CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE. IMOBIL CONSTRUIT DIN FONDUL DE INVESTIŢII AL COMUNEI, ÎNCHEIAT ÎN TEMEIUL DECRETULUI-LEGE NR. 61/1990. INAPLICABILITATEA LEGII NR. 85/1992, PRIVIND INTERDICŢIA ÎNSTRĂINĂRII LOCUINŢELOR DE SERVICIU.
| Comentarii |
|
întrucât contractul de vânzare-cumpărare privind un imobil construit din fondul de investiţii al comunei şi având destinaţia de locuinţă pentru specialiştii din mediul rural a fost încheiat în anul 1990, acestuia nu-i puteau fi aplicabile dispoziţiile Legii nr. 85/1992, privind interdicţia înstrăinării locuinţelor de serviciu, fără încălcarea principiului neretroactivităţii.
De aceea, nefăcând aplicarea dispoziţiilor legale care permiteau vânzarea locuinţelor din fondul locativ de stat în conformitatea cu Decretui-lege nr. 61/1990, instanţele au pronunţat soluţii greşite, faţă de împrejurarea că înstrăinarea către recurenţi a imobilului în care aceştia au locuit în calitate de chiriaşi s-a realizat în baza aprobării şi evaluării efectuate de specialişti în condiţiile actului normativ menţionat.
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Feteşti la 17.10.1996, reclamanta Prefectura Ialomiţa a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Local Movila, Ţ.E. şi Ş.G.C., solicitând să se constate nulitatea contractului de vân-zare-cumpărare nr. 684/27.07.1990, încheiat între părţi cu privire la o locuinţă situată în comuna Movila, şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.
în motivarea cererii, reclamanta a arătat că imobilul vândut pârâţilor a fost construit din fondurile de investiţii ale fostului Consiliu Popular al Judeţului Ialomiţa, fiind trecut în administrarea comunei şi având destinaţia de locuinţă pentru specialiştii din mediul rural. în aceste condiţii, susţine reclamanta, vânzarea s-a făcut cu încălcarea dispoziţiilor Decretului-lege nr.61/1990, înstrăinarea acestor categorii de locuinţe fiind interzisă expres, ulterior, prin Legea nr. 85/1992.
Pârâţii au formulat întâmpinare - cerere reconvenţională, prin care au solicitat respingerea acţiunii principale şi, în subsidiar, obligarea reclamantei la plata contravalorii îmbunătăţirilor aduse imobilului în litigiu, în cuantum de 500.000 lei.
Instanţa de fond a dispus disjungerea cererii reconvenţională prin încheierea de la 27.02.1997 şi continuând judecata acţiunii principale, a pronunţat sentinţa civilă nr. 357/6.03.1997, prin care a admis acţiunea principală, a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 687/27.06.1990 şi a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară.
împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii G.E. şi Ş.G.C., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, deoarece cumpărarea locuinţei s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la momentul încheierii contractului, iar invocarea dispoziţiilor art. 29 din Legea nr. 85/1992 a fost de fapt o încălcare a principiului neretroactivităţii legii civile.
S-a susţinut, de asemenea, că, în mod nelegal, s-a dispus disjungerea cererii reconventionale.
Analizând motivele de apel, Tribunalul Ialomiţa a pronunţat decizia civilă nr. 546/A/17.09.1998, prin care a respins apelul, ca nefondat, reţinând că locuinţa în litigiu nu putea face obiect al vânzării în baza Decretului-lege nr. 61/1990, deoarece nu figura pe lista locuinţelor destinate vânzării către populaţie, iar înstrăinarea s-a făcut de către Consiliul Local al comunei Movila, organ nespecializat în vânzarea de locuinţe.
Nu a fost reţinută nici critica referitoare la nelegalitatea disjungerii cererii reconvenţionale, deoarece au fost corect aplicate dispoziţiile art. 119 şi 120 alin. 2 Cod procedură civilă.
împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs pârâţii Ţ.(Ş.)E. şi Ş.G.C., considerând decizia Tribunalului Ialomiţa netemeinică şi nelegală, solicitând casarea acesteia, în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi 11 Cod procedură civilă.
S-a arătat în motivele de recurs că instanţa de apel a făcut o interpretare şi aplicare greşită a legii, deoarece bunul vândut face parte din domeniul privat şi nu din domeniul public, Decretul-lege nr. 61/1990 prevede posibilitatea pentru chiriaş de a cumpăra locuinţele din fondurile statului, iar dispoziţiile Legii nr. 85/1992 nu au aplicabilitate la situaţia de faţă, deoarece, în virtutea principiului neretroactivităţii, aceasta nu are efecte retroactive, referindu-se numai la locuinţele de serviciu.
Imobilul cumpărat, au mai susţinut recurenţii, nu are statutul locuinţei de serviciu; numai această categorie fiind exceptată de la înstrăinare.
Analizând motivele de recurs invocate, ansamblul probelor aflate la dosar, precum şi considerentele deciziei recurate, Curtea constată că recursul este întemeiat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
Aşa cum rezultă din actele cauzei, între recurente şi Primăria Comunei Movila s-a încheiat, la data de 22.12.1990, un contract de vânzare-cumpărare înregistrat sub nr. 684/27.12.1990, având ca obiect o locuinţă situată în comuna Movila, construită din cărămidă, acoperită cu ţiglă, compusă din parter şi etaj, formată din 3 camere, bucătărie, baie, boxă şi o suprafaţă de 240 mp teren, vânzare efectuată în baza Decretului-lege nr. 61/1990.
Acest contract este legal încheiat, Primăria Comunei Movila având calitatea de a încheia acte de înstrăinare a locuinţelor din fondul locativ de stat.
Primăriile au fost cele care, prin decizii administrative, au dat mandat fostelor întreprinderi ale administraţiilor locale să încheie acte de vânzare-cumpărare, raportul fiind asemănător celui de mandat.
Locuinţa cumpărată de pârâtă nu era locuinţă de serviciu, pentru a nu putea fi înstrăinată de Primăria Comunei Movila, care o avea în administrare directă, neexistând, în mediul rural, alte instituţii specializate în vânzări.
Curtea constată, de asemenea, că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel âu aplicat greşit dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 85/1992, atât timp cât contractul de vânzare-cumpărare s-a încheiat în anul 1990, sub imperiul altui act normativ.
în cauză, cele două instanţe au procedat la o încălcare a principiului de drept privitor la neretroactivitatea legii civile, consacrat în Constituţia României şi în art. 1 Cod civil.
Făcând o incorectă aplicare a dispoziţiilor legale în materia vânzării locuinţelor din fondul locativ de stat, cele două instanţe au pronunţat soluţii greşite, deoarece înstrăinarea către recurenţi a imobilului în care aceştia au locuit în calitate de chiriaşi s-a făcut în mod legal, pe baza aprobării şi evaluării efectuate de specialişti ai serviciului de sistematizare al acestei autorităţi.
Faţă de cele precizate, Curtea, constatând recursul întemeiat, îl va admite şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va casa decizia Tribunalului Ialomiţa, şi, în fond, va admite apelul.
în temeiul dispoziţiilor art. 296 Cod procedură civilă, va schimba în tot sentinţa, în sensul că va respinge acţiunea formulată de Prefectura Judeţului Ialomiţa, ca neîntemeiată. (Judecator Adina Nicolae)
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr.350/1999)
| ← DECLARAREA JUDECĂTOREASCĂ A MORŢII. NERESPECTAREA... | CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE. LOCUINŢĂ ÎNCHIRIATĂ PRIN... → |
|---|
