Conţinutul obligaţiei de întreţinere. Factorul psihologic. Sentiment de teamă, de incertitudine, creat beneficiarului întreţinerii. Consecinţe asupra culpei contractuale
| Comentarii |
|
întreţinerea unei persoane implică nu numai o prestaţie materială, ci şi o latură psihologică, care se întemeiază pe un raport de încredere şi apropiere. Obligaţia asumată de întreţinătoare de a asigura întreţinutului îngrijire şi întreţinere cu toate cele necesare traiului include, în conţinutul său, şi îndatorirea de a se preocupa să îi asigure o atmosferă caldă, deoarece nu poate exista un trai liniştit într-un climat de certuri, de reproşuri, de gesturi care umilesc persoana.
în temeiul contractului de întreţinere, se impune ca debitoarea întreţinerii să îi asigure creditorului confortul psihic necesar pentru a se simţi ocrotit, în siguranţă, să-i creeze un climat constant de linişte şi armonie.
Cuvintele înjositoare folosite la adresa creditorului, refuzul debitoarei de a merge pe stradă alături de acesta, neasigurarea tratamentului sau îngrijirilor medicale în orice moment (refuzul de a-l duce la doctor în momentul declanşării stării de boală, obligarea creditorului să suporte o cotă-parte din contravaloarea ochelarilor), ameninţarea cu un cuţit de bucătărie sunt elemente care au fost de natură să creeze acestuia o stare de disconfort, un sentiment de teamă, de incertitudine, de real stres, care a culminat cu refuzul oricărei comunicări.
întreţinerea prestată pe fondul unei atitudini dispreţuitoare, jignitoare, generatoare de nelinişte sufletească, nu echivalează cu o întreţinere efectivă, de care trebuie să se bucure creditorul, persoană care, raportat la vârsta înaintată şi la starea de sănătate precară, are nevoie de securitate fizică şi psihică.
Atmosfera de tensiune generată de conduita întreţinătorilor a avut influenţe asupra stării sufleteşti a creditorului, fapt care a condus la dificultăţi de comunicare cu debitorii, culminând cu refuzul categoric de comunicare, refuz care însă nu poate apărea, faţă de circumstanţele speţei, ca nejustificat.
C.A. Cluj, s. civ., de muri. şi asig. soc., pt. mirt. şi fam., dec. nr. 1129/R din 22 mai 2008,
Prin sentinţa civilă nr. 545 din 27 iulie 2007 pronunţată de Judecătoria Beclean, s-a admis acţiunea formulată de reclamantul L.M. împotriva pârâţilor E.F. şi E.B. şi, în consecinţă, s-a dispus rezilierea contractului de întreţinere viageră, încheiat la data de 21.06.1991 şi autentificat sub nr. 3556/1991 de notariatul de Stat Judeţean Bistriţa-Năsăud, între L.M., în calitate de întreţinut, şi G.N., născută L., în calitate de întreţinătoare, având ca obiect înstrăinarea de către întreţinut a întregului imobil - casă de locuit, anexe gospodăreşti şi cota de 1000/2446 părţi din terenul aferent, curte şi grădină, imobil înscris în Cartea funciară B., situat în B., (...), judeţul Bistriţa-Năsăud, în schimbul obligaţiei întreţinătoarei de a-i asigura întreţinutului îngrijire şi întreţinere viageră cu toate cele necesare traiului, la domiciliul său, precum şi de a-l înmormânta potrivit obiceiului locului; de asemenea, s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară şi evacuarea pârâţilor din imobilul sus-menţionat, ce face obiectul contractului de întreţinere viageră.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, la data de 21.06.1991, s-a încheiat contractul de întreţinere viageră, autentificat la 21.06.1991 de fostul Notariat de Stat Judeţean Bistriţa-Năsăud, între reclamantul L.M. - întreţinut şi G.N. (născut L.) - întreţinătoare, având ca obiect transmiterea către aceasta din urmă a imobilelor situate în B., (...), înscrise în Cartea funciară, constând în casă din cărămidă compusă din 3 camere, bucătărie, hol, baie, antreu, pivniţă şi anexe gospodăreşti, curte şi grădină în suprafaţă de 1000 mp, în schimbul acestora întreţinătoarea trebuind să-i asigure întreţinutului cele necesare traiului, la domiciliul său şi anume: hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, spălat, curăţat, iluminat, încălzit, tratament medical, îngrijire în caz de boală şi să-l înmormânteze potrivit obiceiului locului. Totodată, întreţinutul şi-a rezervat dreptul de uzufruct viager asupra imobilelor înstrăinate.
