CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE. REZOLUTIUNE PENTRU NEACHITAREA INTEGRALĂ A PREŢULUI. NEÎNDEPLINIREA CONDIŢIILOR ART. 1020-1021 COD CIVIL SI ART. 1365 COD CIVIL. INTERPRETAREA CLAUZELOR NECLARE ÎN MATERIA VÂNZĂRII-CUMPĂRĂRII.
| Comentarii |
|
Pentru a se pronunţa rezoluţiunea unei convenţii trebuie îndeplinite mai multe condiţii, respectiv: debitorul să nu-şi fi executat obligaţia asumată, neexecutarea să-i fie imputabilă, să fi fost pus în întârziere şi să nu fi executat prestaţiile datorate pe parcursul procesului.
Aceste elemente neregăsindu-se în speţă, deoarece pârâţii nu au fost puşi în întârziere înainte de introducerea acţiunii, iar pe parcursul procesului aceştia şi-au executat obligaţia, dispoziţiile art. 1020-1021 cod civil nu pot fi aplicabile şi nu se poate dispune rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare.
De asemenea, sub aspectul clauzei neclare privitoare la termenul de achitare a diferenţei de preţ, se va aplica regula de interpretare specială, deorgatorie de la dreptul comun, prevăzută de art. 1312 Cod civil, potrivit căreia, în materie de vânzare, clauzele îndoielnice se interpretează în contra vânzătorului.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Turnu Măgurele, reclamanţii l.l.şi I.P.au chemat în judecată pe pârâţii P.Gh.şi P.C., solicitând rezoluţiunea convenţiei încheiate cu pârâţii privind vânzarea imobilului situat în corn. Ciuperceni, jud. Teleorman, pentru neplata integrală a preţului şi evacuarea pârâţilor din imobil.
Prin sentinţa civilă nr. 1.691/1997, Judecătoria Turnu Măgurele a respins acţiunea, ca nefondată, reţinând că pârâţii au achitat preţul vânzării, de 6.500.000 lei, plătind în luna martie 1995 suma de 3.000.000 lei, iar diferenţa de 3.500.000 lei prin consemnare la C.E.C., la dispoziţia reclamanţilor, conform recipisei nr. 65/423002/2.09.1997.
Sentinţa a rămas definitivă prin respingerea, ca nefondat, a apelului declarat de reclamanţi, potrivit deciziei civile nr. 675/15.04.1998, pronunţată de Tribunalul Teleorman.
împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs apelanţii-reclamanţi, care au formulat criticile care urmează:
Nu s-a reţinut de către instanţă că termenul stabilit pentru plata diferenţei de preţ de 3.500.000 lei a fost de 3-4 luni, fapt confirmat de unul din martori, apreciindu-se greşit că plata diferenţei de preţ urma să se facă în 2-3 ani; nu s-au avut în vedere dovezile din care rezultă că intimaţii-pârâţi au demolat şi înstrăinat o parte din anexele gospodăreşti, vânzătorii fiind «în pericol» să piardă lucrul sau preţul - conform art. 1366 Cod civil; termenul de graţie acordat de Judecătoria Tumu Măgurele a fost depăşit, suma de 3.500.000 lei fiind consemnată la C.E.C. la data de 2.09.1997, după 5 termene de judecată. Recursul este nefondat.
Pentru admiterea acţiunii în rezoluţiunea unei convenţii, trebuie îndeplinite mai multe condiţii, respectiv pârâţii chemaţi în judecată să nu-şi fi executat obligaţiile asumate, neexecutarea să le fie imputabilă, debitorii obligaţiei neexecutate să fi fost puşi în întârziere şi să nu fi executat prestaţiile datorate în cursul procesului.
în speţă, intimaţii-pârâţi au fost chemaţi în judecată pentru rezoluţiunea convenţiei, în acţiune indicându-se ca temei de drept dispoziţiile art. 1020-1021 Cod civil şi art. 1365 Cod civil, care reglementează rezoluţiunea vânzării de imobile pentru neplata preţului.
Contrar susţinerilor recurenţilor, pârâţii nu au fost puşi în întârziere anterior introducerii acţiunii, notificarea datată 13.08.1996, aflată în dosarul de fond, vizând evacuarea pârâţilor din imobil şi nu plata diferenţei de preţ.
Pe de altă parte, din înscrisul depus la dosar, care consemnează înţelegerea părţilor, nu rezultă data stabilită pentru plata diferenţei de preţ de 3.500.000 lei, reclamanţii susţinând în proces că aceasta ar fi fost de 3-4 luni, iar pârâţii că ar fi fost de 2-3 ani.
Nici depoziţiile martorilor nu au fost de natură să clarifice acest aspect, fiecare din martori susţinând punctul de vedere al părţii care l-a propus.
în aceste condiţii, înţelesul convenţiei fiind îndoielnic, în materie de vânzare se aplică regula specială şi derogatorie prevăzută de art. 1312 Cod civil, potrivit căreia clauzele necalre se interpretează în «contra vânzătorului» şi în favoarea cumpărătorului, ceea ce în cauză înseamnă că termenul convenit pentru achitarea restului de preţ este cel susţinut de pârâţi, respectiv 2-3 ani de la încheierea convenţiei intervenită între părţi în luna martie 1995 (dată rezultată din chitanţele depuse la dosar).
înainte de expirarea termenului, reclamanţii i-au notificat pe pârâţi să evacueze imobilul, iar în procesul de evacuare declanşat în luna octombrie 1996 (soluţionat prin respingerea acţiunii) au refuzat oferta de plată făcută de cumpărători, fapt consemnat în practicaua deciziei civile nr. 292/1997 pronunţată de Tribunalul Teleorman.
De asemenea, recurenţii-reclamanţi au declarat în prezentul proces «că nu înţeleg să primească suma», ceea ce demonstrează lipsa culpei intimaţilor-pârâţi.
Faţă de refuzul expres al reclamanţilor de a primi diferenţa de preţ, pârâţii au solicitat la termenul din 2.09.1997 amânarea cauzei şi la aceeaşi dată au consemnat la C.E.C. «pe seama şi la dispoziţia» reclamanţilor, suma de 3.500.000 lei, conform chitanţei nr. 423002/2.09^1997.
Acordarea termenului este pe deplin legală, potrivit art. 1366 alin. 2 Cod civil, în condiţiile în care vânzătorii nu erau în pericol la acea dată de a pierde şi lucrul şi preţul, oferta de plată a diferenţei de preţ, ce reprezintă contravaloarea imobilului fiind fermă, serioasă şi confirmată prin depunerea în aceeaşi zi a banilor la C.E.C.
Diferenţa de preţ fiind achitată în cadrul termenului de graţie acordat la solicitarea pârâţilor, instanţa de fond corect a respins acţiunea, constatând că în cauză nu subzistă condiţiile prevăzute de art. 1365 Cod civil («dacă cumpărătorul nu plăteşte preţul»), pentru rezoluţiunea convenţiei.
Cât priveşte împrejurarea că intimaţii—pârâţi ar fi demolat o parte din anexele gospodăreşti, aceasta nu are nici o relevanţă, din moment ce recurenţii au încasat integral preţul reprezentând contravaloarea bunului, iar motivul de rezoluţiune invocat, prevăzut de art. 1365 Cod civil, se referă exclusiv la neplata preţului. (Judecator Adina Nicolae)
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 561/1999)
| ← DOVADA DREPTULUI DE PROPRIETATE. FORŢA PROBATORIE A... | CONTRAVENŢIE. LEGEA NR. 50/1991. ANULAREA PROCESU-LUI-VERBAL DE... → |
|---|
