DECLARAREA JUDECĂTOREASCĂ A MORŢII. NERESPECTAREA DISPOZIŢIILOR ART. 37 DIN DECRETUL NR. 32/1954. CONSECINŢE.
| Comentarii |
|
Potrivit art. 37 alin. 2 raportat la art. 38 din Decretul nr. 32/ 1954, cererea de declarare a dispariţiei unei persoane se va afişa la ultimul domiciliu al acesteia şi la primărie, termenul de judecată urmând a fi fixat după trecerea unui termen de 45 de zile de la afişare.
Nerespectarea acestei cerinţe atrage nulitatea hotărârii numai în condiţiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă, adică a dovedirii unei vătămări ce nu ar putea fi înlăturată, decât prin anularea hotărârii.
Prin sentinţa civilă nr. 1.031 din 10.12.1998, Tribunalul Bucureşti-secţia a lll-a civilă a admis cererea formulată de reclamantele G.L. şi G.A.I. împotriva pârâţilor Consiliul Local al Sectorului 3 Bucureşti şi G.V.; a constatat moartea pârâtului G.V., cu ultim domiciliu în str. Cazărmii nr. 85, sectorul 5, fiul lui Alexandru şi Maria - născut la data de 31.01.1946 şi a dispus efectuarea cuvenitelor înregistrări în registrul stării civile al Primăriei Sectorului 5 Bucureşti.
împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, susţinând că hotărârea este nelegală şi netemeinică, deoarece nu a fost respectată procedura prevăzută de art. 36-38 din Decretul nr. 32/1954, în sensul că, cererea nu a fost afişată timp de 45 de zile la ultimul domiciliu al persoanei presupusă decedată.
Apelul nu este fondat.
Neregularitatea procedurală constând în omisiunea afişării cererii timp de 45 de zile la ultimul domiciliu al persoanei presupusă moartă, trebuie analizată în baza art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Având în vedere textul de lege meţionat şi împrejurarea că nerespectarea dispoziţiei art. 37 alin. 2 din Decretul nr. 32/1954 nu este prevăzută anume de lege, sub sancţiunea nulităţii, apelanta trebuia să dovedească faptul că a fost vătămată prin neafişarea cererii, pe perioada celor 45 de zile, la ultimul domiciliu al mortului.
Instanţa consideră că, Parchetul putea dovedi că a fost prejudiciat pentru nerespectarea legii numai dacă aducea dovezi în sensul că, în cazul afişării cererii, ar fi existat informaţii cu privire la moartea pârâtului. însă, având în vedere perioada foarte lungă de la data dispariţiei pârâtului, cât şi scopul dispoziţiei legale încălcate, este evident că invocarea neregularităţii procedurale de către Parchet este nelegală, faţă de dispoziţiile art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Pentru motivele arătate apelul a fost respins, ca nefondat, conform art. 296 Cod procedură civilă. (Judecator Alina Iuliana Tuca)
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 312/1999)
| ← CONTRAVENŢIE. LEGEA NR. 50/1991. ANULAREA PROCESU-LUI-VERBAL DE... | CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE. IMOBIL CONSTRUIT DIN FONDUL DE... → |
|---|
