Contract de donaţie. Condiţii de formă
| Comentarii |
|
Acceptarea ofertei de donaţie făcută statului prin decizie a fostului Comitet executiv al Consiliului Popular al Municipiului Bucureşti îndeplineşte formalităţile prescrise de lege pentru existenţa valabilă a actului juridic.
Aceasta deoarece o astfel de decizie respectă condiţiile prevăzute de art. 1171 din Codul civil şi, implicit, cele impuse de art. 813 din Codul civil pentru încheierea valabilă a unui contract de donaţie.
(Decizia nr. 1335 din 28 mai 2002 - Secţia a IV-a civilă)
Prin cererea astfel cum a fost precizată, înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6, sub nr. 18.287/2000, reclamanţii I.M. şi l.l. au chemat în judecată pe pârâţii Municipiul Bucureşti şi S.C. "O." S.A., pentru revendicarea terenului intravilan în suprafaţă de 350 mp, situat în Bucureşti, şi, pe cale incidentală, să se constate nulitatea absolută a contractului de donaţie prin care imobilul a fost trecut în proprietatea statului. S-a invocat nerespectarea cerinţei formei autentice la încheierea contractului de donaţie, nerealizarea acordului de voinţă între ofertant şi acceptant, întrucât oferta nu a fost acceptată niciodată de destinatarul ei, precum şi vicierea consimţământului donatarului.
Prin Sentinţa civilă nr. 5724 din 4.07.2001, Judecătoria Sectorului 6 a admis în parte acţiunea reclamantului I.M., constatând nulitatea donaţiei intervenită între numita I.M. şi statul român.
A fost respinsă acţiunea în revendicare, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, că I.M. a făcut Statului Român o ofertă de donaţie în formă autentică, la 8.04.1975, pentru terenul în suprafaţă de 350 mp, situat în Bucureşti; că această ofertă a fost acceptată în baza dispoziţiilor art. 2 şi următoarele din Decretul nr. 478/1954, de fostul Comitet executiv al Consiliului Popular al Municipiului Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 675 din 30.05.1975.
S-a constat că, potrivit art. 2 din Decretul nr. 478/1954, se acceptau de Comitetul executiv donaţiile oferite sfaturilor populare, or, în speţă, oferta de donaţie a fost făcută statului român, astfel încât, văzând şi dispoziţiile art. 813 din Codul civil, s-a apreciat în sensul nulităţii donaţiei.
Cererea în revendicare formulată a fost considerată nefondată, întrucât terenul în litigiu a fost expropriat ulterior ofertei de donaţie, aşa încât s-a apreciat că partea are la dispoziţie calea Legii nr. 33/1994.
Prin Decizia civilă nr. 102 din 23.01.2002, Tribunalul Bucureşti - Secţia a V-a civilă şi de contencios administrativ a admis apelurile declarate şi a schimbat în tot sentinţa, în sensul respingerii acţiunii ca nefondată.
S-a constatat caracterul fondat al criticilor formulate, întrucât, potrivit ofertei de donaţie a autoarei reclamantului, aceasta a consimţit ca, prin derogare de la dispoziţiile art. 814 din Codul civil, donaţia să-şi producă efectele din momentul acceptării ei de către donator în condiţiile Decretului nr. 478/1954, iar, prin Decizia nr. 676 din 30.05.1975, Comitetul executiv al Consiliului Popular al Municipiului Bucureşti a acceptat ofertele de donaţie făcute statului de un număr de 39 proprietari, printre care şi autoarea intimatului-reclamant.
S-a reţinut că, în cauză, s-a făcut şi dovada transcrierii în registrul de transcripţiuni-inscripţiuni a donaţiilor întocmite începând cu 1954 şi că donaţia a cărei nulitate s-a solicitat a se constata îndeplineşte toate condiţiile de fond şi formă prevăzute de art. 813 şi următoarele din Codul civil, precum şi de Decretul nr. 478/1954, pentru existenţa sa valabilă.
