Certificat de moştenitor. Cauză ilicită

Jurisprudenţă şi speţe de drept civil (I)

Prevederile art. 88 şi art. 100 din Legea nr. 36/1995, ce permit celor vătămaţi într-un drept al lor să ceară anularea actelor nota­riale, nu exclud acţiunile în constatarea nulităţii absolute a unui act juridic, atunci când se invocă afectarea acestuia de o cauză de nulitate absolută.

Declaraţia dată de către pârâtă în faţa notarului public, conform căreia este singura moştenitoare, este nereală şi demonstrează reaua-credinţă a acesteia, întrucât a cunoscut acceptarea ante­rioară a succesiunii de către toţi succesorii legali, ceea ce atrage nulitatea absolută a certificatului de moştenitor eliberat, pentru cauză imorală şi ilicită.

C.A. Craiova, Secţia civilă, decizia civilă nr. 1128 din 22 octombrie 2007, portal.just.ro

s

Prin ccrerea înregistrată la Judecătoria Târgu Jiu, reclamanta G.D.R. a chemat în judecată pe pârâta D.N., solicitând instanţei ca, prin sentinţa ce va pronunţa, să constate nulitatea absolută a certifi­catului de moştenitor nr. 120 din 12 august 2002, emis de BNP R.I., cu cheltuieli de judecată.

în fapt, reclamanta a arătat că este fiica defuncţilor S.N. şi S.D., decedaţi la 6 mai 1933 şi, respectiv, la 16 mai 1937, de pe urma auto­rilor rămânând, ca moştenitori legali, cinci fiice: G.D., M.P., D.N., S.E. şi T.M., care au acceptat succesiunea în termenul legal prevăzut de art. 700 C. civ. şi că, în această calitate, din anul 1997, primele patru au formulat o acţiune în revendicare pentru două imobile situate în Târgu Jiu.

A mai arătat că Judecătoria Târgu Jiu, prin sentinţa civilă nr. 4804/1997, rămasă definitivă prin neapelare, a admis acţiunea celor patru moşte­nitoare, constatându-se inoperantă aplicarea Decretului nr. 92/1950, cu privire la imobilele situate în Târgu Jiu, str. 11 Iunie, nr. 103, fostă Sf. Nicolae, nr. 86 şi imobilul din Târgu Jiu, Calea Severinului, nr. 93, fostă str. Unirii, nr. 148 şi au înstrăinat cele două bunuri succesorale prin acordul acestora.

în urma apariţiei Legii nr. 10/2001, reclamanta a formulat notifi­care pentru alte două imobile rămase de pe urma autorilor, situate în Tg. Jiu, str. E. Teodoroiu, fostă Dragalina, imobile care au fost pro­prietatea defunctului S.N., care le-a cumpărat de la P.V. şi I.C., con­form contractelor de vânzare-cumpărare depuse la dosar.

Pentru aceleaşi imobile a formulat notificare şi sora sa, D.N., notificare ce a fost soluţionată prin dispoziţia nr. 3928/2001, emisă de Primarul Municipiului Târgu Jiu, dispoziţie acceptată, prin care li s-au acordat despăgubiri pentru cota din terenul în suprafaţă de 2258 mp şi construcţiile în suprafaţă de 537,71 mp, situate în Tg. Jiu, B-dul. E. Teodoroiu, cu motivarea că nu se mai pot restitui în natură, aceeaşi soluţie fiind pronunţată şi cu privire la notificarea pârâtei.

Ulterior, reclamanta a aflat că sora sa, D.N., a obţinut un certificat de moştenitor nr. 20/2002, prin care se constată că este singura moşte­nitoare cu cota de 1/1 a părinţilor săi şi, pentru a obţine acest certi­ficat, D.N. a declarat în faţa notarului că este singura fiică a autorilor şi a contestat dispoziţia emisă în baza Legii nr. 10/2001.

Reclamanta a apreciat ca fiind nul actul eliberat, deoarece are o cauză ilicită şi imorală, urmărindu-se fraudarea drepturilor de pro­

prietate ale reclamantei şi ale celorlalţi moştenitori ce li se cuvin de pe urma părinţilor.

Judecătoria Târgu Jiu, prin sentinţa civilă nr. 4328 din 4 iulie 2006, pronunţată în dosarul nr. 8734/2006, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a constatat nulitatea certificatului de moştenitor nr. 120/2002, eliberat de BNP R.I.

