CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE ÎNCHEIAT ÎN FRAUDA ADEVĂRATULUI PROPRIETAR. NULITATE ABSOLUTĂ.
| Comentarii |
|
Contractul de vânzare-cumpărare încheiat de vânzător în frauda dreptului proprietarului, cu complicitatea cumpărătorului, care a cumpărat, pe riscul său, un bun al altuia este lovit de nulitate absolută, conform art. 948 Cod civil.
Prin sentinţa civilă nr. 9.241/17.12.1997, Judecătoria Sectorului 4, Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamanta B.M. în contradictoriu cu pârâtele S.C. „X"-S.A. şi T.C., a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare dintre pârâte, având ca obiect apartamentul nr. 15 din
Bucureşti, str. Drumul Taberei, a dispus evacuarea pârâtei T.C. pentru lipsă de titlu, a constatat că, în baza sentinţei civile nr. 5.523 a Judecătoriei Sectorului 6, reclamanta este proprietara apartamentului în litigiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătoria a reţinut că apartamentul a aparţinut, cu contract de închiriere, numitei S.S., autoarea reclamantei, care a făcut cerere de cumpărare a lui; prin sentinţa civilă nr. 5.523/29.06.1994, definitivă şi irevocabilă, reclamanta a devenit proprietara apartamentului, ca singură moştenitoare a numitei S.S., decedată la 26.12.1991.
Nesocotind această hotărâre judecătorească, pârâta S.C. „X"-S.A. vinde din nou apartamentul pârâtei T.C.
S-a reţinut că vânzarea intervenită între pârâte este bazată pe o cauză ilicită, motiv care conduce la nulitatea absolută a actului, conform art. 948 Cod civil.
Pârâta T.C. nu poate invoca buna-credinţă, deoarece ea nici nu a transcris dreptul său de proprietate.
Prin decizia civilă nr. 2.937/6.11.1998, Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a civilă a respins apelul, ca nefondat.
Motivele în fapt şi în drept avute în vedere de prima instanţă au fost reţinute şi de instanţa de apel.
împotriva deciziei tribunalului a formulat recurs T.C., care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru următoarele motive:
1. Instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unui capăt de cerere - art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă - în sensul că nu s-a luat în considerare buna sa credinţă la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare; sentinţa civilă nr. 5.523/1994 nu îi este opozabilă; acestea sunt motivele pentru care consideră că nu se poate reţine cauza ilicită drept temei al nulităţii absolute a actului de vânzare-cumpărare.
2. Decizia tribunalului este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii -art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă - atunci când constată nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, după o analiză secvenţială a probelor.
3. Nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 11 Cod procedură civilă - în mod greşit s-a reţinut că, contractul nr. 714/1993 a fost încheiat la data de 23.09.1974, întrucât contractul s-a încheiat la data când părţile au convenit asupra condiţiilor vânzării şi nu atunci când s-a plătit ultima rată din preţ.
Analizând decizia tribunalului, prin prisma criticilor formulate, Curtea constată recursul recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
Decizia tribunalului nu poate fi casată pe considerentul că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui capăt de cerere (art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă).
Buna credinţă la data încheierii actului de vânzare-cumpărare, la care parte (cumpărătoare) a fost apelanta, reprezintă o împrejurare de fapt invocată de apelantă cu efecte în planul dreptului pentru aceasta şi nu un capăt de cerere nesoluţionat de instanţă, care să determine casarea deciziei pe temeiul art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă.
Decizia tribunalului nu s-a dat cu încălcarea legii (art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă) şi nici nu se întemeiază pe o greşeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate (art. 304 pct. 11 Cod procedură civilă).
Esenţial pentru soluţionarea litigiului este faptul că, la data încheierii contractului nr. 714/1993, cu menţiunea expresă că data încheierii contractului este 28.09.1994, între cele două pârâte, reclamanta era proprietara apartamentului nr. 15.
Acest drept de proprietate al reclamantei asupra apartamentului în litigiu rezultă din actul de vânzare-cumpărare nr. 8.797/1991, încheiat de autoarea sa, defuncta S.S. şi pârâta S.C. „X"-S.A.
Situaţia juridică a imobilului este confirmată şi prin sentinţa civilă nr. 5.523/ 29.06.1994 a Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti, definitivă şi irevocabilă, şi transcrisă în registrul de transcripţiuni şi inscripţiuni imobiliare.
în raport de aceste probe administrate în cauză, rezultă că, cele două pârâte au convenit să vândă, respectiv să cumpere, un bun imobil ce aparţinea de drept altei persoane.
Evidenţa înscrisurilor depuse la dosar, conjugată cu prezumţia simplă a judecătorului, conform căreia pârâta S.C. „X"-S.A. cunoştea situaţia juridică a imobilului la data celei de a doua înstrăinări, converg spre o singură concluzie: contractul s-a încheiat de către vânzător, în frauda dreptului proprietarului, cu complicitatea cumpărătorului, care a cumpărat pe riscul său, un bun al altuia.
Sancţiunea pentru convenţia frauduloasă a părţilor este nulitatea absolută; temeiul de drept al acţiunii în constatarea nulităţii absolute fiind art. 948 Cod civil.
Pentru aceste considerente de fapt şi de drept, instanţa a respins recursul, ca nefondat. (Judecator Irina-Luminita Dumitriu)
(Secţia a lll-a civilă, decizia civilă nr. 1.490/1999)
| ← CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE ÎNCHEIAT ÎN BAZA... | CONTRACT DE VÂNZARE CUMPĂRARE A UNEI LOCUINŢE ÎNCHEIAT ÎN... → |
|---|
