Acţiune in constatarea nulităţii titlurilor de proprietate eliberate în temeiul Legii nr. 18/1991. Regim de carte funciară. Teren ce a făcut obiectul unor acţiuni în uzucapiune, fără identificarea lui sub aspect de carte funciară. Respingere
| Comentarii |
|
- Cod procedură civilă: art. 111
- Legea nr. 169/1997: art. III lit. a)
- Legea nr. 7/1996: art. 21-22
Este nefondată acţiunea în constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate eliberate pârâţilor în temeiul Legii nr. 18/1991, ţinând cont de datele de carte funciară, cu privire la un teren asupra căruia reclamanta susţine că printr-o hotărâre judecătorească anterioară, s-a constatat dobândirea dreptului de proprietate cu titlu de uzucapiune în temeiul Codului civil austriac, cu identificarea greşită sub aspect de carte funciară a amplasamentului pe care era situat terenul aşa-zis uzucapat.
(Decizia nr. 998/R din 15 aprilie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 2345 din 15 martie 2002 a Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a respins acţiunea civilă extinsă, intentată de reclamanta N.N., împotriva pârâţilor V.D.,
S.I., P.D.V., C.R., B.R., B.D.. B.L., V.P., M.A., G.V., T.l. în calitate de moştenitor al defunctului T.l. L.M., moştenitoare a defunctului L.I., G.G., V.L. şi Comisia Judeţeană Cluj pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor.
S-a constatat că reclamanta a renunţat la judecata acţiunii împotriva pârâţilor M.I., M.l. şi B.R.
S-a respins cererea de chemare în judecată a altor persoane formulată de reclamanta N N. împotriva intervenientei Agenţia Domeniilor Statului Bucureşti.
S-a admis acţiunea reconvenţională formulată de reclamantul-reconvenţional P.D.V., împotriva pârâţilor-reconvenţionali N.N., S.I., C.R., B.R., B.D., B.L. şi în consecinţă, s-a constatat că reclamantul-reconvenţional P.D.V. a dobândit prin reconstituire în temeiul Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 5546 mp, tarlaua 58, parcela 12, evidenţiat în titlul de proprietate nr. 27614/1082 eliberat la data de 21.10.1998, teren ce se identifică parţial şi cu imobilul înscris în CF nr. 3479 Floreşti, nr. top. 1913/2/2/15 şi parţial cu imobilul înscris în CF nr.
3455 Floreşti, nr. top. 1913/2/2/16, conform raportului de expertiză tehnică ce face parte integrantă din sentinţă.
S-a dispus intabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al recla-mantului-reconvenţional P.D.V. asupra terenului cu suprafaţa de 5546 mp, cu titlu de drept lege.
S-a admis în parte acţiunea reconvenţională formulată de reclamanţii-recon-venţionali C.R., B.R., B.D. şi B L. împotriva pârâtei-reconvenţionale N.N. şi în consecinţă, s-a constatat că reclamanţii-reconvenţionali C.R., B.R., B.D. şi B.L., în calitate de moştenitori ai defunctului B.I., au dobândit dreptul de reconstituire în baza Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate asupra terenului cu suprafaţa de 2773 mp, tarlaua 58, parcela 13, evidenţiat în titlul de proprietate nr. 27614/1088 eliberat la data de 22.10.1998, teren ce se identifică parţial cu imobilul înscris în CF nr. 3479 Floreşti, nr. top. 1913/2/2/15, conform raportului de expertiză tehnică ce face parte integrantă din sentinţă.
S-a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamanţilor-reconvenţionali C.R., B.R., B.D. şi B.L. asupra terenului în suprafaţă de 2773 mp, cu titlu de drept lege.
Au fost respinse celelalte capete de cerere reconvenţionale.
Prin decizia civilă nr. 1002/A din 10 octombrie 2002 a Tribunalului Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta N.N., împotriva sentinţei civile nr. 2345/15.03.2002 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunţată în dos. nr. 2415/2001, care a fost menţinută în totul.
împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta N.N., solicitând admiterea recursului şi modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii ei, astfel cum a fost ea precizată.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea reţine următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. 2415/27.02.2001 la Judecătoria Cluj-Napoca, reclamanta N.N. i-a chemat în judecată pe pârâţii M.I., M.I., B.R., V.D.,
S.I., P.D.V., C.R., B.R., B.D., B.L., V.P., M.A., G.V., T I. şi Comisia judeţeană Cluj pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, solicitând instanţei ca prin sentinta ce o va pronunţa, să constate nulitatea absolută parţială a titlurilor de proprietate nr. 27614/1087/1998, 27614/1081/1998, 27614/1082/1998, 27614/1088/ 1998, 27614/1090/1998, 27614/1080/1998 şi 27614/1040/1998 emise de Comisia judeţeană Cluj în baza Legii nr. 18/1991 pârâţilor de rd. 1-7, în ceea ce priveşte suprafaţa de 4830 mp situată în tarlaua 58 parcelele 9-15 din extravilanul comunei Floreşti; să fie obligată pârâta Comisia judeţeană Cluj să modifice titlurile de proprietate prin reducerea lor cu suprafaţa totală de 4830 mp; să se constate că reclamanta a dobândit cu titlu de uzucapiune, moştenire şi partaj dreptul de proprietate asupra porţiunii de 4830 mp teren ce se suprapune în parte cu terenurile înscrise în CF nr. 4613, 3474, 3473, 3809, 3478, 3479 Floreşti, dispunând dezmembrarea acestei parcele şi intabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra terenului în litigiu în baza raportului de expertiză, cu cheltuieli de judecată.
Ulterior, la termenul de judecată din 20.04.2001, reclamanta şi-a extins acţiunea fată de pârâţii L.M. şi a mai solicitat constatarea nulităţii absolute parţiale a titlurilor de proprietate nr. 21614/1092/1998, 27614/1091/1998 şi 27614/1079/1998 iar în şedinţa publică din 15.06.2001 şi-a extins acţiunea şi faţă de pârâţii V.A.L. şi T.l.
Prin cererea de chemare în judecată a altor persoane înregistrată la data de
18.12.2001, reclamanta a chemat-o în judecată pe intervenienta Agenţia Domeniilor Statului.
Prin înscrisul intitulat „declaraţie”, autentificat sub nr. 601/11-04-2001, reclamanta a declarat că renunţă la judecată faţă de pârâţii M.I., M.l. şi B.R.
Prin sentinţa civilă nr. 3967 din 17.06.1983 a Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a admis acţiunea civilă intentată de reclamanţii V.D. şi V.M. (părinţii reclamantei-recurente), împotriva pârâţilor V.V. şi CAP Floreşti şi în consecinţă, au fost obligaţi pârâţii să le recunoască reclamanţilor dreptul de proprietate cu titlu de uzucapiune şi construire asupra imobilului înscris în CF nr. 3772 Floreşti A+2, nr. top. 1913/2/2/8 teren în suprafaţă de 5755 mp cu casă de locuit, fundaţie din piatră, pereţi din cărămidă şi lemn acoperită cu ţiglă, compusă din 2 camere antreu, pivniţă, cămară, bucătărie de vară, grajd din piatră şi lemn acoperită cu ţiglă în Colonia Vanea nr. 4, cu titlu de uzucapiune şi construire ca bun comun. S-a dispus înscrierea în cartea funciară a construcţiilor şi a dreptului de proprietate al reclamanţilor.
Judecătoria a reţinut că potrivit declaraţiilor martorilor B l. şi I.P., terenul în suprafaţă de 5755 mp înscris în CF nr. 3772 Floreşti, nr. top. 1913/2/2/8 asupra căruia era proprietar tabular pârâtul V.V., a fost folosit de reclamanţi încă din anul 1942 sub nume de proprietari, în mod continuu, nefiind conturbaţi, astfel că s-a admis acţiunea în temeiul art. 1460, 1477, 1493 şi 1693 din Codul civil austriac. în acea cauză s-a efectuat un raport de expertiză de către expertul M.I., inclusiv o schiţă a terenului cu laturile de 110 m/35 m, latura lungă fiind paralelă cu şoseaua naţională.
Cu încheierea nr. 5491-2 din 1983, V.D. şi V.M. şi-au intabulat dreptul de proprietate în CF nr. 4021 Floreşti, nr. top. 1913/2/2/8 asupra construcţiilor şi a terenului în suprafaţă de 5755 mp
După cum se observă din tabelul de mişcare-parcelară, s-a întocmit doar documentaţia cu privire la parcela cu nr. top. 1913/2/2/8 în suprafaţă de 5755 mp, care a fost proprietatea lui V.V., fără să facă nicio dezmembrare, munca expertului reducându-se la identificarea parcelei topografice şi întocmirea raportului de expertiză, a tabelului de mişcare parcelară, a planului de situaţie şi a planului general.
însă, din anexa la raportul de expertiză, rezultă că parcela cu nr. top. 1913/2/2/8 era amplasată perpendicular pe şoseaua naţională şi avea dimensiunile de 321 m lungime pe 17,28 m lăţime, atât cât figurează şi frontul iniţial la stradă în planul de situaţie de la f. 41, dar expertul fără să motiveze de ce şi fără să procedeze la dezmembrările ce se impuneau, a amplasat greşit parcela uzucapată de părinţii reclamantei, paralel cu şoseaua naţională, parţial peste parcela cu nr. top. 1913/2/2/8 şi parţial peste încă 7 parcele topografice, fără să le dezmembreze: nr. top. 1913/2/2/9, nr. top. 1913/2/2/10, nr. top. 1913/2/2/11, nr. top. 1913/2/2/12, nr. top. 1913/2/2/13, nr. top. 1913/2/2/14/2 şi nr. top. 1913/2/2/15.
