CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE ÎNCHEIAT ÎN BAZA DECRETULUI-LEGE NR. 61/1990. DECESUL CUMPĂRĂTORULUI ÎNAINTE DE ÎNCHEIEREA, ÎN FORMĂ SCRISĂ, A CONTRACTULUI DE VÂNZARE-CUMPĂRARE. CONSECINŢE.
| Comentarii |
|
Dacă în privinţa locuinţei din fondul locativ de stat s-a realizat acordul de vânzare-cumpărare, iar chiriaşul a plătit şi avansul fixat de unitatea vânzătoare, decesul acestuia înainte de întocmirea înscrisului constatator al contractului nu justifică refuzul vânzătorului de a întocmi contractul în contradictoriu cu moştenitorii cumpărătorului.
întrucât Decretul-lege nr. 61/1990 nu conţine dispoziţii derogatorii de la caracterul consensual al vânzării-cumpărării de construcţii, contractul fusese încheiat la momentul acordului de voinţă.
Prin sentinţa civilă nr. 9.696 din 9.06.1998 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti s-a admis acţiunea prin care s-a solicitat obligarea pârâtei S.C. „FOISOR"-S.A. să încheie cu reclamanţii contract de vânzare-cumpărare pentru apartamentul situat în Bucureşti, sectorul 2.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că apartamentul a fost deţinut în temeiul unui contract de închiriere de către G.N.
La 17.07.1991 G.N. a depus la S.C. „FOIŞOR-S.A. cerere de cumpărare a apartamentului, iar la 27.11.1991, cu chitanţa nr. 39.300/1991 s-a achitat avansul pentru acest apartament.
Deşi apartamentul în litigiu a fost lăsat reclamanţilor printr-un testament autentic, G.N. decedând înainte de încheierea în formă scrisă a contractului, S.C. „FOIŞOR"-S.A. a refuzat să încheie cu aceştia contractul de vânzare-cumpărare.
Soluţia primei instanţe a fost confirmată de Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a civilă, care a respins apelul prin decizia civilă nr. 406 din 16.02.1999.
împotriva acestei decizii apelanta a declarat recurs şi a criticat decizia instanţei de apel pentru nelegalitate, decurgând din aplicarea greşită a legii, ceea ce constituie motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Recursul nu este întemeiat.
Aşa cum corect au reţinut ambele instanţe de fond, reclamanţii sunt moştenitori testamentari ai defunctei G.A., calitate în care s-au subrogat în toate drepturile şi obligaţiile acesteia.
Acordul de voinţă pentru înstrăinarea apartamentului s-a realizat între S.C. „FOIŞOR"-S.A. şi G.N., în iulie 1991, când s-a depus cererea pentru cumpărare.
întrucât Decretul-lege nr. 61/1990 nu cuprinde dispoziţii derogatorii de la caracterul comercial al vânzării-cumpărării de construcţii, invocă că apartamentul a fost vândut lui G.N. în iulie 1991.
Contractul de vânzare-cumpărare, nefiind un contract intuitu personae, drepturile şi obligaţiile născute în sarcina cumpărătorului s-au transmis moştenitorilor săi, astfel încât refuzul de a li se întocmi acestora contractul de vânzare-cumpărare este nelegal. (Judecator Mihaela Tabarca)
(Secţia a lll-a civilă, decizia civilă nr. 1.842/1999)
| ← CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE. HOTĂRÂRE JUDECĂTOREASCĂ DE... | CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE ÎNCHEIAT ÎN FRAUDA... → |
|---|
