CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE CU CLAUZĂ DE ÎNTREŢINERE. CARACTERE JURIDICE. EFECTE.
| Comentarii |
|
Contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere este un contract nenumit, cu titlu oneros, aleatoriu, bilateral, consensual, intuitu personae şi translativ de proprietate, căruia i se aplică regulile generale din materia obligaţiilor, înscrise în art. 1020 şi art. 1021 cod civil cu privire la condiţia rezolutorie, aceasta fiind subînţeleasă atunci când una din părţi nu-şi îndeplineşte angajamentul luat.
în cazul unui asemenea contract, întreţinerea nu se poate acorda şi prin persoane interpuse, pentru că raportul juridic s-a născut între reclamant şi pârât, iar unele servicii făcute de alte persoane decât debitorul obligaţiei de întreţinere nu se încadrează în obligaţia asumată, care trebuie să aibă caracter permanent şi să provină de la cel care şi-a luat, prin contract, un asemenea angajament.
Reclamantul I.E. a chemat în judecată pe pârâţii B.C. şi B.M. pentru a se dispune rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. 533 din 7.05.1987, deoarece, deşi a convenit cu pârâţii, ca în schimbul proprietăţii sale, să-i acorde ajutor la domiciliul său până la sfârşitul vieţii, aceştia nu s-au mutat la reclamant şi nu i-au acordat sprijinul convenit.
Pe parcursul procesului, în urma decesului reclamantului, a fost introdus în cauză moştenitorul acestuia, D.l.
Judecătoria Bolintin Vale, prin sentinţa civilă nr. 686 din 29.05.1997, a admis acţiunea, a dispus rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. 533/1987 şi a repus părţile în situaţia anterioară încheierii contractului.
S-a reţinut de instanţă că, din ansamblul probelor administrate, a rezultat că pârâţii nu au prestat reclamantului întreţinerea la care s-au obligat prin contract, neexecutarea acestei obligaţii fiind imputabilă exclusiv pârâţilor, situaţie în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 1020 şi art. 1021 Cod civil.
Apelul declarat de pârâţi a fost respins, ca nefondat, de Tribunalul Giurgiu, care, prin decizia civilă din 2.06.1998, a motivat că atât probele administrate la instanţa de fond, cât şi proba testimonială din faza apelului au condus la concluzia că apelanţii nu au acordat, cu caracter de permanenţă, ajutorul la care s-au obligat faţă de reclamant, deşi acesta era în vârstă şi bolnav, reclamantul apelând la alte persoane pentru nevoile zilnice şi, de asemeni, apelanţii nu au găsit o modalitate cu privire la apropierea de domiciliul reclamantului, pentru a-l putea ajuta eficient.
împotriva acestei ultime hotărâri au declarat recurs pârâţii B.C. şi B.M., invocându-se motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7, 10 şi 11 Cod procedură civilă.
Se susţine, în esenţă, că, fără nici o justificare, instanţele au acordat forţă probantă mai mare depoziţiilor martorilor propuşi de reclamant, înlăturând declaraţiile martorilor recurenţilor, prin aceasta comiţându-se o gravă eroare în aprecierea probelor.
Reţinerea depoziţiilor martorei S. de către instanţa de apel este considerată greşită, pentru că aceasta venea rar în comuna unde se afla domiciliul reclamantului, iar motivarea privind obligaţia recurenţilor în legătură cu domiciliul lor, de asemeni este greşită, întrucât obligaţia de întreţinere se poate realiza şi prin interpunerea altor persoane.
Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei, admiterea apelului şi respingerea acţiunii.
Recursul este nefondat.
Contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere este un contract denumit, cu titlu oneros, aleatoriu, bilateral, consensual şi translativ de proprietate, căruia i se aplică regulile generale din materia obligaţiilor, înscrise în art. 1020 şi art. 1021 Cod civil, cu privire la condiţia rezolutorie, aceasta fiind subînţeleasă atunci când una din părţi nu-si îndeplineşte angajamentul luat.
