Neexecutare parţială. Posibilitatea judecătorului de apreciere asupra incidenţei rezoluţiunii
| Comentarii |
|
Pentru a se dispune rezoluţiunea, se impune ca neexecutarea obligaţiei, chiar parţială, să fi fost considerată esenţială la încheierea contractului. Instanţa judecătorească are întotdeauna un drept de apreciere asupra măsurii în care neexecutarea parţială justifică desfiinţarea convenţiei.
în cauză, intimata-pârâtă şi-a executat obligaţia de a achita preţul stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare, rămânând ca debit doar penalităţile de întârziere, iar reclamanta-apelantă beneficiază de o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care pârâta a fost obligată la plata acestora, având posibilitatea de a recurge la executarea silită, astfel încât nu se impune rezoluţiunea contractului.
C.A. Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, decizia nr. 359 din 7 iunie 2006, irevocabilă prin nerecurare, in C.P.J.C.C.A. Bucureşti2006, p. 87
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Giurgiu, Primăria municipiului Giurgiu a solicitat rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 16672 din 14 iulie 2000 şi obligarea pârâtei SC C. SRL Giurgiu la despăgubiri ca urmare a neexecutării obligaţiilor din contract. Prin sentinţa civilă nr. 3225 din 19 decembrie 2003 a Judecătoriei Giurgiu, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu.
Prin sentinţa comercială nr. 323 din 28 iunie 2004 a Tribunalului Giurgiu, pronunţată în dosarul nr. 229/2004, s-a respins acţiunea, ca nefondată. In motivare, s-a reţinut că măsura rezoluţiunii poate opera numai în măsura unei executări parţiale semnificative, într-atât încât să nu se mai justifice menţinerea contractului. Or, din suma datorată, până la prima zi de înfăţişare, pârâta a plătit 8000 dolari S.U.A. din totalul de 10627 dolari S.U.A.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel Primăria municipiului Giurgiu, invocând următoarele.
Erau îndeplinite condiţiile cerute de lege, pentru a se admite rezoluţiunea contractului. In speţă, neexecutarea este parţială, fiind constatată prin sentinţa nr. 245/2002, irevocabilă. Pe parcursul procesului, pârâta şi-a executat o parte din obligaţiile contractuale, plătind debitul de 4691 dolari S.U.A., nu, însă, şi penalităţile de întârziere în cuantum de 2810 dolari S.U.A. Este îndeplinită şi condiţia punerii în întârziere a pârâtei-intimate.
Instanţa de fond nu a luat în calcul neplata sumei de 2810 dolari S.U.A., esenţială pentru valabilitatea contractului, reţinând, eronat, că reclamanta ar avea la îndemână acţiunea în răspundere contractuală, întrucât a fost obligată la plata acestei sume printr-o hotărâre judecătorească. Se solicită admiterea apelului, modificarea sentinţei nr. 323/2004 a Tribunalului Giurgiu, pe fond admiterea acţiunii, rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare nr. 16672 din 14 iulie 2000 şi obligarea pârâtei la despăgubiri.
Prin decizia comercială nr. 728 din 6 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, pronunţată în dosarul nr. 1806/2004, s-a anulat, ca netimbrat, apelul. Prin decizia nr. 4137 din 20 septembrie 2005 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia comercială, pronunţată în dosarul nr. 897/2005, s-a admis recursul municipiului Giurgiu, a fost casată decizia nr. 728/2004 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a Vl-a comercială, şi s-a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
Analizând probele administrate, în baza dispoziţiilor art. 295 C. proc. civ., Curtea a constatat şi reţinut următoarele.
Părţile au încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 16672 din 14 iulie 2000, prin care apelanta-reclamantă i-a vândut intimatei-pârâte un spaţiu comercial situat în Giurgiu, str. Bucureşti, cu preţul total de 11.167 dolari S.U.A., din care 30% achitaţi la data încheierii contractului şi diferenţa de 7817 dolari S.U.A. în rate lunare până la 21 decembrie 2000, conform unui grafic de eşalonare.
Ca urmare a neonorării obligaţiei de plată a ratelor la scadenţă, reclamanta-apelantă a acţionat în judecată pârâta-intimată şi, prin sentinţa civilă nr. 245 din 8 mai 2002 a Tribunalului Giurgiu, irevocabilă, SC C. SRL Giurgiu a fost obligată să plătească suma de 7501 dolari S.U.A., din care 4691 dolari S.U.A., rate restante şi 2810 dolari S.U.A., penalităţi de întârziere.
Pentru a fi admisibilă rezoluţiunea, se cere ca una dintre părţi să nu-şi fi executat obligaţiile ce-i revin, neexecutarea putând fi şi parţială, caz în care partea din obligaţie neexecutată trebuie să fi fost considerată esenţială la încheierea contractului. Instanţa judecătorească are drept de apreciere asupra măsurii în care neexecutarea parţială justifică rezoluţiunea contractului.
Or, în cauză, astfel cum recunoaşte chiar apelanta-reclamantă, intimata-pârâtă şi-a executat obligaţia de a achita preţul stabilit prin contractul de vânzare-cumpărare în speţă, rămânând ca debit doar penalităţile de întârziere pentru nerespectarea termenelor contractuale de scadenţă a ratelor.
în mod corect, instanţa de fond a apreciat că, în cauză, nu se impune rezoluţiunea contractului şi, deci, nici obligarea pârâtei-inti-mate la despăgubiri, pentru recuperarea debitului reprezentând penalităţile de întârziere, reclamanta-apelantă având posibilitatea de a recurge la executarea silită a debitoarei intimate, prin punerea în executare a sentinţei nr. 245/2002 a Tribunalului Giurgiu. In concluzie, pentru considerentele arătate, în baza art. 296 C. proc. civ., Curtea a respins apelul, ca nefondat.
| ← Neexecutarea obligaţiilor contractuale. Culpă concurentă a... | Antecontract de vânzare-cumpărare. Acţiune în rezoluţiune.... → |
|---|
