Cuprinsul obligaţiei de întreţinere. Aprecierea instanţei asupra rezoluţiunii. Plecarea creditorilor din imobilul în care au locuit cu debitorii întreţinerii. Semnificaţie
| Comentarii |
|
Contractul de întreţinere stabileşte, corelativ, obligaţia creditorului prestaţiilor de a transmite proprietatea unui bun în beneficiul debitorului şi obligaţia acestuia din urmă, strict personală, de a asigura întreţinerea creditorului prestaţiilor.
Instanţa sesizată cu soluţionarea cererii de rezoluţiune are latitudinea de a aprecia asupra executării prestaţiilor, raportându-se la conţinutul noţiunii de întreţinere. Chiar dacă părţile nu au stipulat expres în contract, asigurarea „întreţinerii" are în vedere nu numai procurarea alimentelor necesare traiului, ci şi efectuarea diverselor treburi gospodăreşti, asigurarea îngrijirilor medicale, plata cheltuielilor pentru energia electrică, combustibil, în raport de nevoile concrete ale întreţinutului şi independent de mijloacele materiale proprii ale creditorilor.
Pârâţii întreţinători nu şi-au respectat obligaţiile asumate faţă de reclamanţii întreţinuţi, cărora le-au pretins să achite din veniturile proprii cheltuielile necesare întreţinerii, refuzând efectuarea muncilor în gospodărie şi neacordând îngrijirea specială de care avea nevoie reclamanta, imobilizată la pat, astfel încât plecarea reclamanţilor din imobilul în care au locuit cu pârâţii nu echivalează cu refuzul primirii întreţinerii, atât timp cât au fost nevoiţi să recurgă la acest act tocmai din cauza neexecutării prestaţiilor asumate de întreţinători.
C.A. Craiova, s. civ., dec. nr. 3253 din 28 mai 2001, în C.P.J.C.A. Craiova 2001, p. 107
Reclamanţii S.M. şi S.N. au chemat în judecată pe pârâţii T.G. şi T.C., pentru a se dispune rezoluţiunea contractului de întreţinere nr. 1070/1999, motivând că debitorii obligaţiei nu le-au acordat întreţinere conform clauzelor contractului prin care li s-a transmis proprietatea asupra unui imobil din comuna G., judeţul Dolj.
Prin sentinţa civilă nr. 4165 din 16 martie 2000, pronunţată de Judecătoria Craiova, acţiunea a fost respinsă, reţinându-se că reclamanţii sunt cei care au refuzat să primească întreţinerea.
Apelul reclamanţilor a fost respins de Tribunalul Dolj, prin decizia civilă nr. 2551 din 8 noiembrie 2000.
împotriva ambelor hotărâri, reclamanţii au declarat recurs, criti-cându-le pentru nelegalitate.
Recursul este fondat.
Contractul de întreţinere stabileşte corelativ obligaţia creditorului prestaţiilor de a transmite proprietatea unui bun în beneficiul debitorului şi obligaţia acestuia din urmă, strict personală, de a asigura întreţinerea creditorului prestaţiilor.
Un asemenea contract fiind sinalagmatic, oneros şi aleatoriu, sunt aplicabile dispoziţiile art. 1020 C. civ., potrivit cărora condiţia rezolu-torie este subînţeleasă întotdeauna în contractele sinalagmatice, în cazul în care una din părţi nu îşi îndeplineşte obligaţia.
Ca atare, potrivit art. 1021 C. civ., partea în privinţa căreia obligaţia nu s-a executat are alegerea sau să silească cealaltă parte la executarea convenţiei, când este posibil, sau să-i ceară desfiinţarea, cu daune-interese.
Instanţa sesizată cu soluţionarea cererii are latitudinea de a aprecia asupra executării prestaţiilor, raportându-se la conţinutul noţiunii de „întreţinere", care are în vedere nu numai procurarea alimentelor necesare traiului, dar şi efectuarea diverselor treburi gospodăreşti, asigurarea îngrijirilor medicale, plata cheltuielilor pentru energia electrică, combustibil etc.
