Excepţie de la regula restituirii imobilului In natură. Noţiunea de amenajare de utilitate publică. Amenajările cu destinaţia de parcare aferentă spitalului
| Comentarii |
|
- Legea nr. 213/1998: art. 3 alin. (4)
- Legea nr. 10/2001: art. 11 alin. (3)
Amenajările cu destinaţia de parcare aferentă spitalului constituie o excepţie de la regula restituirii imobilului în natură.
Amenajările cu destinaţia de a servi unei utilităţi publice, având scopul de a servi comunităţii, pot fi încadrate în noţiunea de amenajare de utilitate publică, folosită de legiuitor pentru a se justifica aplicarea excepţiei de la regula restituirii imobilului în natură.
Prin urmare, terenul, chiar neocupat de construcţii, însă afectat servitutilor legale şi altor amenajări de utilitate publică, nu poate fi restituit în natură.
(Decizia civilă nr. 16/A din 5 februarie 2010)
La data de 28 ianuarie 2008 contestatorul N.l. a solicitat în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului Piteşti anularea dispoziţiei nr. 7191 din 31 decembrie 2007 şi obligarea intimatului la emiterea unei noi dispoziţii pentru suprafaţa de 380 mp teren situat în strada D., cu cheltuieli de judecată.
în motivarea acţiunii contestatorul a arătat că a formulat notificarea nr. 206/16061 din 3 mai 2001 prin care solicita restituirea în natură a suprafeţei de 380 mp teren situat în Piteşti, strada D., teren ce a aparţinut părinţilor săi. Prin dispoziţia contestată, comunicată la data de 14 ianuarie 2008 s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 74 mp situată la adresa arătată mai sus, iar pentru diferenţa de 306 mp, s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii, considerându-se că restul terenului este parcarea din faţa spitalului de copii.
A mai arătat contestatorul că această parcare nu se justifică, fiind folosită de taximetrişti şi în plus aparţine domeniului public. Tot astfel, s-a arătat că schiţarea proprietăţii contestatorului este eronată pentru că părinţii săi nu au ocupat cu proprietatea lor şi strada D. care a existat dintotdeauna.
Prin sentinţa civilă nr. 67 din 26 martie 2009, Tribunalul Argeş, Secţia civilă a respins contestaţia formulată de contestator, reţinând următoarele:
Prin dispoziţia nr. 7191 din 31 decembrie 2007 emisă de Primarul Municipiului Piteşti s-a dispus restituirea în natură notificatorului N.l. a terenului în suprafaţă de 74 mp situat în Piteşti, strada D. şi tot prin aceeaşi dispoziţie s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv notificatorului pentru terenul în suprafaţă de 306 mp, fiind menţionat în cuprinsul dispoziţiei că valoarea despăgubirilor calculate şi primite la expropriere în anul 1988 a fost în sumă de 47.174 lei, astfel cum rezultă din datele prezentate.
Din cuprinsul referatului privind notificarea nr. 206/16061 din 3 mai 2001, ce a stat la baza emiterii dispoziţiei atacate rezultă că imobilul situat la adresa din Piteşti, strada D., proprietatea N.C., a fost expropriat prin Decretul nr. 440/1986 la poziţia 24. La expropriere N.C. a primit suma de 47.147 lei reprezentând contravaloarea terenului şi a construcţiilor preluate de stat. Dovada calităţii de moştenitor după autori s-a făcut cu actele de stare civilă, iar din verificările efectuate în teren şi schiţa întocmită s-a constatat că pe vechiul amplasament din strada D. a rămas liberă suprafaţa de 74 mp, restul de teren până la 380 mp fiind ocupată de parcarea din faţa Spitalului de Pediatrie.
în verificarea susţinerilor părţilor, tribunalul a dispus efectuarea unui raport de expertiză, la dosar fiind depusă lucrarea expertului desemnat D.G., expert care, identificând terenul reclamantului, a concluzionat că nu există suprafaţă liberă de teren,
arătând în acest sens că în cadrul suprafeţei de 380 mp teren, suprafaţa de 252 mp este afectată de parcarea amenajată în faţa spitalului de pediatrie şi face parte din inventarul domeniului public al Municipiului Piteşti, poziţia 450, inventar aprobat prin H.C.L. nr. 124/1998; 74 mp au fost reconstituiţi reclamantului prin dispoziţia de faţă, tot astfel 54 mp au fost reconstituiţi în cadrul unui amplasament mai mare altei persoane pe această suprafaţă existând o construcţie, situaţia expusă fiind evidenţiată în schiţa întocmită de expert anexă la lucrare.