Pentru a pronunţa sentinţa în cauză, prima instanţă a reţinut că, potrivit art. 686 şi urm. C. civ., opţiunea succesorală este un act indivizibil, succesibilul având dreptul să opteze între a renunţa sau a acccpta moştenirea, neexistând posibilitatea pentru acesta de a accepta o parte a succesiunii şi a renunţa la alta. A mai reţinut că reclamanta a acceptat în termen succesiunea autorilor S.N. şi S.D., dar pârâta, cu rea-credinţă, a declarat în faţa notarului că este singura moştenitoare a părinţilor săi, revenindu-i cota de l/l, conchizându-se că certificatul de moştenitor nr. 120/2002 arc o cauză ilicită şi imorală, cc constă în fraudarea drepturilor de proprietate ale reclamantei.

împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, solicitând admi­terea apelului, schimbarea sentinţei apelate, în sensul admiterii numai în parte a acţiunii, respectiv anularea ccrtificatului pentru cota de 1/5, cât se cuvine reclamantei.

A susţinut că hotărârea în cauză este nelegală, în raport de dispo­ziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., nefiind indicate motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, făcându-se o referire generică la dispoziţiile art. 686 şi urm. C. civ., că în cauză nu aveau aplicare dispoziţiile art. 948 şi art. 968 C. civ., care constituic dreptul comun în materie, ci dispoziţiile art. 88 alin. (1) din Legea nr. 36/1995 privind activitatea notarială, aceasta fiind legea specială, art. 88 alin. (1) stabilind că cci care se consideră vătămaţi în drepturile lor, în emiterea certificatului de moştenitor, pot solicita instanţei jude­cătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor conform legii, ceea ce echivalează cu faptul că reclamantei i se cuvine cota de 1/5 din emolumentul succesoral al autorilor.

Prin decizia civilă nr. 6347 din 19 octombrie 2006, pronunţată în dosarul nr. 3257/2006, Tribunalul Gorj a respins, ca nefondat, apelul. Instanţa de apel, reanalizând probele administrate în cauză, a reţinut că acestea demonstrează calitatea de moştenitoare a tuturor descenden­telor celor doi autori, calitate netăgăduită de pârâtă.

Privitor la dispoziţiile legale aplicabile în speţă, s-a motivat că art. 88 din Legea nr. 36/1995 se aplică prin coroborare cu art. 100 din aceeaşi

lege, conform căruia, actele notariale pot fi atacate de orice persoană interesată, prin acţiune în anulare la instanţa judecătorească, conform dreptului comun, or, dreptul comun în materie îl constituie dispoziţiile art. 685-686 şi urm. C. civ. privitoare la acceptarea succesiunii, accep­tarea neputând opera valabil pro parte.

Constatând că declaraţia dată de către pârâtă în faţa notarului public, conform căreia aceasta este singura moştenitoare, este nereală, nefiind în concordanţă cu demersurile făcute în comun de succesibili, anterior, pentru obţinerea imobilelor rămase de pe urma autorilor, instanţa a conchis că prin aceasta pârâta a urmărit fraudarea dreptu­rilor cuvenite celorlalţi moştenitori, ceea ce contravine dispoziţiilor privind devoluţiunea succesorală legală.

S-a înlăturat şi motivul referitor la încălcarea prevederilor art. 261 C. proc. civ., instanţa reţinând că sentinţa cuprinde motivarea în fapt şi în drept a ceea ce i-a format convingerea instanţei în pronunţarea soluţiei.

împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, invocând următoarele motive. Decizia este vădit nelegală, în raport de dispoziţiile de ordine publică ale art. 261 alin. (1) pct. 5 şi ale art. 295 alin. (1) C. proc. civ., întrucât instanţa de apel a omis să cerceteze motivele 3 şi 4 de apel, astfel că decizia este parţial nemotivată, ceea ce echivalează cu necer- cctarea fondului şi impune casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

Decizia este nelegală în raport de aceleaşi dispoziţii, întrucât motivarea dată motivelor 1 şi 2 de apel este neconvingătoare, pentru că nu răspunde aspectelor invocate privitoare la lipsa motivării în drept a sentinţei şi a anulării pro parte a certificatului de moştenitor.

Decizia este vădit nelegală şi în raport de dispoziţiile de ordine publică ale art. 137 alin. (1) C. proc. civ., întrucât instanţa nu s-a pro­nunţat asupra excepţiilor invocate prin al patrulea motiv de apel, excepţii privind lipsa calităţii procesuale active şi lipsa interesului reclamantei de a solicita constatarea nulităţii totale a certificatului de moştenitor, iar nu anularea parţială pentru dreptul său încălcat.

Decizia este nelegală şi în raport de dispoziţiile art. 109 şi urm. C. proc. civ., reclamanta neavând calitate procesuală activă şi nejus­tificând interesul de a solicita constatarea nulităţii absolute totale a certificatului, iar nu pentru cota sa succesorală de 1/5, dar şi pentru că prin decizie s-a încălcat dreptul la moştenire al pârâtei.

