Constatarea vacanţei succesorale pe cale incidentală. Dreptul de acces la instanţă
| Comentarii |
|
Constituţie, art. 21 Legea nr. 36/1995, art. 85
I. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti şi ulterior completată, reclamanţii C.C. şi K.M. au chemat în judecată pe pârâţii Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor şi Municipiul Bucureşti prin Primar General, solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nulitatea absolută a certificatului de moştenitor, prin care în mod nelegal s-a dezbătut succesiunea defunctului bunic C.Ş., fără a se lua în considerare testamentul autentificat sub nr. 4240/555/9 noiembrie 1957; să se constate că masa succesorală, precum şi calitatea de moştenitori a tatălui C.Ş. cu o cotă de 1/1 din dreptul de nudă proprietate şi a bunicii vitrege C.M., cu dreptul de uzufruct viager asupra cotei indivize de 5/8 din imobil; să se constate că masa succesorală a defunctului este formată din cota de 1/1 din întregul drept de proprietate al imobilului format din teren în suprafaţă de 174,5 mp, precum şi construcţii; să se dispună rectificarea masei succesorale cuprinse în certificatul de moştenitor nr. 269/1969, astfel încât aceasta să includă şi diferenţa de 1/4 din imobil moştenită de pe urma defunctului; să fie rectificată suprafaţa de 175 mp în 174,5 mp; să se constate deschisă succesiunea de pe urma defunctei C.V. şi să se constate componenţa masei succesorale; să se dispună atribuirea acesteia către unicul moştenitor legal acceptant al succesiunii C.C.
Judecătoria Sector 3 Bucureşti a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a respins acţiunea modificată, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală.
în motivarea sentinţei s-a arătat, în esenţă, că, din interpretarea prevederilor art. 75 alin. (3) din Legea nr. 36/1995 şi ale art. 78 alin. (1) din Ordinul nr. 710/1995, rezultă că în caz de vacanţă succesorală, notarul public va cita autoritatea administraţiei locale competente.
Faţă de aceste considerente, în cauză are calitate procesuală pasivă autoritatea administraţiei locale competente, care nu este totuna cu pârâtul Municipiul Bucureşti şi nu există identitate între menţionata autoritate şi Statul Român.
II. Instanţa de apel a dispus admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
în speţa dedusă judecăţii, pârâţii au calitate procesuală pasivă, întrucât între reclamanţi şi pârâţi există un raport de drept material care să poată fi transpus în plan procesual prin prezenta cerere. în acest sens, Tribunalul a reţinut că, potrivit art. 680 C. civ., în lipsă de moştenitori legali sau testamentari, bunurile lăsate de defunct trec în proprietatea statului, care dobândeşte moştenirea ope legis, de la data deschiderii acesteia.
Din actele existente la dosarul cauzei a rezultat că nu a fost deschisă procedura succesorală de pe urma defunctelor C.M. şi C.G., astfel încât, în lipsa certificatului de vacanţă succesorală constatarea existenţei unei succesiuni vacante se poate face şi de către instanţa judecătorească, fără a fi necesară formularea de către reclamantă a unui capăt de cerere distinct, respectiv o acţiune în constatarea existenţei succesiunii vacante.
Indiferent dacă vacanţa moştenirii a fost constatată prin certificatul eliberat de notar sau printr-o hotărâre judecătorească, statul dobândeşte moştenirea ope legis, de la deschiderea ei potrivit regulilor generale, dobândirea operând retroactiv, de la data morţii celui ce lasă moştenirea.
Chiar dacă nu s-a emis certificat de vacanţă succesorală, pârâtul Statul Român are calitate procesuală pasivă, întrucât acesta dobândeşte moştenirea de drept, de la data decesului, în lipsă de moştenitori legali sau testamentari, fiind inadmisibil ca, între momentul deschiderii succesiunii şi data eliberării certificatului sau data pronunţării unei hotărâri judecătoreşti, moştenirea să fie fără niciun titular.
De asemenea, potrivit art. 75 alin. (3) şi art. 85 din Legea nr. 36/1995, în succesiunile ce urmează a fi declarate vacante, notarul public citează autoritatea administraţiei publice competente a prelua bunurile, astfel încât Municipiul Bucureşti prin Primarul General are calitate procesuală pasivă, fiind administratorul imobilului ce a intrat în proprietatea statului.
III. Curtea a constatat că instanţa de apel a făcut o corectă analiză a calităţii procesuale pasive a Statului Român, în cauzele privind constatarea vacanţei succesorale.
In ce priveşte excepţia de inadmisibilitate, ce formează obiectul celei de-a doua critici susţinute în recurs, aceasta este, de asemenea, nefondată.
Astfel cum în mod corect s-a reţinut şi prin decizia atacată, dispoziţiile art. 85 din Legea nr. 36/1995, conţinând norme speciale aplicabile succesiunilor vacante, stabilesc şi procedura menită să conducă la eliberarea de către notar a certificatului de vacanţă succesorală, prin care se constată calitatea statului de succesor în drepturile celor decedaţi fără moştenitori.
In cadrul acestei proceduri, statul este cel care trebuie să aibă iniţiativa eliberării certificatului de vacanţă succesorală, câtă vreme, prin ipoteză, nu există nicio altă persoană interesată care să poată declanşa această procedură.
Pasivitatea statului, manifestată prin lipsa unei cereri formulate prin reprezentantul acestuia şi adresate notarului public competent să elibereze certificatul de vacanţă succesorală, îndreptăţeşte orice persoană interesată să solicite, în temeiul art. 21 din Constituţie, care prevede dreptul de acces la instanţele judecătoreşti, să se constate, pe cale principală sau incidentală, existenţa succesiunii vacante şi a calităţii statului de moştenitor, numai astfel putându-se aprecia asupra temeiniciei pretenţiilor formulate în legătură cu bunurile existente sau nu în patrimoniul acelor persoane decedate fără moştenitori.
Pe de altă parte, accesul direct la o instanţă, drept constituţional prevăzut prin Constituţia României, precum şi lipsa vreunor dispoziţii speciale ale legii ce reglementează activitatea notarială, respectiv Legea nr. 36/1995, fac ca procedura succesorală care parcurge o fază necontencioasă, în faţa notarului public, să nu fie una absolută, în sensul că părţile, îndeosebi când există neînţelegeri evidente între suc-cesibili, pot să opteze pentru procedura contencioasă, în cadrul căreia să obţină recunoaşterea drepturilor lor, astfel încât, şi din această perspectivă, susţinerile recurentului nu sunt fondate.
C.A. Bucureşti, s. a IX-a civ. şi propr. int., decizia nr. 235/R din 30 aprilie 2009, nepublicată
| ← Constatarea prescrierii dreptului la sultă. Vacanţă... | Imposibilitatea formulării de către un terţ interesat a unei... → |
|---|
