Lipsa unei stipulaţii convenţionale privind locul plăţii. Consecinţe asupra acţiunii în rezoluţiunea contractului pentru neplata preţului
Comentarii |
|
în lipsa unei prevederi exprese asupra locului plăţii, este aplicabilă regula de drept comun înscrisă în art. 1104 C. civ., referitoare la domiciliul debitorului. Dacă vânzătorul nu a dovedit că s-a prezentat la domiciliul debitorului-cumpărător la termenul stipulat pentru a cere să i se facă plata preţului, nu se poate dispune rezoluţiunea contractului din culpa cumpărătorului.
Cas. III, decizia nr. 364 din 3 iunie 1915, in Executarea obligaţiilor, p. 44
în lipsa unei stipulaţiuni a părţilor asupra locului unde să se facă plata, ea urmează a se face la domiciliul debitorului potrivit regulii de drept comun înscrise în art. 1104 C. civ. şi art. 59 C. com. Prin urmare, în materie de vânzare, când prin contract nu se arată altfel, plata preţului trebuie a se face la domiciliul cumpărătorului, el fiind debitorul preţului.
Aşa fiind, când instanţa de fond, în speţă Camera arbitrală, constată că, prin contractul de vânzare a unor cereale, nu s-a prevăzut în ce loc să se facă plata, iar vânzătorul n-a dovedit că s-a prezentat la domiciliul debitorului-cumpărător la termenul stipulat pentru a cere să i se facă plata preţului, cu drept cuvânt a respins cererea vânzătorului de a se declara reziliat contractul pentru neplata preţului din culpa cumpărătorului.
Notă: A se vedea, în acelaşi sens, Cas. I, decizia nr. 742 din 10 martie 1924, în Executarea obligaţiilor, p. 45, prin care s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 1104 C. civ., în cazul când nu s-a fixat prin convenţie locul plăţii chiriei, acest loc este acela al domiciliului debitorului.
Deci, în contractele în care nu se prevede în mod expres porta-bilitatea chiriei, ea este considerată cherabilă şi pactul comisoriu expres pe care, eventual, un astfel de contract l-ar conţine nu ar putea opera decât în momentul în care proprietarul prezentându-se la domiciliul chiriaşului spre a-şi încasa chiria, acesta din urip£ ar refuza plata ei.
în speţă, Curtea de fond constată că pactul comisoriu expres nu a putut opera, deoarece proprietarul, deşi locul plăţii nu era fixat în contract, nu s-a prezentat la chiriaşul său pentru încasarea chiriei, ci s-a mulţumit să-i trimită posterior acţiunii la 2 mai 1923, o notificare care e inoperantă în cauză pentru chiriile în discuţie, exigibile anterior acestei date, şi care nu putea să îşi producă efectele decât pentru câştigurile viitoare, chiar dacă ea ar fi indicat un alt loc de plată, pe care intimatul l-ar fi acceptat.
← Cerere de restituire a preţului. Netemeinicie în lipsa... | Dispunerea rezoluţiunii contractului şi obligarea la plata... → |
---|