CONTESTATIE LA EXECUTARE. PRESCRIPŢIA DREPTULUI DE A CERE EXECUTAREA SILITĂ. INVOCARE ÎN FATA INSTANTEI DE RECURS.
| Comentarii |
|
Potrivit dispoziţiilor art. 6 din Decretul nr. 167/1958, dreptul de a cere executarea silită în temeiul oricărui titlu executor se
prescrie într-un termen de 3 ani, iar potrivit art. 7 alin. 1 din acelaşi act normativ acest termen începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a cere executarea silită.
Dacă între momentul când hotărârea judecătorească a rămas definitivă - şi a devenit, astfel, susceptibilă de executare - şi momentul formulării cererii de executare silită au trecut mai mult de 3 ani, instanţa sesizată cu o contestaţie la executare va constata prescris dreptul de a cere executarea silită a hotărârii şi va admite contestaţia, anulând formele de executare.
întrucât excepţia prescripţiei dreptului de ă cere executarea silită este de ordine publică, ea va putea fi invocată şi direct în recurs.
Prin cererea înregistrată iniţial la Judecătoria Constanţa, contestatorul M.l. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul A.I. (ulterior, cu succesorii acestuia) anularea formelor de executare emise în dosarul execuţional nr. 2.662/1996 al executorilor judecătoreşti de pe lângă Judecătoria Constanţa, având ca obiect grăniţuirea unor proprietăţi.
Prin încheierea din 7.09.1997 a Curţii Supreme de Justiţie s-a dispus strămutarea cauzei la Judecătoria Feteşti, care, prin sentinţa civilă nr. 1.449/ 14.07.1998, a respins contestaţia la executare.
Instanţa de fond a reţinut că, prin sentinţa civilă nr. 10.002/16.12.1991 a Judecătoriei Constanţa, s-a admis acţiunea în grăniţuire formulată de reclamantul A.I. în contradictoriu cu pârâţii B.M., B.S., A.P., A.V. şi M.M., dispunându-se grăniţuirea proprietăţilor acestora, conform expertizei topografice efectuate în cauză.
S-a apreciat că, prin contestaţia la executare, contestatorul încearcă să-şi preconstituie un titlul de proprietate pentru o suprafaţă mai mare decât cei 134 m2 pentru care are titlu.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatorul, apel care a fost respins prin decizia civilă nr. 13/A/14.01.1999 a Tribunalului Ialomiţa.
Tribunalul a apreciat că susţinerile contestatorului vizează probleme de fond şi nu se circumscriu unei contestaţii la executare.
împotriva deciziei a formulat recurs contestatorul M.I., criticând-o în sensul prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
S-a arătat că instanţele nu au ţinut seama de faptul că modul în care s-a desfăşurat executarea îi lezează interesele, precum şi de împrejurarea că dreptul de a cere executarea silită s-a prescris.
Examinând actele şi lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate, Curtea reţine următoarele:
Problema prescripţiei dreptului de a cere executarea silită, deşi evocată în mod subsidiar pe parcursul procesului a fost pentru prima dată formulată explicit şi motivată în recursul scris.
Această problemă este însă de ordine publică şi poate fi antamată în orice fază procesuală, astfel încât ea va fi avută în vedere de către Curte.
Or, potrivit prevederilor Decretului nr. 167/1958 privind prescripţia extinctivă, dreptul de a cere executarea silită se prescrie într-un termen de 3 ani.
Se constată că între momentul rămânerii definitive a sentinţei civile nr. 10.002/1991 a Judecătoriei Constanţa şi cererea de executare silită, prin care s-a format dosarul.execuţional nr. 2.662/1996 al Judecătoriei Constanţa, a trecut un interval de aproape 5 ani.
în aceste condiţii, dreptul de a cere executarea silită s-a prescris, iar executarea astfel pornită este ilegală.
Aşa fiind, Curtea va admite recursul, va casa decizia tribunalului şi, admiţând apelul, va schimba sentinţa, în sensul admiterii contestaţiei la executare şi anulării formelor de executare. (Judecator Octavia Spineanu-Matei)
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 2.282/1999)
| ← CONTESTATIE LA EXECUTARE. PARTAJ INTERVENIT ÎNTRE SOŢI... | CONTESTAŢIE LA EXECUTARE. TERMEN. TARDIVITATE. → |
|---|
