Contract de întreţinere. Cerere de executare în echivalent a obligaţiei. Decesul creditorului pe parcursul procesului. Consecinţa rămânerii fără obiect a cererii
| Comentarii |
|
C. civ., art. 1073, art. 1635 alin. (1) C. pr. civ., art. 112 pct. 3
Cererea de executare silită a obligaţiei de întreţinere - formulată de beneficiarul însuşi şi continuată de moştenitorii săi - are drept premisă ca dreptul la întreţinere să fiinţeze în patrimoniul creditorului, ce este valabilă şi în cazul executării în echivalent, întrucât nici în acest caz nu încetează caracterul intuitu personae al obligaţiei.
Or, dreptul de întreţinere stingându-se pe data decesului creditorului, nu mai este posibilă executarea silită a obligaţiei, prin intermediul instanţei de judecată, nici măcar în echivalent.
Chiar dacă stingerea dreptului operează pentru viitor şi chiar dacă este vorba despre executarea unei obligaţii cu caracter periodic, decesul creditorului alterează posibilitatea executării silite, în orice modalitate, şi pentru perioada în care creditorul era în viaţă, în condiţiile în care aprecierea neexecutării şi a temeiniciei pretenţiei de executare silită se realizează într-un moment ulterior decesului, imposibilitate care lipseşte de obiect juridic cererea de chemare în judecată.
(C. Ap. Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, decizia nr. 483/R din 20 septembrie 2007)
Prin sentinţa civilă nr. 1482 din 31 octombrie 2006 pronunţată în dosarul nr. 2427/292/2006, Judecătoria Roşiorii de Vede, jud. Teleorman, a respins ca nefondată cererea având ca obiect transformarea obligaţiei de întreţinere în prestaţie periodică formulată de reclamanta S.L. împotriva pârâtei S.S., cu cheltuieli de judecată.
în motivarea hotărârii, s-a reţinut că prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. 3262 din 23 decembrie 1997 de BNP T.M., reclamanta şi soţul său, S.M., în prezent decedat, au transmis fiicei lor, pârâta din cauză, nuda proprietate asupra imobilului situat în Roşiorii de Vede, jud. Teleorman, compus din locuinţă şi teren, cu preţul de 7 milioane lei (ROL), din care 5 milioane însuşiţi de vânzători, diferenţa reprezentând evaluarea obligaţiei de întreţinere impuse cumpărătoarei.
Urmare a neînţelegerilor apărute pe parcursul derulării contractului, s-au formulat cereri succesive de reziliere a acestuia, respinse prin sentinţele civile nr. 2623/28 noiembrie 2005 şi nr. 772 din 20 iunie 2006 în considerarea nedo-vedirii culpei pârâtei în modul de executare a contractului.
Date fiind considerentele soluţiilor de respingere a cererii de desfiinţare a contractului în discuţie, executarea obligaţiei de întreţinere de câtre pârâtă nefiind posibilă din culpa reclamantei, care a refuzat să primească întreţinerea şi să se înapoieze în locuinţa asupra căreia avea drept de uzufruct viager, stabilindu-şi domiciliul în altă localitate, la cealaltă fiică, acţiunea pentru transformarea în bani a obligaţiei de întreţinere nu poate fi admisă.
împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta la data de 14 decembrie 2006, înregistrat pe rolul Tribunalului Teleorman, în cursul judecăţii apelului învede-rându-se decesul reclamantei la data de 25 decembrie 2006, numiţii J.N. şi S.l. (moştenitori ai reclamantei, alături de pârâtă) preluând poziţia procesuală a autoarei lor.
Prin decizia nr. 23 din 14 februarie 2007, Tribunalul Teleorman a respins apelul ca nefondat, confirmând în totalitate considerentele primei instanţe, ca fiind legale şi temeinice.
împotriva deciziei menţionate, au declarat apel moştenitorii reclamantei, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul art. 304 pct. 9 C. pr. civ.
Prin motivele de recurs, s-a susţinut că instanţele de fond au făcut o aplicare greşită a legii, întrucât transformarea obligaţiei de întreţinere în plata unei sume de bani de valoare egală cu întreţinerea se poate dispune în situaţiile în care, datorită comportării uneia dintre părţi, executarea în natură a obligaţiei nu este posibilă.
în principiu, intimata - pârâtă s-a arătat de acord cu transformarea obligaţiei în prestaţie periodică, însă a condiţionat aceasta de împrejurarea ca reclamanta să se mute în locuinţa sa.
Or, s-a dovedit în cauză că intimata - pârâtă nu are mijloacele materiale şi financiare pentru a o îngriji, constrângere ce echivalează cu imposibilitatea prestării de către pârâtă a obligaţiei de întreţinere şi determină ca refuzul reclamantei de a se întoarce în locuinţa pârâtei să fie justificat, starea de nevoie în care se află neputând fi acoperită în mod obiectiv de către pârâtă.
Recurenta a solicitat modificarea deciziei în sensul admiterii acţiunii şi transformării obligaţiei de întreţinere în prestaţie periodică pentru perioada cuprinsă între 9 august 2005, data introducerii cererii şi 25 decembrie 2006, data decesului creditoarei întreţinerii.