Decizia tribunalului a fost atacată cu recurs de reclamantul I.M., care a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, în susţinerea cărora a arătat următoarele:
Instanţa de apel a aplicat în mod greşit textele legale incidente în cauză, apreciind că Decretul nr. 478/1954 stabileşte dispoziţii derogatorii de la prevederile Codului civil, în sensul că donaţiile făcute statului ar fi valabil încheiate chiar dacă nu îmbracă forma autentică.
S-a susţinut că, în speţă, actul de acceptare a donaţiei nu respectă forma autentică, decizia Comitetului executiv al Consiliului Popular neputând fi considerată act autentic, deoarece un astfel de act trebuie făcut cu solemnităţile cerute de lege, de un funcţionar de stat.
Chiar dacă dispoziţiile art. 9 din Decretul nr. 377/1960, în vigoare la data emiterii deciziei de acceptare, ar fi interpretate în sensul că ar fi fost îndreptăţit să îndeplinească operaţiunea de autentificare a unui act şi Comitetul executiv, această autentificare ar fi trebuit îndeplinită de secretarul Comitetului executiv şi, oricum, lipseşte.
Recursul este nefondat.
Apreciind asupra valabilităţii donaţiei făcute statului de autoarea reclamantului din punct de vedere al îndeplinirii condiţiilor de formă, instanţa de apel a realizat o corectă aplicare a dispoziţiilor legale.
Astfel, oferta de donaţie autentificată sub nr. 2549 din 8.04.1975, pe care numita I.M. a făcut-o statului, a fost acceptată prin decizie a fostului Comitet executiv al Consiliului Popular al Municipiului Bucureşti la 30.05.1975.
Acceptarea ofertei în conţinutul unei astfel de decizii face ca actul respectiv să îndeplinească formalităţile prescrise de lege pentru existenţa valabilă a actului juridic.
Aceasta întrucât, potrivit art. 1171 din Codul civil, actul autentic este acela care s-a făcut cu solemnităţile cerute de lege, de un funcţionar public, care are drept de a funcţiona în locul unde actul s-a întocmit.
Or, întocmirea deciziei prin care au fost acceptate mai multe oferte de donaţie, printre care şi cea a autoarei recurentului, a fost făcută de un astfel de funcţionar (preşedintele şi secretarul Comitetului executiv), având competenţă să funcţioneze în locul unde actul s-a întocmit şi cu atribuţiuni în acest sens. Potrivit art. 2 din Decretul nr. 478/1954, donaţiile oferite sfaturilor populare se acceptă de comitetul executiv, iar, în speţă, oferta a fost făcută Statului Român prin Consiliul Popular al Sectorului 7.
De aceea, reţinându-se prevederile art. 1171 din Codul civil, rezultă că forma autentică a acceptării ofertei a fost asigurată şi, în felul acesta, au fost respectate dispoziţiile art. 813 din Codul civil.
împrejurarea că în conţinutul deciziei apare menţiunea conform căreia Comitetul executiv va perfecta actele de donaţie poate să semnifice necesitatea transmiterii acceptării ofertei de donaţie, condiţie de care dispoziţiile art. 814 din Codul civil leagă încheierea valabilă a contractului de donaţie.
O astfel de formalitate, în speţă, nu mai era necesar însă a fi îndeplinită, deoarece autoarea recurentului consimţise, prin derogare de la prevederile art. 814 din Codul civil, ca donaţia să-şi producă efectele din momentul acceptării ei de către donator, fără a mai fi necesar a i se face comunicarea actului de acceptare.
Rezultă, potrivit considerentelor arătate, că aprecierea tribunalului în legătură cu îndeplinirea condiţiei de formă cerută de lege pentru existenţa valabilă a contractului de donaţie este corectă.
în consecinţă, în speţă nu poate fi reţinută incidenţa motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, astfel încât recursul va fi respins ca nefondat.
| ← Contract de donaţie. Lipsa cauzei. Nulitate absolută | Contract de donaţie. Anularea actului prin care proprietarul... → |
|---|