Decizia este nelegală, întrucât cele două instanţe, făcând o greşită caracterizare a acţiunii ca fiind în constatarea nulităţii certificatului de moştenitor, şi nu în anularea acestui act, au aplicat greşit în cauză dispoziţiile art. 948 şi art. 968 C. civ., deşi, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 88 alin. (1) din Legea nr. 36/1995, ce-şi are aplicabi­litatea în speţă.

Recursul este nefondat.

în primele trei argumente ale motivului de nelcgalitate invocat de recurenta-pârâtă, aceasta reia acelaşi aspect în diferite formulări, susţi­nând fie că instanţa de apel ar fi omis să analizeze motive de apel, fie că motivarea dată accstora ar fi neconvingătoare. Aceste motive s-ar referi la excepţia lipsei calităţii procesuale active şi la excepţia lipsei interesului reclamantei de a solicita desfiinţarea integrală a actului.

în considerentele deciziei s-a reţinut în mod expres că sentinţa cuprinde motivele de fapt şi de drept care au dus la soluţia pronunţată, astfel că nu au fost încălcate dispoziţiile art. 261 C. proc. civ.

Pe de altă parte, se constată, din examinarea actelor dosarului nr. 8734/2006 al Judecătoriei Târgu Jiu, că pârâta nu a formulat întâm­pinare şi nu a invocat excepţiile la care se referă (la dosar s-au depus doar note de şedinţă formulate în alt litigiu), astfel că, în mod neînte­meiat, se invocă nepronunţarea primei instanţe asupra excepţiilor.

de altfel, hotărârile cuprind o motivare implicită a aspectelor puse în discuţie, instanţele reţinând că, prin probele administrate în cauză, s-a făcut dovada că toate cele cinci descendente ale autorilor comuni au făcut acte de dispoziţie cu privire la bunurile aflate în patrimoniul defuncţilor, acte ce au semnificaţia acceptării tacite a succesiunii auto­rilor, astfel că se justifică constatarea nulităţii totale a certificatului de moştenitor, întrucât acceptarea succesiunii este indivizibilă.

Instanţele au fost învestite cu judecarea unei acţiuni în constatarea nulităţii unui act, ceea ce presupune analizarea valabilităţii actului, iar nu cu o acţiune de partaj în care se stabilesc cotele succesorale.

Cum, în speţă, s-a stabilit că actul în întregul său este afectat de nulitate, corect s-a constatat nulitatea totală, iar nu pro parte a actului.

Ultimul argument al motivului de nelegalitate invocat de recu- renta-pârâtă vizează greşita aplicare a legii, pârâta susţinând, în esenţă, că art. 88 şi art. 100 din Legea nr. 36/1995, referindu-se la o acţiune în anularea actului notarial, ar exclude aplicarea dispoziţiilor Codului civil care reglementează nulitatea actului juridic.

Raţionamentul reclamantei este incorect.

Dispoziţiile art. 88 şi art. 100 din Legea nr. 36/1995, ce permit celor vătămaţi într-un drept al lor să ceară anularea actelor notariale, nu exclud acţiunile în constatarea nulităţii absolute a actelor notariale, când se invocă afectarea lor de o cauză de nulitate absolută.

In speţă, reclamanta a invocat reaua-credinţă a pârâtei, care, prin declaraţia dată notarului conform art. 69 din Legea nr. 36/1995, nu a indicat corect moştenitorii celor doi autori şi s-a declarat unica moşte­nitoare, deşi avea cunoştinţă de acceptarea succesiunii de către toţi succesorii legali, astfel că a urmărit o cauză imorală şi ilicită. Or, cauza imorală şi ilicită a actului juridic este cauză de nulitate absolută şi atrage nulitatea atât a actelor juridice bilaterale, cât şi a celor unila­terale.

Certificatul de moştenitor în discuţie s-a emis pe baza declaraţiei pârâtei şi are natura actului juridic unilateral ce poate fi afectat de nulitate.

Pe de altă parte, chiar în ipoteza unei nulităţi relative, efectele sunt accieaşi, desfiinţarea retroactivă a actului, şi, în speţă, nu se pune problema prescripţiei dreptului la acţiunc, în raport de data la care reclamanta a avut cunoştinţă de existenţa certificatului de moştenitor, moment de la care curge termenul de prescripţie.

Pentru toate aceste considerente, nu se constată temeiuri de casare sau de modificare a deciziei, recursul fiind respins, ca nefondat.

← Cauză imorală a unui testament. Cerinţe  Lipsa discernământului testatorului. Prescripţie →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Certificat de moştenitor. Cauză ilicită