Potrivit prevederilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care construcţiile expropriate au fost integral demolate şi lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă parţial terenul, persoana îndreptăţită poate obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcţii noi, autorizate cea afectată servituţilor legale şl altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent, iar potrivit alin. (4), în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcţional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
în cauza dedusă judecăţii, s-a constatat că expertul cauzei în urma analizei actelor a identificării terenului şi interpretării măsurătorilor faţă de obiectivele stabilite de instanţă a concluzionat că nu s-a identificat nicio suprafaţă liberă din terenul reclamantului, astfel încât tribunalul, în raport de considerentele arătate şi textele de lege invocate, a apreciat că decizia contestată este temeinică şi legală.
împotriva sentinţei instanţei de fond, în termen legal a declarat apel reclamantul N.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie pentru următoarele motive, în esenţă:
- prima instanţă a pronunţat o soluţie nelegală, motivând că nu se poate retroceda întreaga suprafaţă de teren, deoarece este cuprinsă în domeniul public, reprezentând parcarea de pe lângă Spitalul de Pediatrie, afirmaţie nedovedită, iar pe de altă parte, trebuia să se restituie şi suprafaţa de 54 mp, pe care este edificată o parte din construcţie de către un terţ. în acest sens, instanţa nu a verificat în baza cărui titlu persoana deţine acest teren, urmând să fie restituit către reclamant, care a dovedit dreptul de proprietate pentru el;
- ulterior apelantul-reclamant şi-a completat motivele de apel solicitând restituirea în natură a suprafeţei de 252 mp, deoarece trebuia să i se aducă la cunoştinţă de către intimat trecerea terenului în domeniul public, iar H.C.L. nr. 124/1998 reprezintă de fapt numai o inventariere a domeniului public şi trecerea efectivă îşi produce efectele de la H G. nr. 447/2002, care a fost dată după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi după notificarea formulată de către apelantul-reclamant, în cauza dedusă judecăţii fiind incidente dispoziţiile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
S-a susţinut, în final, că trebuie admis apelul întrucât terenul de 306 mp, aşa curr a fost identificat în raportul de expertiză tehnică efectuat la Instanţa de fond, este liber şi nu este afectat de detalii de sistematizare sau alte lucrări de utilitate publică.
în şedinţa din 22 ianuarie 2010, Curtea a pus în vedere intimatului Municipiul Piteşti - prin Primar să depună la dosar Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Piteşti nr. 124/1998, precum şi H.G. nr. 447/2002 privind terenul în litigiu, acte care au fost depuse de către intimat şi se află la dosar.
Intimatul - prin primar - a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că terenul ce se solicită a fi restituit aparţine domeniului public încă din anul 1998, şi nu de la data la care a fost emisă hotărârea de guvern, deoarece rolul acesteia din urmă este acela de a aproba inventarul, şi nu de a stabili destinaţia acestuia, iar pe de altă parte destinaţia a fost stabilită încă de la data construirii Spitalului de Pediatrie Piteşti
i respectiv parcarea aferentă acestuia), fiind absolut indispensabilă nevoilor comunităţii.
Examinând actele şi lucrările dosarului şi sentinţa apelată prin prisma motivelor de apel invocate de apelantul-reclamant, Curtea a constatat că apelul acestuia este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, instanţa de fond a respins în integralitate contestaţia formulată împotriva dispoziţiei nr. 7191 din 31 decembrie 2007 emisă de Primarul Municipiului Piteşti, reţinând cu privire la suprafaţa de teren de 54 mp că a fost reconstituită unei alte persoane în baza unui titlu de proprietate, pe această suprafaţă de teren existând o construcţie, situaţie evidenţiată în anexa la Raportul de expertiză tehnică.
