CONTESTATIE LA EXECUTARE. PARTAJ INTERVENIT ÎNTRE SOŢI ULTERIOR TRANSCRIERII COMANDAMENTULUI. EFECTE.
| Comentarii |
|
Potrivit art. 511 Cod procedură civilă, „va fi nulă de drept orice înstrăinare a nemişcătorului urmărit făcută de datornic în urma transcrierii comandamentului".
Deşi tranzacţia cu privire la partajul bunurilor comune a intervenit între soţi după transcrierea comandamentului, contractul astfel încheiat nu este nul, deoarece în concepţia Codului civil, sistarea stării de codevălmăşie sau de coindiviziune nu reprezintă o înstrăinare (art. 786 Cod civil).
Prin urmare, dacă bunul asupra căruia s-a început executarea nu a fost atribuit, în urma tranzacţiei, soţului debitor, contestaţia la executare formulată este admisibilă.
Prin sentinţa civilă nr. 975 din 30.10.1998, Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a civilă a admis contestaţia formulată de contestatorul P.V. împotriva executării silite începute de creditoarea Bancorex S.A., prin comandamentul nr. 885/1997, asupra imobilului siţuat în Bucureşti, str. Mărgeanului nr. 46, sectorul 5 şi a anulat formele de executare silită imobiliară.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că imobilul asupra căruia a fost pornită executarea silită nu aparţine debitorului P.V., deoarece, prin sentinţa civilă nr. 4.062/29.05.1998 a Judecătoriei Sectorului 5, imobilul a fost partajat şi prin tranzacţia încheiată de soţi, apartamentul a revenit în deplină proprietate numitei P.C.
în speţă, nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 511 Cod procedură civilă, şi instanta a admis contestatia.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel creditoarea Bancorex S.A. -Sucursala Dorobanţi.
Apelul nu este fondat.
în fapt, contestatorul P.V. a garantat un credit acordat S.C. „Intra Import Export" S.R.L., în valoare de 5.550.000 lei, semnând un bilet la ordin în calitate de avalist.
Obligaţia de garanţie pe care şi-a asumat-o este personală şi nu reală; creditoarea nu a dovedit că se află în posesia unui drept de ipotecă.
Neavând un drept real de garanţie, creditoarea trebuie să opteze pentru unul dintre modurile de executare silită prevăzute de lege.
în speţă, creditoarea a ales executarea silită imobiliară, însă bunul asupra căruia s-a început executarea nu aparţine debitorului, astfel că, în mod corect, contestaţia a fost admisă.
Potrivit art. 511 Cod procedură civilă, „va fi nulă de drept orice înstrăinare a nemişcătorului urmărit făcută de datornic în urma transcrierii comandamentului".
în baza acestui text de lege, creditoarea apelantă susţine că, partajul intervenit între soţi este nul, deoarece a reprezentat o înstrăinare a bunului supus executării silite.
Acest motiv de apel nu este întemeiat. /
Deşi tranzacţia încheiată între soţi cu privire la partajul bunurilor comune a intervenit după transcrierea comandamentului, contractul judiciar încheiat de soţi nu este nul, deoarece, în concepţia Codului civil (art. 786), partajul bunurilor asupra cărora părţile au un drept de proprietate în indiviziune nu reprezintă o "înstrăinare".
Coproprietarul care a dobândit bunul în urma partajului este considerat proprietar exclusiv asupra acestuia, cu efect retroactiv, de la data dobândirii bunului, în baza ficţiunii legale, înscrisă în art. 786 Cod civil.
în al doilea rând, în baza art. 4001 Cod procedură civilă, împărţirea bunurilor comune era necesară, deoarece apartamentul supus executării silite se afla în proprietatea codevălmaşă a soţilor, iar garantul societăţii comerciale a fost numai P.V., care trebuie să răspundă acestei obligaţii de garanţie numai cu bunurile sale proprii.
Faţă de aceste considerente, jn baza art. 296 Cod procedură civilă, apelul a fost respins, ca nefondat. (Judecator Alina Iuliana Tuca)
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 58/1999)
| ← CONTESTAŢIE LA EXECUTARE. O.G. NR. 11/1996 PRIVIND EXECUTAREA... | CONTESTATIE LA EXECUTARE. PRESCRIPŢIA DREPTULUI DE A CERE... → |
|---|