Pentru a putea pretinde reclamanta că părinţii ei s-au intabulat cu titlu de uzucapiune asupra terenului în suprafaţă de 5755 mp, situat integral lângă şoseaua naţională şi nu doar cu un front de 17,28 mp liniari V.D. şi V.M. trebuiau să fie intabulaţi în cartea funciară pe opt noi parcele topografice dezmembrate, din cele opt parcele existente perpendicular pe şoseaua naţională, ceea ce nu s-a întâmplat.
Prin sentinţa civilă nr. 3260/1994 a Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a admis acţiunea civilă intentată de reclamanta N N. împotriva pârâţilor din acel dosar V.M., V.R., C.M. şi P.V. şi s-a dispus sistarea stării de indiviziune cu privire la parcela cu nr. top. 1913/2/2/8 în suprafaţă de 5755 mp din CF nr. 4021 Floreşti, care a fost dezmembrată în parcela cu nr. top. nou 1913/2/2/8/1 construcţii şi teren în suprafaţă de 925 mp care a fost atribuită la V.M. şi parcela cu nr. top. 1913/2/2/8/2 teren în suprafaţă de 4830 mp ce a fost atribuită reclamantei N.N., care şi-a intabulat dreptul de proprietate în CF nr.
4215 Floreşti, în baza raportului de expertiză întocmit de expertul C.E. Şi acest expert a pornit de la faptul că parcela cu nr. top. 1913/2/2/8 este paralelă cu şoseaua naţională, afirmând că „prezentul raport răspunde obiectivelor stabilite, mai puţin în ce priveşte identificarea concretă a nr. topo 1913/2/2/8 subdivizare inexistentă în arhive, fiind distruse. în cauza de faţă nu mai există un alt raport de expertiză”, care constituie două inexactităţi grave.
Expertul m’.I. care a efectuat raportul de expertiză ce a stat la baza pronunţării sentinţei civile nr. 3967/1983 a Judecătoriei Cluj-Napoca, a declarat că pentru identificarea de atunci a terenului, a „folosit harta topografică veche cu număr top. nedezmembrat”. Mai exact, acest expert nu a făcut o reală identificare a parcelelor topografice existente, a configuraţiei lor şi al modului de amplasare al acestora perpendicular pe şoseaua naţională, ci a făcut o simplă schiţă a parcelei nr. top. 1913/2/2/8, pe care a amplasat-o integral lângă şi parale! cu şoseaua naţională, peste opt parcele topografice, pe care nu le-a dezmembrat fiindcă a făcut totală abstracţie de existenţa lor, deşi erau reprezentate pe harta funciară a localităţii Floreşti. Acest mod arbitrar’de lucru al expertului, contravenind flagrant dispoziţiilor Decretului-lege nr. 115/1938, nu i-au transformat pe V.D. şi V.M. în proprietari asupra unui teren identificat greşit, în dispreţul tuturor reglementărilor privitoare la cărţile funciare.
La rândul lor, experţii P.M., D.M. şi C.D.M., au stabilit că înafara porţiunii de 17,28 m aferentă parcelei cu nr. top. 1913/2/2/8, care este uzucapată de părinţii reclamantei, restul de încă opt parcele orientate tot perpendicular pe şoseaua naţională, au aparţinut GAS, prin urmare acel teren fiind inalienabil şi imprescriptibil, nu putea fi uzucapat de către părinţii reclamantei, pe de o parte, iar pe de altă parte, din anul 1942 când s-a afirmat că ar fi început prescripţia achizitivă şi până în anul 1960 când exista GAS-ul, nu trecuseră 30 de ani aşa cum pretind dispoziţiile art. 1460, art. 1477, art. 1478 şi art. 1493 din Codul civil austriac, reţinute în sentinţa civilă nr. 3967/1983 a Judecătoriei Cluj-Napoca.
Reclamanta este aceea care şi-a redactat în mod confuz acţiunea în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la uzucapiune, fiindcă a solicitat instanţei să constate că a dobândit cu titlu de uzucapiune, moştenire şi partaj dreptul de proprietate asupra porţiunii de 4830 mp teren ce se suprapune în parte cu terenurile înscrise în CF nr. 4613, 3474, 3473, 3809, 3478 şi 3479 Floreşti. Din cauza acestui mod confuz şi defectuos de redactare a acţiunii principale, instanţele de fond au analizat condiţiile uzucapiunii de 30 de ani şi de 10 la 20 de ani prevăzute de Codul civil român şi în persoana reclamantei, reţinând că nu sunt îndeplinite.
