Cheltuieli de judecată. Plângere la Legea nr. 10/2001
| Comentarii |
|
- Cod civil: art. 1079
- Legea nr. 10/2001
Prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, emitentul dispoziţiei nu este de drept pus de drept în întârziere conform art. 1079 C. civ. pentru obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată, deoarece notificarea reprezintă cererea efectivă a persoanei care se consideră, în temeiul Legii nr. 10/2001, îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de acest act normativ, adresată unităţii deţinătoare care are, potrivit art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, obligaţia legală de a se pronunţa asupra notificării în termen de 60 de zile de la înregistrarea acesteia sau de la data depunerii actelor doveditoare.
(Decizia nr. 204/A din 29 iunie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 169 din 24 martie 2009 a Tribunalului Cluj, s-a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamantele P.M. şi P.C. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Cluj Napoca, având ca obiect obligaţie de a face.
Pârâtul a fost obligat să emită în favoarea reclamantelor dispoziţia de soluţionare a Notificării înregistrate sub nr. 2484/14.11.2001, cu privire la un imobil situat în mun. Cluj-Napoca.
S-a respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii.
Pârâtul a fost obligat să plătească în favoarea reclamantelor cheltuieli de judecată parţiale în sumă de 2.500 lei,
împotriva acestei sentinţe reclamantele P.M. şi P.C. au declarat apel în termen legal, solicitând instanţei admiterea acestuia, schimbarea în parte a sentinţei în sensul obligării pârâtului Primarul mun.Cluj-Napoca la plata integrală a cheltuielilor de judecată.
împotriva aceleaşi sentinţe pârâtul Primarul mun.Cluj-Napoca a declarat apel în termen legal, solicitând exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.500 lei.
I. Analizând sentinţa atacată prin prisma motivelor de apel formulate de reclamante, Curtea în temeiul art. 295 C. pr. civ., reţine următoarele:
Prin notificarea înregistrată, antecesorul reclamantelor P.E., în calitate de moştenitor legal al defunctului, a solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea prin echivalent bănesc a imobilului expropriat, teren în suprafaţă de 1000 mp
Prin adresa din 03.12.2007 emisă de Primăria mun.Cluj-Napoca, reclamantelor li s-a comunicat că dosarul de revendicare a imobilului mai sus arătat urmează a fi analizat de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 însă dispoziţia de soluţionare a notificării nu a fost emisă până la data înregistrării cererii de chemare în judecată.
Deşi reclamantele apelante au afirmat că, ulterior promovării acţiunii civile, a fost emisă dispoziţia nr. 1179/27.02.2009 a Primarului mun. Cluj-Napoca prin care a fost respinsă notificarea nr. 2484/2001, ele nu au dovedit în condiţiile art. 1169 C. civ., această împrejurare.
Critica apelantelor referitoare la modul de soluţionare a notificării prin dispoziţia mai sus menţionată nu poate fi primită deoarece excede obiectului prezentei acţiuni civile, reclamantele având posibilitatea de a parcurge etapa jurisdicţională reglementată de art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată.
Susţinerea apelantelor privitoare la faptul că pârâtul a fost de drept pus în întârziere prin notificarea nr. 2484/14.11.2001 înregistrată la executorul judecătoresc şi că s-a admis petitul principal din cererea de chemare în judecată astfel încât acesta are obligaţia legală de a suporta în întregime cheltuielile de judecată nu este fondată.
Aceasta deoarece, pe de o parte, prin notificarea formulată de antecesorul reclamantelor, Primarul mun.Cluj-Napoca nu a fost pus de drept în întârziere conform art. 1079 C. civ., ci notificarea reprezintă cererea efectivă a persoanei care se consideră, în temeiul Legii nr. 10/2001, îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de acest act normativ, adresată unităţii deţinătoare care are potrivit art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 obligaţia legală de a se pronunţa asupra notificării în termen de 60 de zile de la înregistrarea acesteia sau de la data depunerii actelor doveditoare.
Pe de altă parte, art. 276 C. pr. civ. statuează că, atunci când pretenţiile fiecărei părţi au fost încuviinţate numai în parte, instanţa va aprecia în ce măsură fiecare dintre ele poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, putând face compensarea lor.
Având în vedere împrejurarea că prima instanţă a admis în parte acţiunea civilă a reclamantelor, respingând cel de-al doilea capăt privind obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii, în mod legal a apreciat că pârâtul poate fi obligat doar la plata cheltuielilor de judecată parţiale, reprezentând V2 parte din onorariul avocaţial, respectiv suma de 2500 lei, în conformitate cu art. 276 C. pr. civ.
II. Examinând sentinţa criticată prin prisma motivelor de apel invocate de pârâtul Primarul mun.Cluj-Napoca şi a apărărilor formulate, Cutea în temeiul art. 295 C. pr. civ., reţine următoarele:
Conform art. 274 alin. 1 C. pr. civ., partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Acest text legal consacră principiul potrivit căruia cheltuielile de judecată sunt suportate de partea din vina căreia s-a promovat acţiunea, adică tocmai de partea care a pierdut procesul.
De asemenea, art. 275-276 C. pr. civ. fac o aplicare particulară a principiului mai sus enunţat.
Astfel, art. 275 C. pr. civ. stabileşte că, pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere, înainte de chemarea în judecată.
în speţă, culpa procesuală a pârâtului a fost pe deplin dovedită deoarece acesta nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a emite dispoziţia de soluţionare a notificării formulată de antecesorul reclamantelor în termenul prevăzut de art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, anterior cererii de chemare în judecată.
Deşi pârâtul apelant afirma că nu s-a opus admiterii acţiunii reclamantelor, Curtea constată că la prima zi de înfăţişare în faţa instanţei de fond, în şedinţa publică din
12.03.2009, pârâta nu a participat la dezbateri prin reprezentant dar nici nu a depus întâmpinare prin care să îşi exprime poziţia procesuală astfel încât în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 275 C. pr. civ., neexistând dovada recunoaşterii pretenţiilor reclamantelor la prima zi de înfăţişare.
Pentru aceste considerente de fapt şi de drept Curtea, în temeiul art. 296 C. pr. civ., va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantele P.M. şi P.C., precum şi, apelul pârâtului Primarul mun.Cluj-Napoca şi, în consecinţă, va menţine sentinţa criticată ca fiind legală şi temeinică. (Judecător Anca-Adriana Pop)
| ← Cheltuieli de judecată. Punere în întârziere | Autoritatea lucrului judecat. Efectul pozitiv → |
|---|
