Minor. Exerciţiul drepturilor procedurale. Reprezentarea legală
| Comentarii |
|
Potrivit art. 11 din Decretul nr. 31/1954, minorii sub 14 ani şi persoanele puse sub interdicţie sunt persoane lipsite de capacitate de exerciţiu.
Aceste persoane nu pot sta personal în proces, ci prin reprezentanţii lor legali care pentru minori sunt părinţii, şi numai în lipsa acestora tutorele.
Fiind reprezentat în proces de părintele său, nu se impunea instituirea tutelei sau curatelei.
Numai în situaţia în care minorul ar fi fost lipsit de ocrotire părintească s-ar fi impus instituirea tutelei sau, în cazul contrarietăţii de interese între minor şi reprezentantul său legal, desemnarea unui curator (art. 132 din Codul familiei).
(Decizia nr. 2406 din 21 septembrie 2001 - Secţia a III-a civilă)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, la nr. 6641 din 16.05.2000, reclamanta T.M.A. a chemat în judecată pe pârâţii B.C., M.G. şi M.C., solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună evacuarea acestora din imobilul situat în Bucureşti, la adresa indicată în acţiune.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că deţine cu titlu legal imobilul, având contract de închiriere valabil, însă pârâţii îl ocupă fără a avea vreun titlu şi refuză nejustificat să elibereze spaţiul. Reclamanta a mai arătat că pârâţii au fost toleraţi în imobil de bunicii săi, însă s-au dovedit de rea-credinţă, însuşindu-şi contractul repartizat mamei sale.
Prin Sentinţa civilă nr. 8271 din 05.09.2000, s-a admis acţiunea reclamantei şi s-a dispus evacuarea pârâţilor din imobil.
în esenţă, instanţa de fond a reţinut că reclamanta deţine pentru imobilul în litigiu contract de închiriere, încheiat cu S.C. "C." S.A., contract în a cărui fişă locativă figurează la membrii de familie şi fiul său. Pârâţii ocupă însă imobilul fără titlu de proprietate şi refuză să-l elibereze.
împotriva acestei hotărâri pârâţii au declarat apel, invocând ca motive de nelegalitate şi netemeinicie faptul că s-a făcut dovada că apartamentul, în care reclamanta a pretins că a avut un drept locativ propriu, este acelaşi cu acela din care s-a solicitat evacuarea pârâţilor.
Prin Decizia civilă nr. 541/A din 20.02.2001, pronunţată de Tribunalul Bucureşti- Secţia a lll-a civilă, a fost respins apelul pârâţilor-apelanţi, ca nefondat.
împotriva acestei hotărâri pârâţii au declarat recurs, invocând ca motiv de nelegalitate faptul că hotărârea recurată a fost pronunţată în raport cu minorul M.C. şi, deşi acesta nu poate sta în judecată singur, nu a fost asistat de tutore sau curator.
Critica formulată de recurenţi se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă.
Analizând legalitatea hotărârii recurate sub aspectul criticii formulate, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 11 din Decretul nr. 31/1954, minorii sub 14 ani şi persoanele puse sub interdicţie sunt persoane lipsite de capacitate de exerciţiu.
Aceste persoane nu pot sta personal în proces, ci prin reprezentanţii lor legali, care sunt pentru minori părinţii, iar în lipsa acestora tutorele.
în speţă, minorul M.C. nu a stat personal în proces, ci a fost reprezentat de părintele său M.G.
Numai în situaţia în care minorul ar fi fost lipsit de ocrotire părintească s-ar fi impus instituirea tutelei minorului.
De asemenea, în speţă, nu sunt întrunite nici condiţiile curatelei minorului, nefiind vorba de contrarietate de interese între minor şi reprezentantul său legal (art. 132 din Codul familiei).
Prin urmare susţinerea recurenţilor este nefondată, în cauză nefiind îndeplinit cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă. (Judecator Ioana Surdescu)
| ← Obligaţie de întreţinere. Minor. Ordinea datorării | Drepturi părinteşti. Egalitatea părinţilor în privinţa... → |
|---|