Aprecierea instanţei priveşte prestaţiile efective ale debitorilor obligaţiei, independent de mijloacele materiale proprii ale creditorilor.
în raport de aceste elemente ce definesc noţiunea de „întreţinere", se constată că, în cauză, pârâţii nu şi-au respectat obligaţiile asumate faţă de reclamanţi, cărora le-au pretins să achite din veniturile proprii cheltuielile necesare întreţinerii, refuzând efectuarea muncilor în gospodărie şi neacordând îngrijirea specială de care avea nevoie reclamanta, imobilizată la pat.
Plecarea reclamanţilor din imobilul în care au locuit cu pârâţii nu echivalează cu refuzul prestaţiilor, aceştia nefiind în culpă pentru neexecutarea contractului, atât timp cât au fost nevoiţi să recurgă la acest act din cauza neexecutării prestaţiilor asumate de pârâţi.
Note: 1. A se vedea şi C.S.J., s. civ. şi de proprietate intelectuala, dec. nr. 2462 din 22 decembrie 1992, prin care s-a stabilit că în cazul unui contract de întreţinere noţiunea de întreţinere trebuie să primească un înţeles cât mai cuprinzător, debitorul obligaţiei urmând să asigure creditorului alimente, îmbrăcăminte, încălţăminte, medicamente, să-i asigure îngrijiri medicale etc., şi, dacă este cazul, chiar să-i prepare hrana şi să-l ajute la diferitele treburi gospodăreşti. în absenţa unei clauze exprese, nu are nicio relevanţă că beneficiarul întreţinerii are suficiente mijloace materiale, căci obligaţia convenţională de întreţinere nu se confundă cu obligaţia legală, când acordarea întreţinerii depinde de starea de nevoie a celui îndreptăţit să o primească.
2. Noul cod civil arată prestaţiile principale şi esenţiale la care se obligă debitorul întreţinerii chiar prin articolul referitor la noţiune -art. 2254: „prestaţiile necesare întreţinerii şi îngrijirii pentru o anumită durată". Se introduce astfel un termen nou, cel al îngrijirii, care, în opinia autoarei, implică o atenţie şi o responsabilitate sporită din partea debitorului, privind nu doar aspectele materiale ale traiului de zi cu zi, ci şi asigurarea unui suport moral permanent, a unui climat de siguranţă şi echilibru psihologic pentru creditor.
De asemenea, prin dispoziţiile art. 2257 din noul Codul civil, se detaliază întinderea obligaţiei de întreţinere, venindu-se astfel în ajutor pentru soluţionarea acelor situaţii din practica judiciară când conţinutul obligaţiei de întreţinere nu era stabilit în concret prin contract, revenind instanţelor de judecată sarcina dificilă a interpretării voinţei părţilor:
„Art. 2257: întinderea obligaţiei de întreţinere
(1) Debitorul întreţinerii datorează creditorului prestaţii stabilite în mod echitabil ţinându-se seama de valoarea capitalului şi de condiţia socială anterioară a creditorului.
(2) Debitorul este obligat în special să asigure creditorului hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, menaj, precum şi folosinţa unei locuinţe corespunzătoare. întreţinerea cuprinde, de asemenea, îngrijirile şi cheltuielile necesare în caz de boală.
(3) în cazul în care întreţinerea are caracter viager sau atunci când creditorul decedează în cursul duratei contractului, debitorul are obligaţia să îl înmormânteze.
(4) întreţinerea continuă a fi datorată în aceeaşi măsură chiar dacă, în cursul executării contractului, bunul care a constituit capitalul a pierit total sau parţial ori şi-a diminuat valoarea, dintr-o cauză pentru care creditorul întreţinerii nu este ţinut să răspundă.
(5) Clauza prin care creditorul întreţinerii se obligă la prestarea unor servicii este considerată nescrisă".
| ← Caracterul personal al obligaţiilor asumate. Plecarea... | înţelesul noţiunii de întreţinere. Componentă... → |
|---|