în cauza de faţă, din contractul de vânzare cu clauză de întreţinere rezultă că pârâtul recurent B.C. s-a obligat să acorde reclamantului întreţinere până la sfârşitul vieţii, la domiciliul acestuia, constând din alimente, îmbrăcăminte şi medicamente.
întreţinerea reclamantului, aşa cum a fost precizată, impune un ajutor continuu din partea recurenţilor acordat la domiciliul reclamantului.
Tocmai caracterul permanent al obligaţiei de întreţinere şi locul unde s-a stabilit să se acorde, a determinat instanţele să motiveze imposibilitatea acordării acesteia, din moment ce recurentul locuia în Bucureşti, iar reclamantul în comuna Clejani, Judeţul Giurgiu.
Susţinerea din recurs, că întreţinerea se poate acorda şi prin persoane interpuse şi că reclamantul ar fi fost ajutat în gospodărie de mama recurentului, nu poate fi primită, pentru că raportul juridic s-a născut între reclamant şi pârât, iar unele servicii făcute şi de altă rudă a pârâtului nu se încadrează în obligaţia asumată, care trebuie să aibă caracter permanent şi să provină de la cel care şi-a luat prin contract un asemenea angajament.
De altfel, mai edificatoare decât depoziţiile martorilor sunt răspunsurile la interogatoriu ale pârâtului-recurent, care recunoaşte că nu a stat împreună cu recurentul, că venea numai sâmbăta, duminica şi pe perioada concediului, că i-a acordat ajutor când a fost nevoie, iar când reclamantul a fost internat, i-a luat medicamente din banii acestuia.
Apărarea pârâtului, că înţelegerea cu reclamantul a fost să-i acorde întreţinere „la nevoie" a fost corect înlăturată de instanţe, pentru că din conţinutul contractului, nu rezultă obligaţia în acest mod.
Se apreciază că reţinerea depoziţiilor martorilor propuşi de reclamant atât la fond, cât şi în apel şi înlăturarea celor propuşi de pârât nu este nici nejustificată, nici consecinţa unei interpretări eronate a acestora, pentru că, din lectura primelor depoziţii aparţinând unor persoane care au fost permanent în casa reclamantului şi care se coroborează şi cu răspunsul la interogatoriu al pârâtului, rezultă că reclamantul apela pentru întreţinere fie la martori, fie la vecini sau la nepotul său şi având posibilităţi, angaja diverse femei pentru menaj, printre care şi mama pârâtului.
Chiar martorul pârâtului, S.A., menţionează că reclamantul îi dădea bani mamei pârâtului să-i facă cumpărături, ceea ce confirmă apărarea reclamantului, că pentru unele servicii făcute, o retribuia pe mama pârâtului, iar costul alimentelor era suportat din banii personali.
Faţă de cele arătate, motivele de casare nu sunt incidente în cauză, întrucât instanţele s-au pronunţat cu privire la probele pârâtului, pe care le-au înlăturat motivat prin justificarea reţinerii probelor reclamantului, făcându-se corect aplicarea dispoziţiilor art. 1020 şi art. 1021 Cod procedură civilă, motiv pentru care se respinge recursul. (Judecator Irina-Luminita Dumitriu)
(Secţia a lll-a civilă, decizia civilă nr. 3.548/1999)
| ← CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE A UNUI IMOBIL CE INTRĂ SUB... | CONTRACT DE VÂNZARE-CUMPĂRARE. HOTĂRÂRE JUDECĂTOREASCĂ DE... → |
|---|
mancare, haine , medicamente, de toate si am luat o bucata de pamant acum dupa ce am construit un imibil de 200 m patrati tipa ca e casa ei si ma ameninta ca ma da in judecata sa imi respect clauza. mentiionez ca ea locuieste cu noi in casa si nu are nici o obligatie nu plateste nimic si tot are pretentii. poate sa faca ceva . eu am si un copil la scoala si servici si casa iar ea se plictisteste .