De asemenea, în contract a fost inserat un pact comisoriu potrivit căruia „neîndeplinirea acestor obligaţii de către întreţinătoare duce la rezilierea contractului".
Potrivit art. 6 lit. b) din acest contract, în cazul predecesului între-ţinătoarei, obligaţia de întreţinere stipulată în contract se va transmite unicei fiice a întreţinătoarei, această sarcină urmând să greveze succesiunea.
Deoarece întreţinătoarea a decedat în decembrie 1999, obligaţia de întreţinere s-a transmis, în baza prevederilor contractuale, către pârâta E.F., care este fiica ei şi care şi-a intabulat dreptul de proprietate în Cartea funciară. Restul terenului, respectiv cota de 1466/246 părţi, este înscris în Cartea funciară pe numele mamei reclamantului, numita L.N. (născută H.).
Din declaraţiile martorilor propuşi de reclamant, coroborate cu răspunsul părţilor la interogatoriu, reiese că reclamantul era nemulţumit de întreţinerea acordată de pârâtă, deoarece l-a lăsat să zacă fără a fi dus la medic (conform martorului E.J.), l-a jignit, uneori chiar şi în timpul mesei, spunându-i „handicapat, prost", aducându-i injurii, refuzând să meargă alături de el la medic (martorii E.J., D.H. şi E.B.), soţul acesteia l-a lovit pe reclamant cu palma peste cap (conform martorului E.B.), pârâta spunându-i că „nici nu ţi-a dat bine, trebuia să te lovească mai tare".
Depoziţiile martorilor au relevat faptul că între părţi izbucneau frecvente scandaluri (martorul E.J., care a intrat în curte chiar în timpul unui astfel de scandal, a ieşit imediat, dar reclamantul a venit la ei şi „l-a întrebat ce înseamnă handicapat, plângându-se că pârâţii îi spun handicapat, pupoş, leneş"); acestea au fost confirmate şi de martorul P.G., care a declarat că „atunci când începeau scandalurile, nu stătea în casă, ci ieşea afară şi stătea în maşină ca să nu le mai audă".
în privinţa îngrijirilor medicale ce trebuiau acordate, martorii au declarat că reclamantul se ducea la sora lui care-1 ducea la spital, iar cheltuielile cu doctorii erau achitate din banii reclamantului (conform martorilor E.J., P.G. şi E.B.), pârâta recunoscând la interogatoriu că jumătate din contravaloarea ochelarilor prescrişi de medic, respectiv 1 milion lei ROL, a fost achitată de reclamant.
Din actele medicale depuse la dosar, din care nu s-au avut în vedere cele netraduse, a rezultat că, într-adevăr, reclamantul suferea de diferite boli, necesita tratament, a fost internat în spital de multe ori, astfel că necesita o preocupare permanentă şi o îngrijire atentă, ceea ce pârâţii nu i-au acordat, aşa cum s-ar fi impus, nevoia de întreţinere şi ajutor a creditorului obligaţiei, aflat la o vârstă înaintată, fiind pe deplin dovedită.
Faptul că acesta a fost nevoit să meargă în mod repetat la sora sa pentru a servi masa şi pentru a-i duce hainele la spălat şi călcat, precum şi refuzul acestuia de a se întoarce să locuiască cu pârâţii nu fac decât să confirme faptul că pârâta nu şi-a îndeplinit corespunzător obligaţiile asumate, din probatoriul administrat în cauză nerezultând că reclamantul a fost influenţat în vreun fel de fraţii sau surorile sale pentru a avea această atitudine.
Instanţa de fond a concluzionat, pe baza probatoriului administrat, că întreţinerea prestată pe fondul unei atitudini dispreţuitoare, jignitoare, care îi provoca reclamantului o stare de disconfort psihic, precum şi scandalurile frecvente, nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a echivala cu o întreţinere efectivă ce trebuia să se presteze unei persoane în vârstă, bolnave, care are nevoie de îngrijire permanentă zilnică, precum şi de un climat constant de linişte şi armonie.
