CONTRACT DE VÂNZARE CUMPĂRARE A UNEI LOCUINŢE ÎNCHEIAT ÎN BAZA LEGII NR. 85/1992 SI A DECRETULUI-LEGE NR. 61/1990. INTERDICTIA CUMPĂRĂRII UNEI A DOUA LOCUINŢE DIN FONDUL LOCATIV DE STAT. CONSECINŢE.
| Comentarii |
|
Potrivit art. 11 alin. 4 din Legea nr. 85/1992, familia - în înţelesul reglementat prin dispoziţiile art. 15 alin. 2 din Legea nr. 5/1973 -care deţine mai multe locuinţe cu chirie, poate cumpăra, în condiţiile Legii nr. 85/1992 şi ale Decretului-lege nr. 61/1990, doar o singură locuinţă.
Această dispoziţie legală împiedică familia care a cumpărat o locuinţă din fondul locativ de stat, în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990, să cumpere o a doua locuinţă, din acelaşi fond şi în aceleaşi condiţii avantajoase de stabilire şi plată a preţului.
Nesocotirea acestei dispoziţii este sancţionată, potrivit art. 19 din Legea nr. 85/1992, cu nulitatea absolută.
Astfel, contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect o locuinţă din fondul locativ de stat va fi constatat nul în situaţia în care aceeaşi familie a mai cumpărat o locuinţă din acelaşi fond, în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990, pe care însă a donat-o înaintea încheierii celui de-al doilea contract.
Prin acţiunea înregistrată la 18.09.1996, reclamantul B.D. a chemat în judecată pe pârâţii F.S., F.D., S.C. „TITAN"-S.A. şi C.L.M.B., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 3.263/10.06.1996, încheiat între pârâţi, cu privire la apartamentul nr. 46 din Bdul Unirii, bl. G1, sc. 2, etaj 6, sectorul 3, Bucureşti.
Pârâţii F.S. şi F.D. au formulat cerere reconvenţională, solicitând evacuarea reclamantului din apartamentul în litigiu, pentru lipsă de titlu.
Prin sentinţa civilă nr. 4.767/7.05.1998, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis acţiunea principală, a constatat nulitatea absolută a contractului, i-a obligat pe pârâţi la 111.700 lei cheltuieli de judecată către reclamant şi a respins cererea reconvenţională, ca neîntemeiată.
Tribunalul Bucureşti - secţia a IV-a civilă a menţinut sentinţa judecătoriei, respingând ca nefondat apelul declarat împotriva acesteia de către pârâţii F.S. şi F.D., prin decizia civilă nr. 3.127/24.11.1998.
împotriva deciziei tribunalului au declarat recurs aceiaşi pârâţi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Curtea de Apel Bucureşti -secţia a IV-a civilă a respins recursul, ca nefondat.
Situaţia de fapt avută în vedere de cele trei instanţe, stabilită pe baza probelor administrate în cauză, a fost următoarea:
Apartamentul în litigiu a fost repartizat în cota de locuinţe a Camerei Deputaţilor care, la 19.04.1996, l-a nominalizat pe reclamant drept titular al repartiţiei. Prezentându-se la S.C. „TITAN"-S.A., reclamantului nu i s-a încheiat contract de închiriere pentru locuinţă, cu motivarea că apartamentul nu este recepţionat, dar i s-au predat cheile, iar reclamantul s-a mutat efectiv în apartament.
La data de 3.06.1996, Primarul General a comunicat Camerei Deputaţilor că, întrucât beneficiarul repartiţiei a refuzat să se prezinte la D.A.F.I. pentru întocmirea formelor legale de cumpărare a apartamentului, i s-a anulat repartiţia; în aceeaşi zi, apartamentul în litigiu a fost repartizat salariatei C.L.M.B., pârâta F.S., care, la data de 10.06.1996, a încheiat contractul de vânzare cumpărare cu privire la acelaşi apartament.
In drept, s-a reţinut că reclamantul a devenit în mod legal beneficiarul repartiţiei pentru locuinţa în litigiu, în conformitate cu dispoziţiile art. 9-10 din Legea nr. 5/1973 şi art. 1-2 din H.C.M. nr. 860/1973, în vigoare la acea dată, şi că, în baza art. 14 din Legea nr. 5/1973 a solicitat încheierea contractului de închiriere.
S-a reţinut, de asemenea, că dispoziţiile art. 2 alin. 4 din Legea nr. 85/1992 creează posibilitatea cumpărării locuinţelor nefinalizate şi nu o obligaţie în acest sens, şi că anularea repartiţiei reclamantului de către chiar organul administrativ emitent constituie un abuz de drept, singura posibilitate fiind aceea a retractării actului administrativ, în condiţiile legii.
în ceea ce priveşte încheierea contractului de vânzare cumpărare a cărui nulitate se invocă, s-a reţinut că aceasta s-a făcut cu încălcarea legii.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. 4 din Legea nr. 85/1992, familia care deţine mai multe locuinţe cu chirie poate cumpăra, în condiţiile acestei legi şi ale Decretului-lege nr. 61/1990, doar o singură locuinţă.
în speţă, pârâţii F.S. şi F.D., soţi, au mai cumpărat o locuinţă din fondul locativ de stat, printr-un contract încheiat cu S.C.V.A.L. Berceni-S.A., la data de 6.06.1995, pe care au donat-o la data de 17.08.1995, mamei apelantului.
Cumpărarea celei de a doua locuinţe din fondul locativ de stat este astfel lovită de nulitate absolută, conform art. 19 din Legea nr. 85/1992. (Judecator Octavia Spineanu-Matei)
(Secţia a IV-a civilă, decizia civilă nr. 1.814/1999)
| ← CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE ÎNCHEIAT ÎN FRAUDA... | CONTRACT DE MANDAT. ACŢIUNE PENTRU RESTITUIREA BUNURILOR.... → |
|---|
