Cerere de restituire a preţului. Netemeinicie în lipsa solicitării rezolutiunii contractului
| Comentarii |
|
Restituirea preţului, ca urmare a neîndeplinirii corespunzătoare a unei obligaţii contractuale, are semnificaţia repunerii părţilor în situaţia anterioară, astfel încât nu se poate dispune decât ca urmare a rezoluţiunii contractului, în temeiul art. 1020-1021 C. civ.
C.A. Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, decizia comercială nr. 647/R din 6 mai 2005, în C.P.J.C.C.A. Bucureşti 2005, p. 78
Prin cererea înregistrată sub nr. 4814/2000, pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamanta SC R. SRL a chemat în judecată pârâta SC V.M., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 3.171 DM (30.616.176 lei), reprezentând plata în avans.
S-a arătat, în motivarea cererii, că părţile au încheiat un contract de vânzare-cumpărare, reclamanta a achitat cu factura nr. 285028 din 1 aprilie 1994 şi dispoziţie de plată suma de 7.733,88 DM, reprezentând contravaloarea mărfurilor, pârâta a executat parţial contraprestaţia, livrând marfa necorespunzătoare calitativ, în valoare de 4.561,92 DM.
Pârâta nu a răspuns solicitării reclamantei de a soluţiona litigiul pe cale amiabilă.
Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1073, art. 969 şi art. 992 C. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 8625 din 21 iunie 2002, pronunţată în dosarul nr. 4814/2000, Tribunalul Bucureşti a respins, ca nefondată, acţiunea.
S-a reţinut că părţile au încheiat raporturi comerciale în formă simplificată, ofertă urmată de executare, marfa livrată pentru o parte din preţul achitat de reclamantă necorespunzând din punct de vedere calitativ.
S-a reţinut că reclamanta avea calea rezoluţiunii contractului pentru neexecutare, cu plata de daune-interese, nu acţiune în restituirea preţului.
împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta SC R. SRL, solicitând casarea în întregime a sentinţei atacate şi, pe fond, admiterea acţiunii, cu cheltuieli de judecată.
în primul motiv de recurs au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 5, raportate la art. 105 alin. (2), raportate la art. 129 C. proc. civ., întrucât instanţa nu a dat dovadă de rol activ, procedând la calificarea exactă a cererii, în raport de conţinutul acesteia, şi nu după denumirea dată de parte; nu a folosit toate mijloacele legale pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, neordonând administrarea probelor necesare.
In cel de-al doilea motiv de recurs au fost invocate dispoziţiile art 304 pct. 8 C. proc. civ. S-a susţinut că instanţa de fond a schimbat înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al raporturilor comerciale încheiate între părţi, ignorând că reclamanta a renunţat la restul de comandă, situaţie în care contractul a încetat, nemaifiind necesară sau posibilă rezoluţiunea acestuia.
în cel de al treilea motiv de recurs, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., raportate la interpretarea dispoziţiilor art. 992 C. civ., potrivit căruia o persoană care, din eroare sau cu ştiinţă, primeşte ceea ce nu îi este în debit, este obligat la restituire.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea a apreciat recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente.
A rezultat că între părţi a intervenit un contract de vânzare-cumpărare în condiţiile art. 36 C. com., reclamanta a achitat în întregime preţul pretins, în timp ce pârâta a livrat o parte din produsele contractate care, însă, s-au dovedit inferioare calitativ.
Părţile au convenit rezoluţiunea contractului şi, întrucât reclamanta nu avea posibilitatea restituirii mărfurilor deja livrate, a acceptat restituirea diferenţelor de preţ în sumă de 3.171,96 DM.
Pârâta nu a restituit diferenţa de preţ.
Cererea de chemare în judecată a avut ca temei de drept dispoziţiile art. 1073, art. 969 şi art. 992 C. civ.
Apreciem că, în mod corect, instanţa de fond a reţinut că restituirea preţului nu poate să se dispună decât în temeiul art. 1020-1021 C. civ., ca efect al rezoluţiunii contractului, cu consecinţa repunerii părţilor în situaţia anterioară.
Potrivit art. 1021 C. civ., rezoluţiunea nu operează de drept, partea care a executat contractul, în speţă reclamanta care a achitat preţul, trebuind să se adreseze instanţei cu acţiune în rezoluţiune, cu atât mai mult cu cât convenţia părţilor nu a cuprins un pact comisoriu.
Restituirea diferenţei de preţ îşi are temeiul în desfiinţarea retroactivă a contractului ce presupune restituirea prestaţiilor.
Dispoziţiile art. 992 şi urm. C. civ., ce reglementează plata lucrului nedatorat, nu sunt incidente în cauză, întrucât presupun executarea unei obligaţii la care partea nu era ţinută şi pe care a făcut-o din eroare, or, plata s-a efectuat în temeiul unui contract cu respectarea obligaţiilor asumate.
în consecinţă, întrucât nu sunt întrunite cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sentinţa atacată fiind legală şi temeinică, în conformitate cu art. 312 C. proc. civ., Curtea a respins recursul.
| ← Vânzare-cumpărare. Partea care poate cere rezoluţiunea | Lipsa unei stipulaţii convenţionale privind locul plăţii.... → |
|---|
