CONTESTAŢIE LA EXECUTARE. TERMEN. TARDIVITATE.
| Comentarii |
|
Potrivit art. 403 Cod procedură civilă, contestaţiile în materie de executare silită se vor putea face în tot timpul cât va ţine executarea, odată ce cel din urmă act al executării s-a săvârşit nemaiputându-se primi nici o contestaţie asupra executării.
Cum, în speţă, fusese întocmit procesul-verbal de executare şi pronunţată hotărârea instanţei, prin care s-a constatat săvârşită executarea, rezultă că formularea contestaţiei s-a făcut în mod tardiv.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6, I.N. şi I.E. au formulat, în contradictoriu cu intimata P.M., contestaţie împotriva executării silite a sentinţei civile nr. 3.921/27.05.1997 a Judecătoriei Sectorului 6, rămasă definitivă şi irevocabilă, învestită cu formulă executorie.
Au arătat contestatoarele că au fost înşelate cu ocazia încheierii actului prin care au înstrăinat imobilul din care se cere evacuarea lor, infracţiune ce se află în atenţia organelor de urmărire penală, iar pe rolul instanţelor se află cauza având ca obiect anularea acelui contract.
Prin sentinţa civilă nr. 2.577/13.03.1999, Judecătoria Sectorului 6 a respins, ca neîntemeiată, contestaţia la executare, reţinându-se că executarea silită a fost finalizată, conform procesului-verbal încheiat la 11.02.1998 şi a încheierii pronunţate la aceeaşi dată, în camera de consiliu, conform art. 403 Cod procedură civilă, actele de executare fiind efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale în materie.
Faptul că pe rolul instanţei se află în curs de soluţionare o acţiune privind anularea contractului de vânzare-cumpărare, ce stă la baza titlului executoriu, şi existenţa unei plângeri penale, nu sunt de natură să conducă la anularea formelor de executare, cât timp titlul executoriu este valabil şi nu a fost desfiinţat, iar actele de executare au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale.
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de contestatoare, conform deciziei civile nr. 2090 A/2.09.1998 a Tribunalului Bucureşti - secţia a lll-a civilă.
S-a reţinut, în considerentele deciziei, că, în mod corect, instanţa de fond a apreciat că, pe calea prevederilor art. 400 Cod procedură civilă, nu pot fi valorificate moivele contestaţiei, deoarece vizează însăşi valabilitatea titlului executoriu, astfel încât nu se poate susţine că s-a soluţionat cauza fără a se intra în cercetarea fondului.
De asemenea, s-a reţinut că, în mod corect, prima instanţă a apreciat că existenţa unei cauze având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare nu este de natură să conducă la anularea formelor de executare, de vreme ce titlul executoriu nu a fost desfiinţat, ceea ce nici nu se poate obţine pe calea contestaţiei la executare.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs apelantele-contestatoare, care au invocat motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 9 Cod procedură civilă, arătând că în soluţionarea cauzei au fost încălcate dispoziţiile art. 156 Cod procedură civilă, referitoare la dreptul de apărare, că s-au aplicat greşit prevederile art. 167 Cod procedură civilă, privind administrarea dovezilor, deoarece, dacă li s-ar fi încuviinţat probele cerute, ar fi putut prezenta un înscris, care îndreptăţea să se examineze şi aspectele de fond ale cauzei.
Recursul este nefondat.
Neacordarea amânărilor pentru lipsă de apărare a părţii intră în atributul de apreciere al instanţei şi s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor art. 156 Cod procedură civilă.
De altfel, aspectul invocat nu constituie motiv de casare, în sensul prevederilor art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă, invocate de recurente, şi nici a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, întrucât nu constituie un capăt de cerere în privinţa căruia s-a acordat mai mult sau mai puţin decât s-a cerut şi nu reprezintă nici o încălcare sau aplicare greşită a legii.
Nejustificate sunt şi celelalte susţineri ale recurentelor, deoarece, în raport de prevederile art. 403 alin. 2 Cod procedură civilă, o dată ce, cel din urmă act ai executării s-a săvârşit, nu se va mai primi nici o contestaţie asupra executării.
Cum, potrivit alin. 3 din art. 403 Cod procedură civilă, cel din urmă act de executare este încheierea pe care instanţa va trebui să o facă, fără citarea părţilor, îndată ce va primi procesul-verbal de executare, constatând săvârşirea executării, iar acest act de procedură a fost îndeplinit, contestaţia asupra executării nu mai putea fi primită, fiind tardiv formulată. (Judecator Adina Nicolae)
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 413/1999)
| ← CONTESTATIE LA EXECUTARE. PRESCRIPŢIA DREPTULUI DE A CERE... | CONTESTAŢIE LA TITLU. OBIECT. → |
|---|
