Competenţa materială a instanţei de judecată. Caracter imperativ
| Comentarii |
|
- Cod procedură civilă: art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. b), art. 159 pct. 2
Conform art. 1 pct. 1 C. pr. civ., judecătoriile judecă, în primă instanţă, toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe. Art. 2 pct. 1 lit. b) C. pr. civ. statuează că tribunalul judecă în primă instanţă procesele şi cererile al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde de lei vechi. Normele juridice care reglementează competenţa materială a instanţelor de judecată sunt imperative, absolute, astfel încât nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga de la ele, conform art. 159 pct. 2 C. pr. civ.
(Decizia nr. 307/A din 12 noiembrie 2009)
Prin sentinţa civilă nr. 207 din 7 aprilie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunţată în dosarul nr. 2792/117/2009, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâţilor Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia prematurităţii, invocate de pârâţi.
S-a admis acţiunea formulată de reclamanţii L.E. şi L.B., împotriva pârâţilor Statul Romăn prin Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor şi, în consecinţă, pârâţii, în solidar, au fost obligaţi să achite reclamanţilor contravaloarea în lei la data plăţii a sumei de 50.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru imobilul situat în Cluj Napoca str. D., bl 13,ap. 55, jud. Cluj, înscris în CF 58898 Cluj cu nr. top. 10321/S/LV, precum şi dobânda legală aferentă acestei sume de la data rămânerii definitive a sentinţei şi până la achitarea sumei.
împotriva acestei sentinţe pârâtul intimat Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat de DGFP Cluj, a declarat apel în termen legal solicitând instanţei admiterea acestuia, schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii civile formulate de reclamanţi.
în motivarea apelului, pârâtul a arătat că nu are calitate procesuală pasivă, împotriva aceleaşi hotărâri judecătoreşti pârâta intimată Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor a declarat apel în termen legal solicitând instanţei admiterea acestuia, schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii acţiunii.
în şedinţa publică din 05.11.2009 Curtea în temeiul art. 295 alin. 1 teza a ll-a C. pr. tiv. a invocat motivul de apel de ordine publică referitor la necompetenta materială a Tribunalului Cluj în soluţionarea acţiunii civile.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivului de ordine publică invocat din oficiu, Curtea în temeiul art. 295 alin. 1 teza a ll-a C. pr. tiv. reţine următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27.06.2008 la Tribunalului Cluj, reclamanţii în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor au solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 100.000 euro cu dobânda legală de la data la care hotărârea va deveni definitivă, cu titlu de despăgubiri, pentru apartamentul nr. 55 situat în Cluj Napoca, str. D bl. 13, pentru care s-a recunoscut dreptul la despăgubiri prin decizia civilă nr. 832/A din 02.05.2005 a Curţii de Apel Cluj.
în drept, reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea civilă pe dispoziţiile art. 1 şi 21 din Constituţia României.
Prin urmare, obiectul cererii reclamanţilor îl constituie o obligaţie tipică de a da, patrimonială, respectiv obligarea pârâtului la plata unor despăgubiri în sumă de
100.000 euro.
Conform art. 1 pct. 1 C. pr. civ., judecătoriile judecă, în primă instanţă, toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe.
Art. 2 pct. 1 lit. b) C. pr. civ. statuează că tribunalul judecă în primă instanţă, procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 5 miliarde lei (vechi).
La data introducerii cererii de chemare în judecată, 27.06.2008, cursul valutar stabilit de BNR pentru 1 Euro a fost de 3,6561 lei astfel încât valoarea obiectului cererii reclamanţilor a fost de 365.610 lei (noi).
Normele juridice care reglementează competenţa materială a instanţelor de judecată sunt imperative, absolute astfel încât nici părţile, dar nici instanţa de judecată nu pot deroga de la ele conform art. 159 pct. 2 C. pr. civ.
Având în vedere că în mod nelegal, tribunalul s-a declarat competent material în soluţionarea prezentei cauze, Curtea în temeiul art. 297 alin. 2 C. pr. civ., va admite apelul pârâtului, va anula hotărârea atacată şi va trimite cauza spre judecare instanţei competente potrivit art. 1 pct. 1 C. pr. civ., Judecătoria Cluj Napoca.
La adoptarea acestei soluţii Curtea a avut în vedere şi dispoziţiile art. 8 alin. 1 C. pr. civ., potrivit cărora cererile îndreptate împotriva statului, direcţiile generale, regiile publice, caselor autonome şi administraţiilor comerciale se pot face la instanţele din capitala ţării sau la cele din reşedinţa judeţului unde îşi are domiciliul reclamantul.
Având în vedere faptul că hotărârea criticată a fost pronunţată de o instanţă de judecată necompetentă material Curtea constată că nu se mai impune analizarea motivelor de apel invocate de pârâţi. (Judecător Anca-Adriana Pop)
| ← Competenţa materială a instanţei de judecată | Competenţa materială a judecătoriei → |
|---|
