CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE. LIPSA CONSIMŢĂMÂNTULUI. NULITATE ABSOLUTĂ.
| Comentarii |
|
Lipsa consimţământului proprietarului la înstrăinarea bunului atrage sancţiunea nulităţii absolute a contractului.
Reclamantul C.M. a solicitat ca, în contradictoriu cu S.B. şi R.A.R., să se constate nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare nr. 145/10.01.1996 şi nr. 735/1.12.1996, precum şi evacuarea pârâtului S.D. pentru lipsa titlulu locativ.
în motivarea acţiunii, reclamantul a învederat că este proprietarul apartamentului nr. 15, situat în Bucureşti, str. Istriei, sectorul 3, apartament pe care, în luna ianuarie 1996, l-a închiriat pârâtului M.T.
Sub pretextul înregistrării acestui contract la Administraţia Financiară, pârâtul a cerut reclamantului actul de proprietate şi buletinul de identitate, în original.
în luna februarie 1996, mergând pentru a încasa chiria, reclamantul a constatat că apartamentul este ocupat de pârâtul S.D., care a pretins că este proprietarul acestuia, întrucât l-a cumpărat cu act autentic de vânzare-cumpărare de la pârâta R.A.R.
La data de 3.03.1997 s-a depus la dosar cerere de intervenţie în interes propriu de către numita S.I., soţia numitului S.D.D., precum şi cerere recon-venţională formulată de pârâtul S.D., prin care solicitau să se constate că sunt dobânditori de bună-credinţă ai apartamentului în litigiu, fiind într-o eroare totală cu privire la calitatea de proprietar a vânzătorului.
Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti, în baza probelor administrate, prin sentinţa civilă nr. 1.243 din 3.02.1998 a admis în parte acţiunea principală, cererea reconvenţională şi cererea de intervenţie şi a constatat nulitatea absolută a celor două acte autentice de vânzare-cumpărare, menţinând efectele contractului autentificat sub nr. 735 din 1.02.1997 faţă de pârâtul S.D.D. şi faţă de intervenienta S.I., ca efect al dobândirii cu bună-credinţă de la proprietarul aparent, respingând, totodată, cererea de evacuare, ca nefondată.
Apelul formulat împotriva acestei sentinţe de reclamantul C.M. a fost admis de Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a civilă, iar prin decizia civilă nr. 3.081 din 16.11.1998 s-a schimbat în parte sentinţa, în sensul admiterii în totalitate a acţiunii principale şi dispunerii evacuării pârâţilor din apartamentul în litigiu.
Instanţa a respins cererea de intervenţie şi cererea reconvenţională, ca nefondate, şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
împotriva acestei decizii au declarat recurs atât pârâtul S.D.D., cât şi S.I., invocând nelegalitatea şi netemeinicia ei.
în dezvoltarea motivelor de recurs recurenţii au învederat că nu au avut interesul să atace sentinţa judecătoriei, întrucât, atât cererea reconvenţională, cât şi cererea de intervenţie au fost admise în integralitate, constatându-se operante efectele bunei-credinţe, pe care nici instanţa de apel nu a contestat-o.
Fiind dobânditor de bună-credinţă al imobilului în litigiu, temeinic instanţa de fond a menţinut efectele contractului nr. 735 din 1.02.1997, în favoarea lor. Recursul este fondat.
Instanţa de fond, printr-o judicioasă apreciere a probelor a reţinut că primul contract (la care s-a făcut mai sus referire), a fost semnat de o altă persoană decât reclamantul, lipsind consimţământul proprietarului la vânzarea imobilului.
în aceste condiţii, instanţa temeinic a constatat nulitatea absolută a contractului nr. 145/1996, pentru lipsa consimţământului, în baza art. 948 şi urm. Cod civil.
Ca urmare a principiului anulării actului subsecvent, instanţa a constatat nulitatea absolută şi a contractului nr. 735/1.02.1996.
în acelaşi timp, instanţa de fond temeinic a reţinut buna-credinţă la dobândirea apartamentului în litigiu a recurenţilor, în considerarea faptului că aceştia au crezut că dobândesc bunul de la adevăratul proprietar.
Soluţia ocrotirii bunei-credinţe este recunoscută şi în practica judiciară, anularea titlului de proprietate neatrăgând automat caducitatea actului privindu-l pe subdobânditor.
în contextul celor mai sus arătate, se va admite recursul, se va casa decizia si în fond se va respinge apelul, mentinându-se ca legală hotărârea judecătoriei. (Judecator Irina-Luminita Dumitriu)
(Secţia a lll-a civilă, decizia civilă nr. 1.492/1999)
| ← CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE. LIPSA DISCERNĂMÂNTULUI.... | CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE A UNUI IMOBIL CE INTRĂ SUB... → |
|---|