Raportat la soluţia instanţei de fond privind respingerea contestaţiei şi implicit a cererii de restituire în natură către apelant a suprafeţei de 54 mp, Curtea a constatat că soluţia este legală pentru următoarele considerente:
întrucât terenul respectiv se află în proprietatea privată a altei persoane, în mod (egal intimatul-pârât a respins cererea de restituire în natură către apelant, deoarece suprafaţa de teren respectivă nu se mai afla la dispoziţia unităţii deţinătoare pentru a fi aplicabilă procedura specială reglementată de Legea nr. 10/2001, în sensul că terenul -itrase în circuitul civil şi i se eliberase titlul de proprietate unei alte persoane.
însă, apelantul-contestator are posibilitatea legală de a formula o acţiune în revendicare împotriva deţinătorului actual al terenului, situaţie reglementată legal prin decizia nr. 33 din 9 iunie 2008, pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin care s-a statuat că în cazul în care sunt sesizate neconcordanţe între Legea nr. 10/2001 şi Convenţia europeană a drepturilor omului, aceasta din urmă are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acţiuni în revendicare întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care, astfel, nu s-ar aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securităţii raporturilor juridice.
în ceea ce priveşte terenul de 306 mp pentru care apelantul-reclamant solicită estituirea acestuia în natură, pretinzând că este liber, că nu este afectat de detalii de s stematizare şi că nu ar fi operat legal trecerea terenului în domeniul public, Curtea a espins această critică pentru următoarele considerente.
în mod legal s-a pronunţat instanţa de fond reţinând aplicabilitatea dispoziţiilor art.
11 alin. (3) şi (4), şi anume, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă întreg terenul afectat amenajărilor de utilitate publică, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
în speţa dedusă judecăţii i s-a restituit în natură apelantului-reclamant prin dispoziţia contestată suprafaţa de 74 mp, iar pentru terenul de 306 mp s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent întrucât este afectat de utilitate publică şi cuprins în domeniul publicai Municipiului Piteşti.
Aşa după cum rezultă din actele depuse în apel de către intimatul-pârât, scopul exproprierii a fost construirea Spitalului de Pediatrie, precum şi a parcării aferente acestuia, iar trecerea terenului în domeniul public s-a făcut prin H.C.L. nr. 124/1998 şi nicidecum prin H.G. nr. 447/2002, cum în mod eronat se susţine de către apelantul-reclamant.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (4) din Legea nr. 213/1998 privind regimul jridic al proprietăţii publice, domeniul public al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. lil din anexă şi din bunuri de uz şi interes public local, declarate ca 3tare prin hotărârea consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege de uz şi interes public naţional ori judeţean.
Faţă de dispoziţiile legale mai sus enunţate, data la care bunurile ce fac parte din domeniul public al Municipiului Piteşti este data la care a fost adoptată H.C.L. nr. 124/1998, şi nu data la care guvernul a adoptat H G. nr. 447/2002.
Prin urmare, s-a reţinut că, în cauză, nu sunt incidente dispoziţiile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, nefiind schimbată astfel destinaţia terenurilor şi construcţiilor după apariţia Legii nr. 10/2001, respectiv după data formulării notificării de către apelantul-reclamant, aceasta operând la data emiterii H.C.L. nr. 124/1998 privind inventarierea bunurilor ce fac parte din domeniul public al Municipiului Piteşti.
După cum s-a arătat mai sus, încă de la data construirii Spitalului de Pediatrie Piteşti, terenul a avut destinaţia de parcare aferentă acestui spital, atât pentru personalul angajat, cât şi pentru bolnavii care sunt internaţi în această instituţie, parcarea având astfel destinaţia de a servi unei utilităţi publice, destinaţie care nu a fost schimbată după data apariţiei Legii nr. 10/2001.
în speţa dedusă judecăţii este clar că suprafeţele solicitate nu se pot restitui în natură atunci când destinaţia actuală a terenului solicitat este una de utilitate publică, în sensul existenţei unei amenajări destinate să deservească nevoilor comunităţii.
De aceea, legiuitorul a instituit prin dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 exceptarea de la restituirea în natură a terenului chiar neocupat de construcţii, însă afectat servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică, iar în cadrul sintagmei „amenajări de utilitate publică” intră şi terenul arătat mai sus.
Faţă de cele arătate mai sus, Curtea, în baza dispoziţiilor art. 296 C. pr. civ., a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul-contestator.
| ← Imposibilitatea restituirii în natură a terenurilor cu... | Eroare materială. Radierea din cartea funciară a dreptului de... → |
|---|
