DOVADA DREPTULUI DE PROPRIETATE. FORŢA PROBATORIE A DECLARAŢIILOR DE MARTORI, ATUNCI CÂND UNA DINTRE PĂRŢI PREZiNTĂ UN ÎNSCRIS, IAR CEALALTĂ PARTE NU A INVOCAT CARACTERUL SIMULAT AL ACESTUIA, PRIN INTERPUNERE DE PERSOANE.
| Comentarii |
|
întrucât titularul dreptului de proprietate asupra imobilului rezultă din înscrisurile (contractul de vânzare-cumpărare şi procesul-verbal de predare-primire) depuse la dosar, instanţa nu putea stabili o situaţie contrară pe baza declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză, în măsura în care nu s-a solicitat a se constata
caracterul simulat al vânzării-cumpărării, în privinţa părţilor contractante.
Prin sentinţa civilă nr. 3.123/1997, Judecătoria Roşiori de Vede a admis acţiunea formulată de reclamanta P.V. împotriva pârâţilor G.A. şi G.M., dispunând evacuarea acestora din apartamentul nr. 4, situat în Roşiori de Vede, str. Mihai Bravu, bl. 103.
în motivarea sentinţei se reţine că reclamanta este singura proprietară a apartamentului, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 2452/1994, încheiat cu S.C. „U" - S.A. şi a titlului de proprietate nr. 499/1995, iar împrejurarea că tatăl părţilor a fost titularul contractului de închiriere, contract în baza căruia şi pârâtul G.A. avea drepturi locative proprii, nu este de natură a face dovada calităţii de proprietar.
Prin decizia civilă nr. 1.408/1998, Tribunalul Teleorman, admiţând apelurile declarate de pârâţi, a schimbat sentinţa, în sensul respingerii acţiunii.
Pentru a adopta această soluţie, s-a reţinut că anterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare, apelanţii-pârâţi au locuit în calitate de chiriaşi în imobil şi că actul de proprietate a fost eliberat reclamantei ca titulară a contractului de închiriere, deşi din probele administrate rezultă că preţul a fost achitat de ambele părţi.
împotriva deciziei tribunalului a declarat recurs reclamanta P.V., criticând-o ca fiind nelegală şi netemeinică, în raport de cazurile de casare prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 Cod procedură civilă, precizând, în motivarea recursului, că, potrivit înscrisurilor depuse la dosar, este unica şi exclusiva proprietară a apartamentului, de la data cumpărării pârâţii locuind în imobil numai în calitate de toleraţi.
Recursul este fondat.
Contractul de vânzare-cumpărare nr. 2.452/27.07.1994 este încheiat în calitate de cumpărătoare, în mod exclusiv, de către recurenta-reclamantă.
De asemenea, procesul-verbal de predare-primire şi titlul de proprietate nr. 499/1995 atestă calitatea de unică proprietară a recurentei.
în baza titlurilor menţionate, dreptul de proprietate asupra apartamentului s-a strămutat din patrimoniul statului în patrimoniul reclamantei.
în mod greşit tribunalul a reţinut că apelantul pârât ar fi achitat jumătate din preţul apartamentului şi, implicit, că ar fi devenit coproprietar, soluţia adoptată decurgând din interpretarea eronată a actului juridic dedus judecăţii, fiind lipsită de temei legal.
Instanţa nu putea stabili, prin interpretarea depoziţiilor martorilor, a căror audiere a fost de altfel dispusă din oficiu, o situaţie contrară celei rezultată din titlurile de proprietate depuse la dosar, în condiţiile în care pârâţii nu au formulat cerere reconvenţională, prin care să pretindă constatarea caracterului parţial simulat, prin interpunere de persoane, a contractului de vânzare-cumpărare. (Judecator Adina Nicolae)
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 76/1999)
| ← DREPT DE CREANŢĂ CONSTÂND ÎN CONTRAVALOAREA LIPSEI DE... | CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE. REZOLUTIUNE PENTRU NEACHITAREA... → |
|---|
