuală şi interdicţia temporară a teritoriului naţional pentru o perioadă de 5 ani. Finele măsurii pe 12.10.2013.
Prefectul din Seine St. Denis, prin decizia din 11.10.2008 având în vedere rechizitoriul domnului Procuror al Republicii din 10.10.2008, în scopul executării deciziei sus menţionate şi luând în considerare că străinul C.C.D. nu este în măsură să părăsească imediat teritoriul francez, având în vedere absenţa unui mijloc de transport disponibil decide plasarea acestuia în spaţii care nu aparţin de administraţia penitenciarelor, strict atât timp cât este nevoie până la plecarea sa.
La data de 13.10.2008, pârâtul este returnat din Franţa şi a întrat în România prin P.F. Aeroport Henri Coandă Bucureşti.
Reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte Bucureşti a solicitat prin acţiunea introductivă înregistrată la 30.10.2008 restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie al pârâtului în Franţa pentru o perioadă de cel mult 3 ani în baza art. 5, art. 38 lit. a şi art. 391 din Legea nr. 248/2005.
Tribunalul în mod greşit a admis excepţia lipsei de interes, precum şi excepţia autorităţii de lucru judecat.
Interesul reprezintă una din condiţiile esenţiale de exerciţiu ale acţiunii civile. Interesul reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmăreşte pentru punerea în mişcare a procedurii judiciare. El trebuie să fie legitim, personal, născut şi actual, cerinţe care în speţă sunt pe deplin dovedite.
Dreptul la libera circulaţie este în strânsă legătură cu respectarea legislaţiei statului român, precum şi a tratatelor şi convenţiilor pe care România le-a ratificat şi care fac parte din dreptul Român.
Reclamanta îşi justifică interesul prin aceea că România prin semnarea Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană trebuie să probeze capacitatea de a stopa migraţia ilegală iar prezenţa, fără respectarea condiţiilor legale de intrare - şedere, a pârâtului pe teritoriul unor state străine ar dovedi exact contrariul, cu repercusiunile negative de rigoare asupra tratamentului aplicat, în materie de vize, cetăţenilor români.
Conform art. 1201 C.civ., este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză este între aceleaşi părţi, făcută de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate.
Efectul pozitiv al lucrului judecat se manifestă ori de câte ori în litigiu ce poartă între aceleaşi părţi sunt dezbătute consecinţele juridice decurgând dintr-o chestiune litigioasă tranşată irevocabil printr-o hotărâre anterioară.
Sub aspect subiectiv, efectul pozitiv al lucrului judecat presupune în toate cazurile, fără excepţie, condiţia identităţii de părţi în cele două pricini,
în speţă, această condiţie nu este îndeplinită deoarece părţile procesului finalizat prin sentinţa contradictorie din 21.02.2008 a Tribunalului de Mare Instanţă din Bobigny au fost statul francez şi pârâtul, iar în prezentul litigiu sunt Direcţia Generală de Paşapoarte Bucureşti (statul român) şi pârâtul.
Mai mult decât atât, instanţa română nu este competentă să cenzureze măsura interdicţiei temporare pe teritoriul statului francez aplicată pârâtului în baza ordonanţei franceze nr. 45-2658 din 02.11.1945.
în consecinţă, în speţă nu operează efectul pozitiv al autorităţii lucrului judecat iar tribunalul în mod greşit a admis excepţiile lipsei de interes şi a puterii de lucru judecat, motiv pentru care, în temeiul art. 297 alin. 1 C. pr. civ., Curtea constatând că în mod greşit prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, va desfiinţa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe pentru a se pronunţa asupra fondului cererii. (Judecător Anca-Adriana Pop)
| ← Hotărâre judecătorească. Neconcordanţă între copia... | Cheltuieli de judecată. Punere în întârziere → |
|---|
