Pronunţare ultra petita. Consecinţe
| Comentarii |
|
- Cod procedură civilă: art. 129 alin. final
Judecarea cauzei de către prima instanţă cu încălcarea art. 129 alin. final Cod procedură civilă, prin schimbarea cauzei juridice şi implicit a obiectului cererii de chemare în judecată, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, itnpunăndu-se desfiinţarea hotărârii fondului şi trimiterea cauzei pentru rejudecare pe fond la aceeaşi instanţă.
(Decizia nr. 285/A din 5 noiembrie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 426/26.06.2009, pronunţată de Tribunalul Cluj, s-a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta P.A., în contradictoriu cu pârâţii Primarul municipiului Cluj-Napoca, Statul Român prin Consiliul Local Cluj-Napoca, Prefectura judeţului Cluj, SC Construct Ardealul SA prin lichidator, R.E., S.I., P.A.M., P.T., P.F., C V. şi C.I., având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001; reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată în sumă de câte 1.500 lei în favoarea pârâţilor C V. şi
I., S I., P.A.M. şi R E.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, pe de o parte pârâta P.F., iar pe de altă parte reclamanta P.A..
Apelurile sunt fondate.
Din analiza dispozitivului sentinţei apelate rezultă faptul că Tribunal Cluj, prin această sentinţă, a judecat o cauză având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001, însă din analiza considerentelor aceleiaşi sentinţe rezultă cu evidenţă că Tribunalul Cluj a analizat doar petitul referitor la constatarea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de pârâţii persoane fizice cu privire la apartamentele din imobilul situat în Cluj-Napoca, str. P. nr. 32.
Din cuprinsul cererii introductive de instanţă rezultă fără nicio putinţă de îndoială că reclamanta nu a formulat nicio plângere la Legea nr. 10/2001, întemeiată pe prevederile art. 24 alin. 7 şi 8 din Legea nr. 10/2001 în redactarea iniţială, devenit art. 26 alin. 3 după republicarea legii.
Astfel, prin petitele cererii introductive de instanţă reclamanta a investit Tribunalul Cluj cu soluţionarea următoarelor capete de cerere: să se constate preluarea abuzivă, fără titlu, de către Statul Român, a imobilului situat în Cluj-Napoca, str. P., proprietatea antecesorilor săi P.A. şi P.I.; să se dispună restituirea în natură a acestui imobil; să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de pârâţii persoane fizice cu privire la apartamentele din acest imobil; să se dispună rectificarea tuturor înscrierilor din CF, cu cheltuieli de judecată.
Nicăieri pe parcursul soluţionării cauzei în faţa Tribunalului Cluj reclamanta nu şi-a precizat acţiunea în sensul învestirii instanţei cu o plângere la Legea nr. 10/2001 şi nici nu a renunţat la judecarea petitelor 1, 2 şi 4 din cererea de chemare în judecată.
Judecând cauza ca pe o plângere la Legea nr. 10/2001, în condiţiile în care Tribunalul nu a fost investit cu o astfel de cauză, instanţa de fond a pronunţat o soluţie nelegală, cu încălcarea prevederilor art. 129 alin. final C. pr. civ., conform cărora, în toate cazurile judecătorii hotărăsc doar asupra obiectului cererii deduse judecăţii.
în aceste condiţii, susţinerea instanţei de fond, conform căreia petitul principal este cel referitor la constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare şi că toate celelalte petite sunt accesorii şi se impun a fi respinse pentru că a fost respins petitul considerat principal de către instanţa de fond, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, concretizată în omisiunea cercetării de către instanţa de fond a petitelor 1, 2 şi 4 din cererea introductivă de instanţă, soluţia instanţei de fond intrând astfel sub incidenţa art. 297 alin. 1 C. pr. civ.
întreaga argumentaţie a instanţei de fond s-a bazat pe o premisă eronată, şi anume, pe faptul că printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, intrată în puterea lucrului judecat, s-ar fi statuat în sensul că preluarea imobilului în litigiu ar fi fost una abuzivă, fără titlu.
