UZUCAPIUNEA DE LA 10 LA 20 DE ANI. JUST TITLU. ÎNŢELES.
| Comentarii |
|
înscrisul sub semnătură privată prezentat de reclamant nu are valoarea unui just titlu, în sensul dispoziţiilor art. 1897 Cod civil, care recunoaşte acest caracter numai unui titlu translativ de proprietate provenit de ia neproprietar.
Faţă de momentul în care a intervenit convenţia, transmiterea dreptului de proprietate imobiliară nu se putea face decât în formă autentică, nu şi prin înscris sub semnătură privată.
Prin sentinţa civilă nr. 9.308/10.12.1997, Judecătoria Sectorului 5 a respins, ca neîntemeiată, acţiunea prin care reclamanta G.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii A.N. şi D.E., să se constate că a devenit proprietară, prin uzucapiune şi urmare a joncţiunii posesiilor, asupra terenului în suprafaţă de 408 m2, situat în Bucureşti, str. Lugoj nr. 10, şi prin accesiune asupra construcţiei de pe teren.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe a fost respins de Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 1.707/16.06.1998.
Ambele instanţe au reţinut, pentru a pronunţa aceste soluţii, că înscrisul sub semnătură privată invocat de apelantul-reclamant nu poate constitui just titlu pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs apelanta-reclamantă, arătând că, în mod greşit, s-a reţinut faptul că nu poate invoca uzucapiunea prin joncţiunea posesiilor, având în vedere că toţi cei implicaţi în vânzarea succesivă a imobilului au domiciliile în sectorul în care acesta este situat, precum şi faptul că transmiţătorul posesiunii către reclamantă nu este decât posesor şi nu titular al dreptului de proprietate.
De asemenea, în mod eronat, instanţele au apreciat că actul prezentat, respectiv o chitanţă sub semnătură privată încheiată în 1957, nu are valoarea unui just titlu. Convenţia este un act translativ de proprietate, titlul nu provine de la adevăratul proprietar şi există în realitate, nu numai în credinţa reclamantei.
Recursul este nefondat.
Prin cererea introductivă de instanţă, precizată ulterior, s-a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate că reclamanta a devenit proprietara terenului în suprafaţă de 408 m2, situat în Bucureşti, str. Lugoj nr. 10, prin uzucapiunea de 10-20 ani - şi urmare a joncţiunii posesiilor - şi prin accesiune asupra construcţiei edificate pe teren.
Ambele instanţe au apreciat, în mod corect, că înscrisul sub semnătură privată invocat de către reclamantă nu are valoarea unui just titlu, în sensul dispoziţiilor art. 1897 alin. 1 Cod civil, care recunoaşte acest caracter numai unui titlu translativ de proprietate.
De asemenea, justul titlu trebuia să provină de a un neproprietar, pentru că altfel temeiul dobândirii proprietăţii ar fi contractul şi nu uzucapiunea.
Or, înscrisul invocat de recurentă nu îndeplineşte decât această ultimă condiţie: provine de la un neproprietar.
Având însă în vedere conţinutul înscrisului şi momentul la care a fost întocmit, el nu este susceptibil de a transfera dreptul de proprietate - căci la momentul convenţiei înstrăinarea dreptului de proprietate cu privire la imobile se făcea în formă autentică.
Faptul că recurenta a avut sau nu o posesie utilă, de bună credinţă, nu mai prezintă relevanţă, întrucât art. 1895 cod civil impune îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii pentru dobândirea proprietăţii prin uzucapiunea de 10-20 ani: buna-credinţă şi justul titlu. (A.N.)
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 313/1999)
| ← UZUCAPIUNEA DE LA 10 LA 20 DE ANI. CONDIŢII. JUST TITLU. ÎNŢELES. | UZUCAPIUNE. CONDIŢIILE POSESIEI CERUTE PENTRU A UZUCAPA. → |
|---|
