Cheltuieli de judecată. Punere în întârziere
| Comentarii |
|
- Cod civil: art. 1079 alin. 2 pct. 3
- Cod procedură civilă: art. 275
- Legea nr. 19/2000: art. 160 alin. 7
Potrivit art. 160 alin. 7 din Legea nr. 19/2000, la cererile făcute în scris privitoare la orice acte prevăzute de lege necesare în vederea stabilirii sau completării dosarului de pensionare se va răspunde în scris, în termen de maximum 30 de zile.
Angajatorul are obligaţia să emită răspims cererii reclamantului în termen de 30 de zile; în caz contrar, în înţelesul art. 1079 alin. 2 pct. 3 Cod civil, angajatorul este de drept în întârziere la expirarea termenului de 30 de zile de la înregistrarea cererii.
Astfel fiind, recunoaşterea pretenţiilor reclamantului la prima zi de înfăţişare, nu va înlătura obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 275 Cod procedură civilă.
(Decizia nr. 2027/R din 16 octombrie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 1606 din 1 iunie 2009 a Tribunalului Cluj s-a respins ca rămasă fără obiect acţiunea formulată de reclamantul L.M. împotriva pârâtei SNTFC, având ca obiect litigiu de muncă.
împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul L.M. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul obligării pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în fond şi în recurs.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 275 Cod procedură civilă, „Pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.” Soluţia primei instanţe a fost de respingere a acţiunii dat fiind că la primul termen de judecată pârâta a depus la dosar adeverinţa solicitată a fi emisă de către reclamant prin acţiune. Prin urmare pretenţiile reclamantului au fost recunoscute de către pârâtă la prima zi de înfăţişare.
Rămâne a se stabili de către curte dacă pârâtul a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Reclamantul a formulat către pârâtă o cerere înregistrată la aceasta sub nr. 404 din data de 24.01.2007 pentru emiterea unei adeverinţe pentru un spor de care a beneficiat în perioada în care a fost angajat al pârâtei.
Pârâta nu a răspuns acestei cereri, drept urmare reclamantul a formulat prezenta acţiune.
Art. 1079 cod civil prevede că „Dacă obligaţia consistă în a da sau în a face, debitorul se va pune în întârziere prin o notificare ce i se va face prin tribunalul domiciliului său. Debitorul este de drept în întârziere: 1. în cazurile anume determinate de lege; 2. când s-a contractat expres că debitorul va fi în întârziere la împlinirea termenului, fără a fi necesitatea de notificare; 3. când obligaţia nu putea fi îndeplinită decât în un timp determinat, ce debitorul a lăsat să treacă."
Potrivit art. 40 alin. 2 lit. h) C. muncii, „Angajatorului îi revin, în principal, următoarele obligaţii: să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului;”
Calitatea de salariat dă dreptul la salariu, potrivit art. 39 alin. 1 lit. a) C. muncii, salariu care poate să includă şi sporuri.
Potrivit art. 160 alin. 7 din Legea nr. 19/2000 „Sunt scutite de orice fel de taxe şi comisioane cererile făcute în scris privitoare la orice acte prevăzute de lege pentru a face dovada vechimii în muncă, a timpului util la pensie pentru agricultori şi a stagiului de cotizare, necesare în vederea stabilirii sau completării dosarului de pensionare. La aceste cereri se va răspunde în scris, în termen de maximum 30 de zile, prin scrisoare recomandată, în cazul în care acest lucru este cerut prin petiţia iniţială.”
Prin urmare pârâta avea obligaţia să emită răspuns cererii reclamantului în termen de 30 de zile, termen ce a fost lăsat să treacă, în înţelesul art. 1079 alin. 2 pct. 3 C.
civ., pârâta fiind de drept în întârziere la expirarea termenului de 30 de zile de la înregistrarea cererii nr. 404 din data de 24.01.2007.
Fiind de drept în întârziere, chiar dacă a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului, pârâtul poate fl obligat la plata cheltuielilor de judecată, potrivit art. 275 C. pr. civ.
Faţă de cele menţionate anterior şi în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 C. pr. civ. cât şi al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 şi art. 3041 C. pr. civ., curtea urmează să admită recursul declarat de reclamantul L.M. împotriva sentinţei civile nr. 1606 din 1 iunie 2009 a Tribunalului Cluj, pe care o va modifica în parte, în sensul că va admite petitul din cererea reclamantului privitor la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată şi va obliga pârâta SNTFC să-i plătească reclamantului L.M. suma de 200 lei cheltuieli de judecată la fondul cauzei.
Restul dispoziţiilor din sentinţă vor fi păstrate, nefiind atacate. (Judecător loan Daniel Chiş)
| ← Efectul pozitiv al autorităţii de lucru judecat. Condiţii | Cheltuieli de judecată. Plângere la Legea nr. 10/2001 → |
|---|