în ceea ce priveşte cele susţinute de pârâtă, faptul că aceasta nu a mai putut să-şi execute obligaţiile, întrucât reclamantul a fost cel care a refuzat prestarea întreţinerii, nu se poate reţine vreo culpă a acestuia, întreruperea raporturilor dintre părţi datorându-se, în speţă, culpei întreţinătorului prin neexecutarea obligaţiei de întreţinere şi nu culpei beneficiarului întreţinerii, prin refuzul nejustificat de a primi întreţinerea cuvenită.
Prin decizia civilă nr. 12/A/l3.02.2008 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, a fost respins ca nefondat apelul declarat de pârâţii E.F. şi E.B. împotriva sentinţei civile nr. 545/2007, pronunţată la data de 27 iulie 2007 de Judecătoria Beclean.
Pentru a pronunţa această decizie, Tribunalul a reţinut că, potrivit contractului de întreţinere viageră autentificat la 21 iunie 1991, după decesul numitei G.N., întreţinătoare, obligaţia de întreţinere a reclaman-tului-intimat a revenit fiicei defunctei, pârâta-apelantă E.F.
Contractul de întreţinere fiind sinalagmatic, pentru neexecutarea obligaţiei de întreţinere stabilită prin contract, beneficiarul întreţinerii, în speţă reclamantul-intimat, poate cere rezoluţiunea contractului în baza art. 1020 C. civ., o condiţie esenţială pentru desfiinţarea actului fiind aceea ca neexecutarea să fie imputabilă debitorului, adică pârâţilor-apelanţi.
Noţiunea de întreţinere include multiple prestaţii, iar pe lângă prestaţia materială (asigurare de alimente, îmbrăcăminte, încălţăminte, tratament medical), şi o componentă psihologică, dată de caracterul personal (intuitu personae) al contractului de întreţinere; astfel, întreţinerea se întemeiază, în realizarea conţinutului său economic, pe un raport de încredere şi apropriere.
Din ansamblul probatoriului testimonial administrat, atât în faţa primei instanţe, cât şi a instanţei de apel, a rezultat că pe parcursul derulării raporturilor contractuale între părţi au intervenit certuri generate în principal de neasigurarea de către pârâţii-apelanţi a tratamentului medical, de comportamentul acestora faţă de reclamantul întreţinut.
Starea de nemulţumire a reclamantului-intimat (persoană cu o fire sensibilă, retrasă) faţă de conduita pârâţilor-apelanţi, manifestată prin jigniri la adresa reclamantului (prin folosirea apelativelor leneş, handicapat), prin refuzul de a-l duce la medic timp de mai multe zile sau de a merge pe stradă alături de el, a fost relevată de martorii E.J., D.H., martor care a vizitat locuinţa părţilor încă de când trăia defuncta G.N. şi a relevat că pârâţilor le era ruşine să meargă împreună cu reclamantul pe stradă, afirmând, în baza celor constatate, că relaţia dintre părţi nu se baza pe încredere şi respect; martorul E.B., care a constatat personal faptul că pârâtul-apelant E.B. i-a dat reclamantului o palmă peste cap şi a văzut personal că părţile mergeau pe stradă separat unii de alţii, la o distanţă de cca. 40 m, pârâta-apelantă fiind în faţă; martora E.F.N., care într-o împrejurare l-a găsit pe reclamantul-intimat în casă cu febră şi slăbit şi care a relevat faptul că psihicul reclamantului a avut de suferit, acesta luând hotărârea să părăsească locuinţa pentru că „nu mai suporta batjocura".
Starea de tensiune generată de conduita pârâţilor-apelanţi a avut influenţe asupra stării psihice şi sufleteşti a reclamantului-intimat, fapt care a dus la dificultăţi de comunicare cu pârâţii (martorii relevă că reclamantul s-a închis în el), culminând cu refuzul categoric de comunicare. In acest sens, chiar martorul propus de pârâţii-apelanţi, numitul H.E., relevă faptul că „în urmă cu 2 ani" a aflat de la unul din fraţii reclamantului că între părţi există neînţelegeri, „că sunt probleme de comunicare între părţi".