La termenul din 20 septembrie 2007, Curtea, din oficiu, a invocat excepţia rămânerii fără obiect a cererii, urmare a decesului creditoarei întreţinerii şi a reţinut cauza spre soluţionare pe acest aspect.
Faţă de excepţia invocată din oficiu, Curtea constată următoarele:
Prin cererea dedusă judecăţii, s-a solicitat transformarea obligaţiei de întreţinere stabilite în sarcina pârâtei şi în favoarea reclamantei prin contractul de întreţinere autentificat sub nr. 3262 din 23 decembrie 1997 de BNPT.M. în prestaţie periodică lunară, în raport de nevoile creditoarei, arătându-se că executarea în natură a obligaţiei nu este posibilă din cauza comportamentului pârâtei şi al lipsei mijloacelor materiale la îndemâna pârâtei pentru asigurarea nevoilor întreţinerii.
Cererea, astfel cum a fost formulată, reprezintă o modalitate de executare silită a obligaţiei de întreţinere, în echivalent, prin plata unei sume de bani, apreciindu-se că nu este posibilă executarea în natură.
Dreptul de întreţinere este un drept personal, ca atare, se stinge prin decesul creditorului întreţinerii şi nu se transmite pe cale succesorală în patrimoniul moştenitorilor, în sensul că aceştia nu pot solicita, după decesul autorului, ca prestaţia să continue în persoana lor sau ca prestaţiile neexecutate în timpul vieţii creditorului întreţinerii să fie executate în persoana lor.
In speţă, cererea de executare silită, în echivalent, a obligaţiei de întreţinere a fost formulată de către beneficiarul însuşi.
Astfel, prin decesul acestuia pe parcursul procesului, mai precis în faza apelului, a operat în mod legal transmisiunea calităţii procesuale active în persoana moştenitorilor, întrucât nu este întrunită niciuna dintre ipotezele anterior arătate, în care succesorii pretind executarea obligaţiei direct în persoana lor.
Moştenitorii sunt îndreptăţiţi să continue acţiunea începută de autor, în măsura în care solicită executarea obligaţiei pentru perioada dintre data introducerii (ererii de chemare în judecată şi data decesului, survenit la 25 decembrie 2006, .istfel încât caracterul personal al dreptului la întreţinere nu împiedică preluarea poziţiei procesuale a autorului.
Pe de altă parte, instanţa nu este învestită în cauză cu o cerere formulată în nume propriu de moştenitori pentru daune interese derivând din neexecutarea i obligaţiei în perioada de la data introducerii cererii şi până la deces (care, de altfel, nu poate subzista decât subsecvent unei cereri în desfiinţarea contractului), moştenitorii participând în proces în calitate de continuatori ai autorului lor, în .ulrul procesual obiectiv fixat de acesta prin cererea introductivă.
Astfel, nu se poate ignora faptul că cererea are drept finalitate însăşi executarea silită a obligaţiei de întreţinere, neavând importanţă că a fost vizată modalitatea transformării sale într-o sumă de bani.
Condiţia premisă a unei asemenea cereri este aceea ca dreptul la întreţinere să fiinţeze în patrimoniul creditorului, valabilă şi în cazul executării în echivalent, întrucât nici în acest caz nu încetează caracterul intuitu personae al obligaţiei. Or, dreptul de întreţinere stingându-se pe data decesului creditorului, nu mai este posibilă executarea silită a obligaţiei, prin intermediul instanţei de judecată, nici măcar în echivalent.
Chiar dacă stingerea dreptului operează pentru viitor şi chiar dacă este vorba despre executarea unei obligaţii cu caracter periodic, decesul creditorului alterează şi posibilitatea executării silite, în orice modalitate, pentru perioada în care creditorul era în viaţă, în condiţiile în care aprecierea neexecutării şi a temeiniciei pretenţiei de executare silită se realizează într-un moment ulterior decesului.
Constatarea expusă ar fi infirmată doar în măsura în care decesul ar fi survenit rămânerii - cel puţin - definitive a hotărârii prin care s-ar fi dispus transformarea obligaţiei în prestaţie bănească, moştenitorii fiind îndreptăţiţi la executarea hotărârii judecătoreşti.
Faţă de considerentele expuse, Curtea constată că decesul creditorului întreţinerii pe parcursul procesului, până la rămânerea definitivă a hotărârii instanţei învestite cu executarea silită, în echivalent, a obligaţiei de întreţinere lipseşte de obiect juridic cererea, dată fiind imposibilitatea executării obligaţiei, în orice modalitate.
Drept urmare, Curtea va admite excepţia invocată din oficiu şi, admiţând recursul în baza art. 312 alin. (1) C. pr. civ., va modifica în tot decizia, în sensul admiterii apelului şi al schimbării în tot a sentinţei, în temeiul art. 296 C. pr. civ., cu consecinţa că va respinge cererea ca rămasă fără obiect.
Soluţiile de admitere a recursului şi apelului se impun în mod formal, pentru a se da eficienţă excepţiei procesuale admise, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată. (A.C.)
| ← Contract de închiriere. Neaplicarea dispoziţiilor art. 14 din... | Contract de întreţinere. Pluralitate de debitori. Obligaţie... → |
|---|