în recurs, tocmai reclamanta este aceea care critică faptul că instanţa de apel ar fi calificat greşit dreptul dedus judecăţii, reţinând că reclamanta ar fi invocat prescripţia achizitivă, când în realitate ea ar fi solicitat doar să se constate că părinţii ei ar fi dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu cu titlu de uzucapiune, iar de la aceştia reclamanta l-ar fi dobândit cu titlu de moştenire şi partaj.
Curtea de apel ca instanţă de recurs, reţine că într-adevăr, prin sentinţa civilă nr. 3967 din 17.06.1983 a Judecătoriei Cluj-Napoca, s-a constatat că părinţilor reclamantei, V.D. şi V.M., li s-a recunoscut dreptul de proprietate cu titlu de uzucapiune şi construire asupra imobilului înscris în CF nr. 3772 Floreşti, nr. top. 1913/2/2/8, teren în suprafaţă de 5755 mp cu casă de locuit, în contradictoriu cu pârâţii de atunci, V.V. şi CAP Floreşti. Dar parcela cu nr. top. 1913/2/2/8 cu un front la şoseaua naţională de 17,28 m, era şi atunci orientată perpendicular pe şosea. Celelalte parcele, pe care sunt situate terenurile reconstituite pârâţilor prin titlurile de proprietate a căror nulitate absolută se solicită să se constate, erau încă de la reforma agrară, paralele cu parcela nr. top. 1913/2/2/8, deci orientate tot perpendicular pe şoseaua naţională.
Faptul că V.D. şi V.M. i-au cerut expertului M l. să întocmească în mod artificial, greşit şi nelegal o schiţă a parcelei cu nr. top. 1913/2/2/8 poziţionată chipurile paralel cu şoseaua naţională şi lângă aceasta, peste alte opt parcele topografice existente, de care a făcut abstracţie totală, prin urmare nici nu le-a dezmembrat, cu sfidarea tuturor prevederilor Decretului-lege nr. 115/1938 incidente în cauză, nu înseamnă că părinţii reclamantei au şi devenit proprietari cu titlu de uzucapiune asupra unei parcele paralele cu şoseaua naţională, când parcela respectivă, era în realitate perpendiculară pe şoseaua naţională.
Redactarea defectuoasă a acţiunii principale şi prezentarea intenţionat confuză de către reclamantă a stării de fapt, pentru inducerea în eroare a instanţelor de judecată, este determinată de mobilul acesteia de a-şi amplasa parcela cu nr. top. 1913/2/2/8/2 în suprafaţă de 4830 mp, lângă şi paralel cu şoseaua naţională, pentru a-i mări valoarea economică, pe când în realitate această parcelă se află situată perpendicular pe şoseaua naţională, în spatele parcelei cu nr. top. 1913/2/2/8/1 în suprafaţă de 925 mp, care are un front la şoseaua naţională de 17,28 mp
Trasarea parcelelor topografice cu ocazia reformei agrare, s-a făcut perpendicular pe şoseaua naţională, pentru ca toţi beneficiarii lor să aibă acces direct la ele din şosea, în scopul exploatării lor economice; or reclamanta urmăreşte neîntemeiat să-şi amplaseze parcela cu nr. top. 1913/2/2/8/2 paralel cu această şosea naţională, pentru a-i spori valoarea parcelei sale şi totodată pentru a transforma loturile pârâţilor în locuri înfundate, pentru a le diminua valoarea, ceea ce nu este posibil pe baza reglementărilor în vigoare.
Câtă vreme terenurile reconstituite pârâţilor sau antecesorilor acestora nu au aparţinut anterior cooperativizării agriculturii părinţilor reclamantei şi nici acesteia, ele nu sunt lovite de nulitate absolută în temeiul art. III din Legea nr. 169/1997, astfel că în mod corect prima instanţă a respins acţiunea principală, iar instanţa de apel a respins apelul reclamantei. Nu au nicio relevanţă juridică în speţă, aspectele privind faptul că terenurile reconstituite pârâţilor s-au aflat temporar în administrarea Ministerului Forţelor Armate, iar ulterior a Staţiunii Didactice Experimentale, sau a SC A. SA Cluj-Napoca.
în temeiul art. 304 pct. 7, 8, 9, 10 coroborat cu art. 312 alin. 1 C. pr. civ., curtea va respinge recursul reclamantei împotriva deciziei tribunalului ca nefondat. (Judecător Traian Dârjan)
| ← înscrierea unei construcţii în cartea funciară în temeiul... | Imobil expropriat în temeiul Decretului nr. 223/1974. → |
|---|