în acelaşi timp, martora U.M., ce a fost în casa părţilor, a relatat o împrejurare în care reclamantul a fost ameninţat de pârâta-apelantă cu un cuţit de bucătărie, în urma unor discuţii contradictorii, fiind nevoit să plece la sora sa în D., fapt de natură să provoace reclamantului temerea că habitatul intolerabil creat de apelanta întreţinătoare, faţă de vârsta înaintată a reclamantului şi starea precară de sănătate (raportat la cuprinsul actelor medicale depuse la dosar), ar putea avea influenţă asupra vieţii sale.
Supărarea şi nemulţumirea reclamantului-intimat au fost relevate şi de martorul propus de apelanţi, numitul I.E., care a asistat la o discuţie între părţi, purtată în vederea împăcării, relevând faptul că reclamantul avea „un ton mai ridicat" şi a afirmat că nu se mai întoarce în casa din strada (...) pentru că „nu i-a plăcut cum a fost tratat".
Totodată, din cuprinsul interogatoriilor luate părţilor a rezultat faptul că apelanta întreţinătoare nu a asigurat în totalitate îngrijirea medicală necesară reclamantului, acesta fiind obligat a sta în casă bolnav mai multe zile (până când sora sa l-a dus la medic) şi a suporta din banii proprii o parte a contravalorii ochelarilor prescrişi.
Conduita pârâţilor-apelanţi faţă de reclamantul-intimat este elementul care a determinat încetarea oricărei comunicări, fapt relevat personal de reclamant cu ocazia interogatoriului suplimentar (pct. 6 din interogatoriul de la dosarul din fond, unde se arată că reclamantul reproşează apelanţilor că s-au purtat urât cu acesta, îi reproşau că mănâncă încet deşi avea probleme cu dantura, îl jigneau, îl ameninţau că îl dau afară din casă, îi spuneau că este handicapat, se certau tot timpul cu acesta).
Procesele-verbale depuse la dosar, încheiate cu ocazia deplasării apelanţilor la locuinţa actuală a intimatului în vederea împăcării, nu au relevanţă în cauză, atâta timp cât acestea sunt ulterioare incidentelor care au determinat plecarea reclamantului-intimat de la locuinţa sa.
Din ansamblul depoziţiilor martorilor rezultă că prin conduita manifestată faţă de reclamant, apelanta întreţinătoare i-a creat o stare de disconfort fizic şi psihic, determinându-1 să părăsească locuinţa şi să caute adăpost în altă parte.
Existenţa certurilor dintre părţi a fost recunoscută de apelanţi în cuprinsul motivelor de apel, afirmându-se că certurile sunt inerente în orice casă şi nu fac parte din obligaţiile contractuale asumate.
Aşa cum s-a relevat, întreţinerea unei persoane implică nu numai o prestaţie materială, ci şi o latură psihologică, care se întemeiază pe un raport de încredere şi apropiere.
Obligaţia asumată de întreţinătoare de a asigura întreţinutului îngrijire şi întreţinere cu toate cele necesare traiului, include în conţinutul său şi îndatorirea de a se preocupa să asigure întreţinutului o atmosferă caldă, deoarece un trai liniştit nu se poate avea loc într-un climat de certuri, de reproşuri, de gesturi care umilesc persoana.
în temeiul contractului de întreţinere, apelantei întreţinătoare îi revine şi obligaţia de a se comporta în aşa fel încât reclamantul să nu se simtă un străin, un abandonat, să nu aibă un real sentiment de stres, de insecuritate, ci, dimpotrivă, se impune ca întreţinătoarea să îi asigure confortul psihic necesar pentru a se simţi ocrotit, în siguranţă, să-i creeze un climat constant de linişte şi armonie.
Prestaţiile materiale ce constituie obiect al contractului de întreţinere trebuie asigurate în cadrul unei atmosfere calde, liniştite.
Cuvintele folosite la adresa reclamantului-intimat (handicapat, leneş), refuzul apelantei de a merge pe stradă alături de reclamant, neasigurarea tratamentului sau îngrijirilor medicale în orice moment (refuzul de a-l duce la doctor în momentul declanşării stării de boală, obligarea reclamantului să suporte o cotă-parte din contravaloarea ochelarilor), ameninţarea cu un cuţit de bucătărie sunt elemente care au fost de natură să creeze reclamantului o stare de disconfort, un sentiment de teamă, de incertitudine, de real stres, care a culminat cu refuzul oricărei comunicări.