Instanţa de fond a omis însă să observe că sentinţa civilă nr. 111/20.03.2001, pronunţată de Tribunalul Cluj, şi prin care s-a constatat preluarea fără titlu a imobilului în litigiu de la proprietarii tabulari P.A. şi P I., concomitent cu constatarea inexistenţei unui drept de proprietate valabil al Statul Român asupra aceluiaşi imobil, deşi menţinută în apel, prin decizia civilă nr. 204/23.11.2001 a Curţii de Apel Cluj, a fost desfiinţată prin decizia civilă nr. 1017/14.03.2003 a Curţii Supreme de Justiţie, cu consecinţa respingerii acţiunii în constatarea preluării fără titlu, formulată de reclamanta P.A.. ca inadmisibilă.
Prin urmare, este greşită argumentaţia instanţei de fond în sensul că printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă intrată în puterea lucrului judecat s-a constatat preluarea fără titlu, în mod abuziv, a imobilului în litigiu.
Faţă de împrejurarea că prin decizia nr. 1017/2003 a Curţii Supreme de Justiţie, acţiunea reclamantei, pentru constatarea preluării fără titlu a imobilului în litigiu a fost respinsă ca inadmisibilă, iar nu pe fond, neputându-se deci vorbi despre o autoritate de lucru judecat în acest sens şi raportat la dispoziţiile Deciziei în interesul legii a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 53/09.06.2008, instanţa de fond era datoare să analizeze pe fond petitul 1 din cererea de chemare în judecată, referitor la constatarea preluării abuzive, fără titlu, de către Statul Român a imobilului în litigiu.
în niciun caz nu poate fi primită susţinerea primei instanţe, conform căreia petitul principal îl constituie constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, câtă vreme, analizarea acestui petit, respectiv cenzurarea valabilităţii ori nevalabilităţii contractelor de vânzare-cumpărare se impune a fi făcută prin raportare la textul art. 46 din Legea nr. 10/2001, în redactarea ei iniţială, după distincţiile făcute în acest text legal, care prevăd ipoteze diferite în funcţie de care se analizează valabilitatea contractelor de vânzare-cumpărare, după cum preluarea a fost cu titlu sau fără titlu, dat fiind că la data promovării cererii introductive de instanţă era în vigoare Legea nr. 10/2001 în redactarea sa iniţială.
Prin urmare, petitul principal este fără îndoială cel referitor la constatarea preluării abuzive, fără titlu, de către Statul Român a imobilului în litigiu.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 297 alin. 1 C. pr. civ., Curtea va admite apelul reclamantei, va desfiinţa în întregime sentinţa apelată şi va trimite cauza pentru rejudecare pe fond la aceeaşi instanţă, urmând ca instanţa de rejudecare să se pronunţe asupra tuturor petitelor cu care reclamanta a investit Tribunalul Cluj, prin administrarea tuturor probelor impuse de natura cauzei.
în ceea ce priveşte apelul pârâtei, acesta se impune a fi admis în temeiul art. 296 C. pr. civ., pentru a se asigura o soluţie unitară asupra fondului cauzei, urmând ca în instanţa de rejudecare, pârâta recurentă P.F. să depună la dosarul cauzei chitanţa prin care se atestă plata onorariului pentru expertiza grafologică, având în vedere că prin adresa nr. 365/30.03.2009 a Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice Cluj, s-a arătat că taxa de expertiză în valoare de 700 lei s-a achitat cu mandatul poştal nr. 298/06.03.2009, care se reţine pentru evidenţele laboratorului, fără să se precizeze cine a achitat această taxă şi fără ca la dosarul cauzei să se fi depus o copie după respectivul mandat poştal. (Judecător Carmen-Maria Conţ)
IV. CĂILE DE ATAC
| ← Recurs inadmisibil | Calitatea procesuală activă a notarului de a solicita, din... → |
|---|