Pentru refuzul de a primi întreţinerea nu trebuie considerat a fi în culpă reclamantul-intimat, atâta timp cât apelanta întreţinătoare, prin comportamentul său în raporturile cu reclamantul, s-a manifestat urât, i-a creat un sentiment de incertitudine, de stres, de nesiguranţă, temere pentru sănătatea şi chiar pentru viaţa sa.
întreţinerea prestată pe fondul unei atitudini dispreţuitoare, jignitoare, generatoare de stres, de disconfort, de nelinişte sufletească, nu echivalează cu o întreţinere efectivă de care trebuie să se bucure reclamantul, persoană care, raportat la vârsta şi starea sa de sănătate, are nevoie de un climat de linişte, de securitate.
Totodată, conduita necorespunzătoare a apelantei faţă de reclamantul-intimat rezultă şi din împrejurarea că, atât în dosarul nr. 979/2006 al Judecătoriei Beclean, cât şi în prezentul dosar, la fond şi în calea de atac, apelanţii au solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată, în condiţiile în care raporturile dintre părţi trebuie să se bazeze pe încredere şi apropiere.
Niciodată o asemenea relaţie nu poate fi clădită şi menţinută prin solicitarea plăţii unor cheltuieli de judecată. Indiferent dacă asemenea cheltuieli s-ar executa sau nu în aprecierea unei conduite, este suficientă manifestarea dorinţei de a le solicita.
Or, gestul apelanţilor, care, pe tot parcursul derulării litigiilor dintre părţi, solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată (chiar dacă în concluziile scrise arată că nu le vor executa, însă le cer), denotă încă o dată că relaţiile dintre părţi nu sunt de apropiere, de încredere, de sprijin, ci, dimpotrivă, ele au încetat, datorită comportamentului dispreţuitor al întreţinătoarei.
Chiar dacă în apărare se relevă faptul că, timp de cca. 15 ani, între părţi nu au existat probleme şi că neînţelegerile au început să apară în urmă cu 4 ani, se impune a se sublinia faptul că, întrucât obligaţia de întreţinere (cu cele 2 componente ale sale: cea materială şi cea psihologică) trebuie prestată zilnic, executarea necorespunzătoare a obligaţiilor în orice moment pe parcursul derulării contractului, deci chiar după trecerea unui timp relativ îndelungat de la încheierea actului, poate duce la rezoluţiune. Aceasta, întrucât prestaţiile asumate trebuie asigurate corespunzător pe perioada întregii vieţi a întreţinutului.
în considerarea celor reţinute, instanţa de apel a apreciat că soluţia rezoluţiunii contractului de întreţinere dispusă de instanţa de fond este pe deplin justificată.
în ceea ce priveşte evacuarea, soluţia primei instanţe este corectă, atâta timp cât, conform clauzelor contractuale, apelanta, în calitate de întreţinător, a dobândit doar nuda proprietate, uzufructul viager fiind menţinut în favoarea reclamantului-intimat, în calitate de întreţinut, aşa cum rezultă din extrasul de carte funciară depus la dosar. Ca atare, apelanta nu are posesia de fapt a imobilului (care în baza contractului de întreţinere i-ar fi revenit numai după moartea reclamantului întreţinut).
Având doar nuda proprietate, apelanta nu poate pretinde că deţine în fapt imobilul, deoarece atributele de posesie şi folosinţă alcătuiesc dreptul de uzufruct al reclamantului-intimat, drept care nu poate fi atins de apelantă. Totodată, pârâtul-apelant E.B. este doar un simplu tolerat, neavând vreun drept locativ asupra imobilului.
în lipsa unei cereri reconvenţionale formulate în faţa primei instanţe, eventualele pretenţii decurgând din lucrările pe care apelanţii susţin că le-au făcut la imobilul din litigiu pot fi rezolvate numai pe calea unei acţiuni separate, astfel că nici problema eventualului drept de retenţie, în lipsa formulării de pretenţii asupra imobilului, nu poate fi pusă în discuţie.
Nu se poate reţine nelegalitatea hotărârii atacate pe considerentul necitării în cauză a coproprietarei tabulare L.N., aşa cum s-a relevat în cuprinsul motivelor de apel, atâta timp cât prin contractul de întreţinere reclamantul a transmis construcţiile proprietatea sa exclusivă şi cota sa de proprietate invidiză de teren, fără a afecta dreptul celuilalt coproprietar. înstrăinarea cotei indivize este posibilă pur şi simplu, noul proprietar devenind coproprietar alături de coindivizarul a cărui cotă nu s-a înstrăinat.
împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal pârâţii, solicitând modificarea deciziei, admiterea apelului şi schimbarea sentinţei, în sensul respingerii acţiunii reclamantului.
în motivarea recursului, recurenţii au arătat că şi-au îndeplinit obligaţia asumată prin contractul de întreţinere, obligaţie pe care de altfel au şi dovedit-o cu probele administrate în cauză.
în ceea ce îl priveşte pe reclamant, martorii audiaţi la propunerea acestuia au confirmat faptul că, în realitate, nu reclamantul este cel nemulţumit de întreţinerea acordată, ci fraţii acestuia, care l-au determinat să revină asupra contractului şi să promoveze prezenta acţiune.
întreţinerea ce i-a fost acordată reclamantului a fost corespunzătoare şi între ei nu au existat discuţii până în momentul în care fraţii reclamantului l-au determinat pe acesta să plece din locuinţa unde trebuia prestată întreţinerea. în primăvara anului 2006, când reclamantul a fost bolnav, i-au asigurat medicamentaţia necesară, dar sora acestuia l-a dus din spital la domiciliul ei, unde nu le-a permis să-l viziteze şi să-i presteze întreţinerea.
Recurenţii au mai arătat că instanţa de apel s-a folosit, pentru a justifica soluţia adoptată, de faptul că nu i-au asigurat un climat psihic adecvat. Argumentele folosite de instanţa de fond şi apel pentru a susţine această afirmaţie sunt nefondate şi nesusţinute de probele cauzei şi înlăturate de declaraţiile martorilor propuşi de ei, care au confirmat bunele relaţii dintre ei şi întreţinut.
De altfel, în condiţiile în care reclamantul a refuzat întreţinerea, fapt dovedit şi de plecarea lui din domiciliul unde trebuia prestată întreţinerea, acesta nu are dreptul de a invoca propria culpă în rezilierea contractului de întreţinere, ci, cel mult, poate solicita transformarea întreţinerii.
Recurenţii au mai invocat în sprijinul recursului şi nelegala citare a tuturor proprietarilor tabulari, arătând că nu se poate dispune cu privire la situaţia juridică a unui imobil, fără citarea tuturor proprietarilor de carte funciară.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea a apreciat recursul nefondat şi, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., l-a respins, pentru următoarele considerente:
Curtea a constatat că motivele de recurs invocate se referă la greşita apreciere a probelor, astfel că privesc motive de netemeinicie, motive inadmisibile prin prisma dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., chiar dacă recurenţii şi-au întemeiat aceste motive, prin cuvântul pe fond, pe dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Dar, chiar trecând peste aceste reţineri, pentru ca dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., invocate de recurenţi, să fie aplicabile, ar trebui să existe o contradicţie între considerente şi dispozitiv, hotărârea să cuprindă considerente contradictorii, în sensul că din unele ar rezulta temeinicia pretenţiilor deduse judecăţii, iar din altele netemeinicia lor sau când lipseşte motivarea ori când aceasta este superficială şi cuprinde considerente străine cauzei.
Din conţinutul deciziei atacate, Curtea a constatat că aceste cazuri nu sunt prezente, instanţa de apel având o motivare clară, precisă, care se raportează la toate probele administrate în cauză, motivarea fiind în concordanţă cu acestea şi răspunzând în fapt şi în drept la pretenţiile formulate.
Raţionamentul instanţei de apel întemeiat pe analiza tuturor probelor administrate în cauză conduce în mod logic şi convingător la soluţia din dispozitiv.
Motivele referitoare la nechemarea în judecată a coproprietarei de carte funciară L.N. sunt nefondate. Reclamantul, în baza principiului disponibilităţii, este cel îndreptăţit să-şi stabilească cadrul procesual, limitele cererii de chemare în judecată.
Mai mult, prin contractul de întreţinere s-a transmis dreptul de proprietate asupra construcţiilor proprietatea exclusivă a reclamantului şi a suprafeţei de 1000 mp din teren, nu şi asupra cotei de proprietate a numitei L.N. din teren, astfel că citarea acesteia nu era necesară în cauză.
| ← înţelesul noţiunii de întreţinere. Componentă... | Contract de întreţinere cu titiu oneros şi cu rezerva... → |
|---|
